Aeroportul Internațional Traian Vuia Timișoara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Aeroportul Internațional „Traian Vuia”
Aerotim logo 2018.png
Timisoara-airport-romania-march-2017.jpg
Identificare
Cod IATATSR[1]
Cod ICAOLRTR[1]
Localizare
CoordonateCoordonate: 45°48′36″N 21°20′17″E / 45.81000°N 21.33806°E / 45.81000; 21.3380645°48′36″N 21°20′17″E / 45.81000°N 21.33806°E / 45.81000; 21.33806
Altitudine106 m
LocalitateTimișoara  Modificați la Wikidata
ȚarăFlag of Romania.svg România
Zonă deservităTimiș  Modificați la Wikidata
Istorie
Data deschiderii  Modificați la Wikidata
Dotări și structură
Suprafață330 × 275 m
Terminale2
Capacitate
(Pasageri pe an)
1.500 pasageri/oră
Legături feroviareGara Timișoara Nord
Administrație și operare
ProprietarMinisterul Transporturilor
OperatorAutoritatea Aeronautică Civilă Română
Angajați260[2]
Linii aeriene și operatori9
Destinații28
Pasageri1.621.529 (2017)
Mărfuri4.586 (2017)
Trafic de avioane17.808 (2017)
Sistem de piste
Orientare Dimensiuni Suprafața
11/29 3.500 × 45 m Asfalt
Prezență online
site web oficial

Aeroportul Internațional „Traian Vuia” Timișoara (IATA: TSR, ICAO: LRTR) este al treilea aeroport din România după numărul de pasageri, deservind o populație de 2,5 milioane de locuitori. Începând cu 6 ianuarie 2003, aeroportul poartă numele inventatorului român Traian Vuia, născut în județul Timiș. Aeroportul servește drept bază operațională pentru Wizz Air și este considerat aeroport de rezervă pentru București (OTP), Budapesta (BUD) și Belgrad (BEG), fiind și cel mai important aeroport din Euroregiunea DKMT.

Aeroportul îndeplinește toate condițiile de siguranță aeronautică conform standardelor internaționale, ca urmare, în iunie 2014, Autoritatea Aeronautică Civilă Română a autorizat exploatarea sa pentru o perioadă de trei ani (maximul posibil, uzual autorizarea fiind anuală). Nu există restricții de operare pentru nicio companie aeriană și niciun tip de aeronavă.[3] Aeroportul Internațional Timișoara a devenit, la începutul anului 2017, primul aeroport din România certificat EASA.[4]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Cronologie
  • 29 mai 1935 – se încheie un proces verbal pentru înființarea Aeroportului Comunal Timișoara, pe locația Garnizoanei Militare.
  • 17 iulie 1935 – aterizează primul avion în regim de zbor tehnic.
  • 1938 – este terminată construcția aerogării.
  • 1941 – Aeroportul Timișoara se mută la Cioca, însă din cauza condițiilor solului, se renunță la această locație.
  • 1942 – Aeroportul Timișoara se mută pe un teren din Moșnița Nouă, izlaz comunal.
  • 28 februarie 1964 – are loc inaugurarea aerogării pentru curse interne.
  • 1964–1965 – pista este prelungită cu 500 m (de la 2.000 m la 2.500 m).
  • 1977–1979 – pista este prelungită cu 1.000 m (de la 2.500 la 3.500 m); traficul public intern de pasageri și mărfuri pentru Timișoara este efectuat prin Arad.
  • 20 septembrie 1979 – are loc inaugurarea pentru pasageri și mărfuri curse interne; zborul de omologare este efectuat cu aeronava AN 24 YR BMK, comandant fiind Epuraș.
  • 1 noiembrie 1980 – are loc inaugurarea pentru trafic public intern și internațional; zborul de omologare este efectuat cu aeronava IL-62 YR IRC, comandant fiind Gîrbovan.
  • 1993–1995 – au loc lucrări de reparație capitală a pistei.
  • 1998 – este inaugurată hala de depozitare mărfuri pentru activități cargo și curierat rapid.
  • 2002 – este modernizată aerogara pentru zboruri interne.
  • 6 februarie 2003 – aeroportul își schimbă denumirea în Aeroportul Internațional „Traian Vuia”.
  • 19 mai 2003 – este inaugurată aerogara tranzit.
  • 10 noiembrie 2004 – este inaugurată extinderea și modernizarea aerogării pentru zboruri internaționale.
  • 2006 – este extinsă platforma de staționare aeronave și sunt realizate o nouă parcare auto și un drum de acces în incinta aeroportului.
  • 12 decembrie 2007 – sunt finalizate lucrările de extindere a terminalului de plecări internaționale.
  • Martie 2008 – sunt finalizate lucrarile de extindere a terminalului de plecări interne.
  • Iulie 2010 – sunt finalizate lucrările de realizare a sistemului electronic de supraveghere perimetrală.
  • Septembrie 2010 – sunt finalizate lucrările de realizare a Terminalului 1 (Terminalul Sosiri Curse Interne, viitorul Terminal Non-Schengen).
  • 2015 – este pus în funcțiune un sistem performant de radionavigație pentru a asigura operarea aeronavelor în condiții de vizibilitate foarte redusă.
Sursă: Aerotim

