Karl von Pflanzer-Baltin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Karl Freiherr von Pflanzer-Baltin
Portrait - Karl von Pflanzer-Baltin.jpg
Generaloberst k.u.k. Karl von Pflanzer-Baltin
Date personale
Născut 1 iunie 1855
Pécs, Ungaria
Decedat 8 aprilie 1925
Viena, Austria
Cetățenie  Austro-Ungaria (până în 1918)
 Austria (ulterior)
Ocupație ofițer
militar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Studii Academia Militară Tereziană
Academia de Război din Viena
Activitate
A luptat pentru  Austro-Ungaria
Ramura Cavalerie
Ani de serviciu 1875-1918
Gradul Generaloberst
A comandat Brigada 32 Infanterie
Divizia a IV-a de Infanterie
Armata a VII-a
Heeresgruppe Albanien
Bătălii / Războaie Primul Război Mondial
Decorații și distincții

Karl Freiherr von Pflanzer-Baltin (n. 1 iunie 1855, Pécs, Ungaria – d. 8 aprilie 1925, Viena) a fost un Generaloberst al Armatei comune austro-ungare, cunoscut pentu activitatea sa din timpul în Primului Război Mondial.

Specialist al războiului de mișcare, s-a remarcat în timpul Primei Conflagrații în perioada 1914-1916 ca și comandant al Armeegruppe Pflanzer-Baltin și mai apoi al Armatei a VII-a austro-ungare în Bucovina, precum și în Albania în toamna anului 1918, când a organizat o retragere științifică a armatei sale (Heeresgruppe Albanien) spre teritoriile Dublei Monarhii.

Familia[modificare | modificare sursă]

În 1893 succedând înobilării tatălui său, a fost înobilat și el ca von Pflanzer, iar în octombrie 1897 unchiul său lipsit de copii i-a transfert titlul nobiliar și blazonul, astfel că a devenit Karl Freiherr von Pflanzer-Baltin.[1]

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

Elev al școlilor de cadeți din Marburg și Eisenstadt, a absolvit Academia Militară Tereziană în 1875.[1]

Perioada antebelică[modificare | modificare sursă]

La 1 septembrie 1878 și-a preluat primul post la Regimentul 1 Dragoni, cu gradul de locotenent. Între 1878[1] (1879 după o altă sursă)[2] și 1880 a urmat cursurile Academiei de Război din Viena (K.u.K. Kiregsschule), fiind promovat locotenent de rang I tot în 1880.[1]

În deceniul următor a fost ofițer de stat major la Lemberg, Przemyśl, Timișoara și la Divizia a X-a Infanterie la Mostar. În mai 1884 a fost promovat căpitan, iar în 1889 a fost încadrat la Tarnów Regimentului 2 Ulani, an în care a fost promovat maior, în luna mai. Între 1891-1895 a predat ca instructor la Academia de Război din Viena, fiind promovat locotenent-colonel în mai 1894. În 1897 a fost promovat colonel și a devenit ofițer de stat-major al Corpului XI[1] (XII după o altă sursă)[2] la Lemberg.[1]

În martie 1903 a preluat comanda Brigăzii 32 Infanterie, fiind promovat la data de 1 mai 1903 general-maior. După ce în martie 1907 a preluat comanda Diviziei 10 Infanterie, a fost promovat la 1 noiembrie Feldmarschall-Leutnant. În octombrie 1911 a devenit inspector general al școlilor de ofițeri și pe 29 octombrie 1912 i s-a acordat temporar rangul de general de cavalerie. În iunie 1914 însă, a solicitat retragerea din cadrele active,[1] pe motive de sănătate.[2]

Armeegruppe Pflanzer-Baltin și Armata a VII-a[modificare | modificare sursă]

La începerea Primului Război Mondial generalul – aflat în retragere, a fost reactivat ocupând o funcție în cadrul Statului-Major General al Armatei Austro-Ungare, dar la 1 octombrie 1914 a primit comanda Armeegruppe Pflanzer-Baltin. Acesta după constituire în Transilvania,[1] a fost dislocat în partea sudică a Frontului de Răsărit[2] pentru a apăra linia Carpaților. La 1 noiembrie 1914 von Pflanzer-Baltin a fost promovat definitiv General de cavalerie. Ca urmare a reorganizării și întăririlor primite, Grupul a fost capabil să stopeze înaintarea rusă și, ulterior să declanșeze o ofensivă care a dus trupele austro-ungare la vechea graniță austro-rusă.[1]

În decembrie a ocupat Pasul Uzsok, iar în cadrul ofensivei de iarnă din Carpați, în februarie 1915 a reușit să reocupe orașul Cernăuți. În luna aprilie 2015 a reușit să stopeze o nouă ofensivă rusă lângă Ocna.[1]

În mai 1915 trupele sale, acum încadrate Armatei a VII-a și aflate sub aceeași comandă, au luat parte la Ofensiva Gorlice–Tarnów. Deși au atins linia Siretului, ulterior până în luna decembrie 1915 forțele sale au fost obligate să se replieze, ca urmare a unei acțiuni ofensive ruse de succes, în zona sudică. Stabilind puternice poziții defensive, armata comandată de von Pflanzer-Baltin a rezistat în decembrie 1915-ianuarie 1916 într-o inferioritate numerică de 2 la 1, unei puternice ofensive ruse pornită din Basarabia.[1]

În luna mai 1916 a fost promova Generaloberst. Ca urmare însă a Ofensivei Brusilov, în iunie 1916 Armata a VII-a a fost distrusă, la aceasta aducându-și contribuția concentrarea excesivă a trupelor acesteia.[1]

Promovări[modificare | modificare sursă]

Onoruri[modificare | modificare sursă]

în ordinea cronologică a acordării lor

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l World War I: The Definitive Encyclopedia..., Tucker & Roberts 2014, p. 1246
  2. ^ a b c d World War I: A Student..., Tucker & Roberts, 2006; p. 1431

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară

Legături externe[modificare | modificare sursă]