Sari la conținut

Carol al VII-lea al Franței

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Carol al VII-lea
Rege al Franței

Carol al VII-lea (portret de Jean Fouquet, tempera pe lemn, Muzeul Luvru, Paris, c. 1445–1450)
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței Modificați la Wikidata
Decedat (58 de ani) Modificați la Wikidata
Mehun-sur-Yèvre, Centre-Val de Loire, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala din Saint-Denis Modificați la Wikidata
PărințiCarol al VI-lea al Franței[1]
Isabela de Bavaria[1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMaria de Valois[*]​
Caterina de Valois[1]
Isabella de Valois[1]
Michelle de Valois[*]​[1]
Ioana de Franța[*]​
Marguerite de Valois, Mademoiselle de Belleville[*][[Marguerite de Valois, Mademoiselle de Belleville (illegitimate daughter of one French king)|​]]
Louis de Valois[*]​
Jean[1] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaria de Anjou (–)[1][2] Modificați la Wikidata
CopiiLudovic al XI-lea al Franței[1]
Caterina de Valois[1]
Iolanda de Valois
Ioana de Valois[*]​
Magdalena de Valois[1]
Carol de Valois[*]​
Charlotte de Valois[*]​
Radegonde de France[*][[Radegonde de France (French princess)|​]]
Maria de Franța[*]​
Maria de Valois[*]​[3]
...încă 6 Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran
monarh
mint lord[*][[mint lord (Generally, the personal, ethnic, or institutional authority under which a coin is issued. Frequently used to indicate the ruling monarch appearing on a coin.)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelatină[4] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriroi de France
Familie nobiliarăCasa de Valois
Domnie
Domnie21 octombrie 1422–22 iulie 1461
Încoronare17 iulie 1429
PredecesorCarol al VI-lea
SuccesorLudovic al XI-lea
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Carol al VII-lea, supranumit Victoriosul (în franceză le Victorieux; n. , Paris, Regatul Franței – d. , Mehun-sur-Yèvre, Centre-Val de Loire, Franța),[5] aparținând Casei de Valois, a fost rege al Franței din 1422 până la sfârșitul vieții.[6]

A fost fiul regelui Carol al VI-lea însă succesiunea sa la tronul Franței era contestată de ocupația engleză din nordul Franței. Cu toate acestea, a fost încoronat la Reims în 1429 prin eforturile Ioanei d'Arc de a elibera Franța de englezi. Ultima parte a domniei sale a fost marcată de disputele cu fiul său, Ludovic al XI-lea.

Primii ani

[modificare | modificare sursă]
Mama lui Carol, Isabeau de Bavaria, împreună cu doamnele de onoare

Născut la Paris, Carol a fost al cincilea fiu al regelui Carol al VI-lea al Franței și a Isabelei de Bavaria-Ingolstadt. Cei patru frați mai mari: Carol (1386), Carol (1392–1401), Ludovic (1397–1415) și Ioan (1398–1417) deținuseră pe rând, titlul de Delfin al Franței.[7] Carol a devenit Delfin al Franței în 1417 la vârsta de 15 ani; a devenit duce de Touraine, a primit Ducatul de Berry și Poitou.

Curând după ce a devenit delfin, în mai 1418, Carol a trebuit să părăsească Parisul, orașul fiind amenințat de invazia soldaților ducelui Ioan de Burgundia. Anul următor, Carol a încercat o reconciliere cu ducele întâlnindu-l la podul de la Pouilly, în apropiere de Melun, în iulie 1419. Cei doi s-au întâlnit din nou la 10 septembrie 1419 pe podul de la Montereau. Ducele, în ciuda evenimentelor anterioare, a avut încredere în tânărul său văr și, presupunând că întâlnirea va fi pașnică, și-a adus doar o mică escortă. Fiind o pradă ușoară, oamenii delfinului l-au ucis. Implicarea lui Carol a rămas discutabilă. El a susținut că nu cunoștea intenția oamenilor săi. A urmat o dușmănie de moarte între familia lui Carol al VI-lea și ducii de Burgundia.