Prima bază aeriană din Timiș a devenit operațională în timpul Primului Război Mondial. Aceasta se afla pe pășunea comunală de lângă comuna Dudeștii Noi și a funcționat în perioada 15 noiembrie 1915–aprilie 1917 pentru încărcarea și repararea dirijabilelor germane.[5] După închiderea acestei baze aeriene, în 1919, sătenii din zonă au încercat să o demonteze bucată cu bucată, însă scheletul metalic al halei s-a prăbușit peste ei, iar cinci persoane au murit.[5]

Prin decizia Comisiei Interimare din 10 iulie 1935 și în baza ordinului telegrafic al Ministerului de Interne nr. 12604/1935, se hotărăște înființarea unui aeroport provizoriu al Timișoarei, amplasat pe terenul de instrucție al Garnizoanei Militare, aproximativ pe actualul amplasament al Iulius Mall.[6] La data de 17 iulie 1935 aterizează pe aeroport primul avion în regim de zbor tehnic. Inaugurarea oficială s-a făcut la 20 iulie 1935. La înființare nu dispunea de niciun fel de bază materială. Pentru instalarea administrației aeroportului s-a ridicat o clădire provizorie din scânduri și carton gudronat, compusă din trei încăperi, repartizate astfel: un birou pentru comandant, un birou de trafic și unul administrativ, un corp de gardă și o sală de așteptare.[6]

În 27 iulie 1936, în urma unui proces verbal încheiat între autorități și comandantul Aeroportului Comunal Timișoara, se hotărăște alocarea unui fond de aproximativ cinci milioane de lei pentru construirea aeroportului definitiv.[6] Se prevedea construirea unei aerogări, a unui hangar și a două clădiri – posturi de transmisiuni și telegrafie – amplasate lângă Timișoara, pe câmpia Cioca. În urma licitației a fost declarată câștigătoare firma Aug. Schmiedigen, pentru suma de 4,5 milioane de lei.[5] Pe timpul proiectului, zborurile dinspre și spre Timișora au fost preluate în continuare de aeroportul provizoriu. Construcția noii aerogări este finalizată în 1938, însă licitația a fost una destul de dubioasă, motiv pentru care a fost anulată de Curtea Administrativă Superioară.[5] La acel moment lipseau racordurile la rețeaua electrică, telefon, apă și canal, dar și aparatura necesară.

În anul 1941, administrația aeroportului se mută pe terenul câmpiei Cioca, iar zborurile se desfășoară tot aici. Pe locul aeroportului s-a aflat, până la desființarea din 1864–1865, satul Cioca, cunoscut în maghiară ca Csoka.[7] Datorită unor greutăți întâmpinate în finanțarea lucrărilor și a constatărilor cu privire la solul impropriu (sol argilos care determină stagnarea apei la suprafață), se renunță la proiectul amplasării aeroportului Cioca, clădirile ridicate fiind cedate Institutului Meteorologic Central.[6] Aerodromul Cioca este utilizat astăzi de proprietarii de avione de agrement, cât și de aviația utilitară.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, aeroportul funcționează pe un teren de la Moșnița Nouă. Potrivit arhivelor din acea vreme, aerogara se întindea pe o suprafață de 91 ha și a fost folosită începând cu anul 1942.[5] Pista avea o lungime maximă de 1.200 m și o lățime de 600 m.[5] Aeroportul avea o baracă de scânduri cu trei încăperi folosite de administrație, o magazie, tot din scânduri acoperită cu țiglă improvizată și o baracă de 160 m², adusă de la Deta.[5] Nu avea post de radio-transmisie sau telefonie, iar balizajul era compus din 27 de lămpi de petrol.[5]

Între 1952–1953 are loc construirea și punerea în funcțiune a pistei de decolare-aterizare pentru nevoile Unității Militare de Aviație de lângă satul Giarmata-Vii. În anii '60, Timișoara devine un centru tot mai important din punct de vedere economic, astfel se ia decizia construirii unui aeroport civil de mari dimensiuni, pe actualul amplasament, între comunele Giarmata, Ghiroda și Remetea Mare.[6] În 28 februarie 1964 are loc inaugurarea aerogării pentru curse interne. Între 1964–1965 se prelungește pista cu 500 m (de la 2.000 m la 2.500 m).

