Ioan al II-lea al Franței
| Ioan al II-lea | |
 Portret al regelui Ioan, pictură pe lemn, ca. 1350, Muzeul Luvru. | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 16 aprilie 1319 Le Mans, Franța |
| Decedat | (44 de ani) Palatul Savoia, Londra, Anglia |
| Înmormântat | Biserica Saint Denis |
| Părinți | Filip al VI-lea al Franței Ioana de Burgundia |
| Frați și surori | Jeanne de France[*] Philip of Valois, Duke of Orléans[*][1]  |
| Căsătorit cu | Bonne de Boemia Ioana I, Contesă de Auvergne |
| Copii | Carol al V-lea al Franței Ludovic I de Neapole Ioan, Duce de Berry Filip al II-lea, Duce de Burgundia Ioana, regină a Navarei Isabela, Contesă de Vertus |
| Religie | creștinism |
| Ocupație | suveran[*] |
| Limbi vorbite | limba latină[2] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | count of Auvergne[*] king of France |
| Familie nobiliară | Casa de Valois |
| Rege al Franței | |
| Domnie | 22 august 1350 – 8 aprilie 1364 |
| Încoronare | 26 septembrie 1350 |
| Predecesor | Filip al VI-lea |
| Succesor | Carol al V-lea |
Modifică date / text  | |
Ioan al II-lea (16 aprilie 1319 – 8 aprilie 1364), numit Ioan cel Bun (franceză Jean le Bon), a fost rege al Franței din 1350 până la moartea sa. A fost al doilea suveran al Casei de Valois și probabil este cel mai bine cunoscut ca regele care a fost învins în Bătălia de la Poitiers și luat prizonier în Anglia.
Francul francez[modificare | modificare sursă]
Numele lui Ioan al II-lea este legat și de apariția francului, ca monedă a Statului Francez.
Capturat de englezi, la 19 septembrie 1356, după Bătălia de la Poitiers, Regele Franței a trebuit răscumpărat. Suma solicitată drept răscumpărare a fost una enormă, 4 milioane de scuzi (ecus).
Nobilimea franceză a subscris, vărsând în acest scop importante cantități de aur.
Noua monedă a fost denumită franc, liber în limba franceză veche, destinația ei fiind aceea de a-l elibera pe rege (franceză affranchir le Roi). Expresiile legate de cuvinte cu această etimologie se păstrează în franceza modernă.
Primii franci au fost bătuți la Compiègne, pe 5 decembrie 1360. O monedă avea 3,87 grame de aur, echivalentul unei livre. 63 de monede de un franc reprezentau o marcă de aur, adică 244,75 grame.
Reprezentarea Regelui pe monedă este ecvestră, cu heraldica tradițională.
Ioan al II-lea scria într-una din cele trei ordonanțe emise la 5 decembrie 1360: „Am fost eliberat pe deplin din temniță și suntem franc și eliberat pururi.”[3]
Starea economiei Regatului, și așa precară, serios afectată de război, a fost puternic încercată de acest efort financiar.
Monarh cu sănătate fragilă, încercat de vremurile tulburi, Ioan al II-lea a murit la Londra, unde a mers să renegocieze cu Anglia, la 8 aprilie 1364. Trupul său a fost restituit Franței. A fost înmormântat în Basilica Saint-Denis. Cripta sa a fost profanată de revoluționari în octombrie 1793.
A fost urmat la tron de fiul sau, Carol al V-lea.
Note[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- André Larané, Préliminaires de paix à Brétigny
- Dossier pédagogique - La création du franc
- Irène Delage, A history of the Franc: the key moments
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||