Monarhia din Iulie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Monarhia din Iulie
Franța
Regatul Franței
Royaume de France
Drapeau du royaume de France.png 1830 – 1848 Flag of France.svg
Drapel Stemă
Drapel Stemă
Imn național
La Parisienne (song)[*]
Localizare
Localizare
Capitală Paris
Limbă limba franceză
Guvernare
Formă de guvernare Monarhie
Regele francezilor  
 - 1830-1848 Ludovic-Filip
Legislativ Parlament
 - Camera superioară Camera Nobililor
 - Camera inferioară Camera deputaților
Istorie
Revoluția din iulie 9 august 1830
Revoluția de la 1848 1848
Economie
Monedă Franc francez
În prezent parte din
Franța
Istoria Franței
Stema Rusiei
Acest articol este parte a unei serii
Preistoria
Antichitatea
Galia
Evul Mediu Timpuriu
Francii
Evul Mediu
Merovingienii
Carolingienii
Capețienii
Renașterea
Dinastia Valois
Dinastia Burbon
Vechiul Regim
Epoca Modernă
Revoluția franceză
Primul Imperiu
Restaurația
A Doua Republică
Al doilea Imperiu
A Treia Republică
Regimul de la Vichy
Epoca contemporană
A Patra Republică
A Cincea Republică

Portal Franța
 v  d  m 

Monarhia din Iulie (franceză Monarchie de Juillet) este numele dat regimului din Franța între 1830 și 1848. Regimul a fost o monarhie constituțională ce a luat naștere după Revoluția din iulie în 1830 și a supraviețuit până la Revoluția de la 1848. Regele Ludovic-Filip făcea parte din Casa de Orléans, ramura mai mică a Casei de Bourbon, iar titlul său era Regele francezilor (franceză Roi des Français) și nu Regele Franței (franceză Roi de France). Acesta este un semn de acceptare a suveranității populare în detrimentul dreptului divin. Ludovic-Filip exprima într-o scrisoare din 1831 scopul regimului: „Noi încercăm să menținem calea de mijloc justă, egal depărtată de excesul puterii populare și de abuzul puterii regale”.

Regimul a fost foarte agitat, spectrul politic fiind împărțit între loialiști - susținători ai fostului regel Carol al X-lea, republicani, bonapartiști și orelaniști - susținători ai lui Ludovic-Filip. Înalta burghezie era clasa dominantă iar epurarea administrației de elemente loialiste a readus în multe posturi cheie foști membri ai perioadei imperiale. După cucerirea Algeriei, în 1830, regimul demarează o politică de colonizare. Dezvoltarea industrială din această perioadă a inițiat noi fenomene sociale și destrămarea vechilor bresle. Aceste modificări sociale, ce au dus la apariția unei mari mase de săraci, au fost printre cauzele revoluției de la 1848 ce a dus la căderea regimului.