La mijlocul anilor '70, administrația de la București ia decizia modernizării Aeroportului din Timișoara. Aerogara era extrem de importantă atât pentru aviația militară, fiind situată în apropierea graniței de vest a României, cât și pentru aviația civilă, se dorea introducerea curselor externe. Decizia modernizării vine prin decret de stat, în 1976. În perioada 1977–1979, pe timpul lucrărilor, traficul aerian din zonă a fost preluat de Aeroportul din Arad, transportul pasagerilor de la Arad la Timișoara și retur fiind efectuat de Aeroportul Timișoara, cu mașinile din dotare.[5] Între 1975–1980 s-a realizat prelungirea pistei de aterizare-decolare, de la 2.500 la 3.500 m și au fost inaugurate clădirile terminalului pentru zboruri internaționale, turnului de control, salonului oficial și clădirii administrative. În anii '80, pasagerii puteau circula la București (de șase ori pe săptămână), la Constanța (două curse/săptămână), în perioada 1986–1989 la Frankfurt (două curse/săptămână), Chicago și New York (câte o cursă pe săptămână, în anumite perioade).[6]

Aeroportul din Timișoara a fost sub asediu în timpul Revoluției din 1989. TAB-uri au fost amplasate la fiecare poartă, iar autobuzele care transportau pasageri sau angajați erau atent verificate de milițieni. În timpul evenimentelor de la Timișoara care au condus la căderea regimului comunist, aeroportul a fost o zonă extrem de importantă, pe aici trecând generali, miniștri și delegați trimiși special de la București de cuplul Nicolae și Elena Ceaușescu pentru a reprima Revoluția.[5]

Revoluția din 1989 a adus o schimbare majoră și pentru Aeroportul Internațional Timișoara. Liberalizarea treptată a pieței și începerea operării unor curse externe, spre Occident, au deschis noi oportunități atât pentru populația din zonă, cât și pentru investitorii străini.[6] Între 1993–1995 au fost făcute lucrări de reparație capitală a pistei de decolare-aterizare, în 1998 a fost inaugurată hala de depozitare mărfuri pentru activități cargo și curierat rapid, Aeroportul Timișoara devenind astfel un centru de transport mărfuri.[6] Între 2000–2001 s-au realizat lucrări de reparație capitală la suprafețele de mișcare (pista de decolare și aterizare, platforma de staționare și căile de rulare) și a sistemului de balizaj luminos, îmbunătățindu-se condițiile de siguranță a zborului. În 6 februarie 2002, aeroportul a căpătat denumirea actuală. Tot în 2002 a fost modernizată aerogara pentru zboruri interne, iar în 2003, pe 19 mai, a fost inaugurată aerogara tranzit, aeroportul devenind nod aerian, legând importante orașe din România cu orașe din Italia și Germania.[6]

Între 2007–2008 au fost realizate lucrări de extindere a terminalului de plecări curse interne și internaționale înspre platforma de aeronave, suprafețele aerogării mărindu-se cu 30% și crescând astfel confortul și calitatea serviciilor oferite pasagerilor.[6] În următorii ani s-au realizat achiziții importante de echipamente și sisteme de securitate aeroportuară pentru a fi în acord cu cerințele europene în domeniu.[6] Au fost executate lucrările de construcție pentru un terminal destinat sosirilor curselor interne, terminal pregătit să deservească pe viitor cursele pentru spațiul non-Schengen. Între 2012–2013 au fost realizate lucrările de reparații la pista de decolare-aterizare pentru creșterea gradului de siguranță. Tot în această perioadă au fost realizate și lucrări de modernizare a echipamentului de electro-alimentare a sistemului de balizaj luminos al pistei. În 2014 au fost inițiate proiecte pentru realizarea a două obiective importante: terminalul intermodal de marfă și terminalul intermodal de pasageri. În 2015, la Aeroportul Internațional Timișoara a fost pus în funcțiune un sistem performant de radionavigație pentru a asigura operarea aeronavelor în condiții de vizibilitate foarte redusă, fiind singura pistă din țară dotată la un nivel înalt pe ambele direcții de aterizare.[6]

Bază militară[modificare | modificare sursă]

Aeroportul Internațional Timișoara a găzduit și baza 93 de aviație militară până în august 2004, când aceasta a fost dezafectată, aici rămânând doar o mică anexă de rezervă. După desființare multe din MiG-21 Lancers și IAR-330 au fost mutate la baza 71 de la Câmpia Turzii pentru a completa flota deja existentă.[8]

În baza aeriană au mai operat și avioane de tip Mig-23 Flogger, care au fost retrase la începutul anului 2002. În prezent cele peste 30 de Mig-23 sunt depozitate, fără a fi folosite, pe una din platformele bazei din Timișoara.