În anii adolescenței Carol a fost remarcat pentru curaj și pentru modul său de a conduce: după ce a devenit delfin, a condus o armată împotriva Angliei, îmbrăcat în roșu, alb și albastru, culori ce reprezentau Franța. În 1421 două evenimente au clătinat încrederea în el: a fost forțat, spre marea lui rușine, să se retragă din bătălia împotriva lui Henric al V-lea al Angliei, iar părinții l-au dezmoștenit și i-au retras dreptul de moștenitor al tronului, susținând că era un copil rezultat dintr-o aventură extraconjugală a mamei sale. Umilit, Delfinul a căutat protecție în sudul Franței, la Iolanda de Aragon, așa-numita „regină a celor patru regate. Ulterior Carol s-a căsătorit cu fiica acesteia, Maria.

La moartea regelui Carol al VI-lea, succesiunea era în cumpănă: dacă Delfinul era legitim, atunci avea dreptul la tron; dacă nu, atunci moștenitorul era Ducele de Orléans aflat în captivitate în Anglia. În plus, Tratatul de la Troyes semnat de Carol al VI-lea în 1420 stabilea că tronul va fi preluat de Henric al VI-lea al Angliei, fiul lui Henric al V-lea și al Caterinei de Valois, fiica lui Carol al VI-lea.

Carol a pretins titlul de rege al Franței. Un ajutor important l-a primit de la puternica și bogata familie a soției sale, Maria d'Anjou (1404–1463), mai ales de la soacra sa, regina Iolanda de Aragon. În ciuda afecțiunii pe care Carol a avut-o pentru soția sa, marea iubire a fost metresa sa, Agnès Sorel.

Carol și Filip cel Bun, ducele Burgundiei, au semnat Tratatul de la Arras în urma căruia Carol și-a atins scopul - că nici un prinț de sânge nu va recunoaște pe Henric al VI-lea al Angliei ca rege al Franței.[8]

Rege al Franței

[modificare | modificare sursă]
Franța în 1429

Carol este primul rege care reușește să-și creeze o armată permanentă. În 1444 Carol și Henric au încheiat un armistițiu. Deși acum englezii își limitau pretențiile la Normandia și Guyenne, Carol nu a dorit o pace definitivă și a acordat regelui Angliei mâna fiicei lui René I al Neapolelui, Margareta de Anjou.

Cei cinci ani de armistițiu (1444–1449) au fost fructificați de Carol pentru restaurarea regatului în toate domeniile. Cu ajutorul fiului său, Ludovic, a reușit să îndrepte bandele de soldați care jefuiau Franța către imperiul romano-german.

Descendenți

[modificare | modificare sursă]

Carol și Maria de Aragon au avut 13 copii:

  • Ludovic (3 iulie 1423 - 30 august 1483), a devenit regele Ludovic al XI-lea al Franței
  • Jean de Franța (1425-1425)
  • Radegonde de Franța (1428-1444)
  • Ecaterina de Franța (1428-1446), s-a căsătorit în 1440 cu Carol Temerarul
  • Jacques de Franța (1432-1437)
  • Iolanda de Franța (1434-1478), s-a căsătorit în 1452 cu viitorul duce Amadeus al IX-lea de Savoia. Când soțul ei a murit, ea a devenit regentă de Savoia.
  • Ioana a Franței (1435-1482), s-a căsătorit în 1452 cu viitorul duce Ioan al II-lea de Bourbon
  • Philippe de Franța (1436-1436)
  • Marguerite de Franța (1437-1438)
  • Jeanne de Franța (7 septembrie 1438 - 26 decembrie 1446)
  • Marie de Franța (7 septembrie 1438 - 14 februarie 1439)
  • Madeleine de Franța, (1443-1495), s-a căsătorit în 1462 cu Gaston de Foix, prinț de Viane
  • Carol de Franța (1446-1472)

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 „Carol al VII-lea al Franței”. Kindred Britain[*]. Wikidata Q75653886.
  2. ↑ „Carol al VII-lea al Franței”. The Peerage[*]. Accesat în .
  3. ↑ Darryl Roger Lundy. „Carol al VII-lea al Franței” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824.
  4. ↑ „Carol al VII-lea al Franței” (în franceză). idRef[*]. Wikidata Q47757534. Accesat în .
  5. ↑ Wagner, John A., Encyclopedia of the Hundred Years War, (Greenwood Press:Westport, 2006), 89.
  6. ↑ Charles Cawley, Medieval Lands, France, Capetian Kings
  7. ↑ Wagner, 89.
  8. ↑ Brady, Thomas A., Handbook of European History 1400–1600, Vol.2, (E.J.Brill:Leiden, 1994), 373.

Arbore genealogic

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Carol_al_VII-lea_al_Franței&oldid=17294061