Sari la conținut

Beta-blocant

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Beta-blocante)
Beta-blocant

Structura propranololului, primul beta-blocant folosit clinic
Denumiri
Denumiri comercialeBeta-blocanți
Blocante beta-adrenergice
Antagoniști beta-adrenergici
Identificare
Cod ATCC07  Modificați la Wikidata
Date clinice
Clasă farmacologicăda

Beta-blocantele (β-blocante, cunoscute și ca antagoniști β-adrenergici) reprezintă o clasă de medicamente care sunt folosite împotriva aritmiei cardiace și pentru protejarea inimii față de infarctul miocardic secundar (preventiv, după un prim infarct).[1] Beta-blocantele mai sunt utilizate în tratamentul hipertensiunii, deși există multe alte medicamente antihipertensive care se folosesc în locul acestora.[2][3] Terminația caracteristică pentru beta-blocante este -lol. Exemple de beta-blocante sunt: metoprolol, nebivolol, atenolol, bisoprolol, propranolol, timolol, etc.[4]

Beta-blocantele sunt antagoniști competitivi care, după cum sugerează și numele lor, blochează receptorii beta-adrenergici (ai catecolaminelor endogene), cu anularea activității pentru adrenalină și noradrenalină, având astfel un efect simpatolitic, de deprimare pentru sistemul nervos simpatic.[5][6][4]

În funcție de receptorii β pe care îi blochează, beta-blocante sunt de mai multe tipuri, astfel că se deosebesc blocantele neselective și blocantele selective, pentru receptorii β1, β2 și β3.[7] Receptorii β1-adrenergici sunt localizați în majoritate în structura inimii și a rinichilor.[6] Receptorii β2-adrenergici sunt localizați în majoritate în structura plămânilor, tractului gastrointestinal, uterului, ficatului, mușchilor netezi din alcătuirea vaselor și mușchilor scheletici.[6] Receptorii β3-adrenergici sunt localizați în adipocite (celulele țesutului adipos).[8]

  1. ^ Freemantle N, Cleland J, Young P, Mason J, Harrison J (iunie 1999). „beta Blockade after myocardial infarction: systematic review and meta regression analysis”. BMJ. 318 (7200): 1730–7. doi:10.1136/bmj.318.7200.1730. PMC 31101Accesibil gratuit. PMID 10381708. 
  2. ^ James PA, Oparil S, Carter BL, Cushman WC, Dennison-Himmelfarb C, Handler J, Lackland DT, LeFevre ML, MacKenzie TD, Ogedegbe O, Smith SC, Svetkey LP, Taler SJ, Townsend RR, Wright JT, Narva AS, Ortiz E (). „2014 evidence-based guideline for the management of high blood pressure in adults: report from the panel members appointed to the Eighth Joint National Committee (JNC 8)”. JAMA. 311 (5): 507–20. doi:10.1001/jama.2013.284427. PMID 24352797. 
  3. ^ „Medicamentele antihipertensive”, Medicamente.ro, accesat în  
  4. ^ a b „Medicamentele beta-blocante”, Medicamente.ro, accesat în  
  5. ^ Frishman W.H.; Cheng-Lai A; Nawarskas J (). Current Cardiovascular Drugs. Current Science Group. p. 152. ISBN 978-1-57340-221-7. Accesat în . 
  6. ^ a b c Arcangelo V.P.; Peterson A.M. (). Pharmacotherapeutics for advanced practice: a practical approach. Lippincott Williams & Wilkins. p. 205. ISBN 978-0-7817-5784-3. Accesat în . 
  7. ^ Frishman W.H.; Cheng-Lai A; Nawarskas J (). Current Cardiovascular Drugs. Current Science Group. p. 153. ISBN 978-1-57340-221-7. Accesat în . 
  8. ^ Clément K, Vaisse C, Manning BS, Basdevant A, Guy-Grand B, Ruiz J, Silver KD, Shuldiner AR, Froguel P, Strosberg AD (august 1995). „Genetic variation in the beta 3-adrenergic receptor and an increased capacity to gain weight in patients with morbid obesity”. The New England Journal of Medicine. 333 (6): 352–4. doi:10.1056/NEJM199508103330605. PMID 7609752.