Facilități[modificare | modificare sursă]

Fațada aeroportului în iulie 2010
Macheta la scara 1:1 a avionului „Vuia 1” la aeroport

Aeroportul Internațional „Traian Vuia” dispune, printre altele, de o pistă de decolare-aterizare cu dimensiuni de 3.500 m × 45 m, 18 poziții de parcare aeronave și sisteme de balizaj luminos și navigație aeriană: ICAO CAT II/III pe ambele direcții de aterizare: CAT IIIA pe direcția 29 de aterizare și CAT II pe direcția 11 de aterizare.[9]

Terminale[modificare | modificare sursă]

Terminalul 1 este cel mai vechi terminal al aeroportului, construit în anul 1964 și modernizat în 2002. Construcția inițială avea dimensiuni reduse, dar la sfârșitul anului 2010 suprafața terminalului s-a dublat prin inaugurarea extinderii construcției (2.000 m²). Extinderea era necesară datorită creșterii traficului dar și pentru separarea fluxurilor de pasageri, condiție necesară pentru intrarea în spațiul Schengen. Terminalul va fi dedicat zborurilor către destinații din zone non-Schengen, cu un trafic anual previzionat de 180.000 de pasageri. Actual funcționează ca terminal pentru zborurile interne și are o capacitate de procesare de 500 de pasageri pe oră și trei porți de îmbarcare. De aici operează în mare majoritate companiile aeriene românești.

Terminalul 2 a fost inaugurat în anul 1980, apoi extins și modernizat în 2004. Este cel mai mare terminal al aeroportului, cu o capacitate de procesare de 800 pasageri/oră și nouă porți de îmbarcare. Este în același timp terminalul de pe care operează cele mai multe companii dar și terminalul cu cea mai mare varietate de pasageri (din punct de vedere al structurii etnice). Odată cu intrarea țării în spațiul Schengen, statutul internațional al terminalului se va pierde, deoarce zborurile care vor pleca și vor sosi de la acest terminal vor fi considerate zboruri interne. Momentan, aerogara este destinată doar zborurilor în regim internațional.

Evoluții viitoare[modificare | modificare sursă]

În 2018, administrația Aeroportului Internațional „Traian Vuia” a demarat ample lucrări de modernizare care vizează construirea a două noi terminale: unul pentru sosiri interne și unul pentru plecări externe.[10] Terminalul de sosiri interne are ca termen de finalizare 31 martie 2019 și va fi realizat din fonduri europene și surse proprii.[11] Acest nou terminal va crește cu 200% capacitatea pentru sosiri,[11] estimează reprezentanții AIT, cu posibilitatea gestionării simultane a trei fluxuri de pasageri (cu o medie de 180 de pasageri pe flux), opt puncte de control al documentelor și trei sisteme de transport bagaje.[12] Costul estimat este de aproximativ 24 de milioane de lei.[11] Terminalul de plecări externe are ca termen sfârșitul anului 2019, un cost de aproximativ 69 de milioane de lei și va fi finanțat din surse proprii și fonduri europene.[11] Capacitatea terminalului va crește cu 150% deoarece vor fi construite 10 noi porți de îmbarcare, 12 check-in-uri și opt puncte de control al documentelor, alături de șase puncte de control de securitate, spații comerciale și zona de alimentație publică.[11] Noile terminale vor fi construite în partea de est a aeroportului, în prelungirea actualului Salon Oficial, pe aproximativ 4.000 m.[10]

Tot o lucrare importantă care va fi demarată în zona aerportului este lărgirea drumului la patru benzi, investiție pe care o va face Consiliul Județean Timiș.[10] Mai mult, se dorește realizarea unui Airport City, un concept complex, inovativ pentru România, prin care vor fi construite pe lângă facilitățile de transport aerian, rutier și feroviar și hoteluri, restaurante, magazine, centre de conferințe și săli expoziționale, cu surse de finanțare publice și private.[9]

Linii aeriene și destinații[modificare | modificare sursă]

În prezent, există patru companii aeriene care operează curse regulate de pasageri. Lufthansa, Ryanair, TAROM și Wizz Air sunt acestea, la care se adaugă alte șase companii ce efectuează curse cargo și alte trei care pe timpul verii operează curse charter.

Pasageri[modificare | modificare sursă]

Companii Destinații[13]
Blue Air Sezonier: București–Otopeni, Constanța
Charter sezonier: Antalya, Heraklion, Hurghada,[14] Zakynthos
Corendon Airlines Charter sezonier: Antalya
Freebird Airlines Charter sezonier: Antalya
Lufthansa Frankfurt, München
Ryanair Bergamo, București–Otopeni
TAROM București–Otopeni, Chișinău, Iași, Paris–Charles de Gaulle (din 31 martie 2019), Stuttgart
Charter sezonier: Santorini
Wizz Air Barcelona–El Prat, Bari, Bergamo, Bologna, Bruxelles–Charleroi, Dortmund, Frankfurt–Hahn, Londra–Luton, Madrid–Barajas, Memmingen, Paris–Beauvais, Roma–Ciampino, Tel Aviv–Ben Gurion, Treviso, Valencia

Cargo[modificare | modificare sursă]

Companii Destinații
Airest Budapesta[15]
ASL Airlines Belgium Katowice,[16] München,[17] Nürnberg[18]
DHL Aviation Budapesta[19]
Silver Air Cluj-Napoca[20]
Swiftair Budapesta,[21] Cluj-Napoca,[22] Köln–Bonn[23]
TAROM Cargo București–Otopeni

Statistici[modificare | modificare sursă]

Traficul de pasageri, cât și cel cargo au crescut vertiginos în ultimii ani, în strânsă legătură cu accelerarea dezvoltării economice a Timișoarei. Spre exemplu, în anul 2016 se înregistrează în medie 40–45 de mișcări pe zi și o medie de 3.200 de pasageri, față de anul 2005 când se înregistrau în medie 15–20 de zboruri pe zi și o medie de nici 1.500 de pasageri. În orele de vârf ale traficului, aeroportul depășește capacitatea maximă de procesare a pasagerilor și nu de puține ori se formează cozi în zonele controlului de securitate și al porților de îmbarcare. Destinațiile principale de pe aeroport sunt München, București, Milano și Londra.

Cu toate acestea, criza economică s-a făcut simțită în numărul de pasageri care au tranzitat aeroportul. Odată cu decizia Carpatair de a închide hub-ul de la Timișoara, traficul de pe aeroport aproape că s-a înjumătățit, ajungând de la un maxim de 1,2 milioane de pasageri în 2011 până la 0,7 milioane de pasageri în 2014. Traficul de pasageri a intrat, din nou, pe un trend pozitiv începând cu anul 2015, când au început să se facă simțite efectele deciziei operatorului Wizz Air. Compania a decis în noiembrie 2014 să aloce o nouă aeronavă bazei de pe aeroportul din Timișoara și să deschidă alte șase noi rute. Pentru anul 2017, autoritățile au previzionat că aeroportul a întâmpinat aproximativ 1,7 milioane de pasageri.[24]

În trafic intern, Aeroportul Internațional „Traian Vuia” atrage 15,1% din numărul total de pasageri îmbarcați pe aeroporturile românești, 32,8% din totalul de tone de mărfuri încărcate și 13,2% din numărul total de zboruri.[25]

Statistici anuale privind pasagerii și aeronavele
An[24] Pasageri Mișcări aeronave
2006
753.934
24.817
2007
836.574(+11%)
25.379(+2,3%)
2008
890.704(+6,5%)
24.768(−2,4%)
2009
973.873(+9,3%)
24.815(+0,2%)
2010
1.138.431(+16,9%)
25.807(+4%)
2011
1.200.762(+5,5%)
23.214(−10%)
2012
1.035.929(−13,7%)
18.522(−20,2%)
2013
757.069(−26,9%)
11.929(−35,6%)
2014
736.191(−2,8%)
10.293(−13,7%)
2015
924.459(+25,6%)
11.661(+13,3%)
2016
1.160.482(+25,5%)
14.222(+22%)
2017
1.621.529(+39,7%)
17.808(+25,3%)
Traficul în 2018
Lună Pasageri Evoluție
(2017–2018)
Mișcări
aeronave
Evoluție
(2017–2018)
Cargo[26]
(tone)
Evoluție[26]
(2017–2018)
Ianuarie 119.278 N/A 1.490 N/A 465,04 38%
Februarie 117.995 N/A 1.342 N/A 448,57 61%
Martie 127.716 N/A 1.452 N/A 550,7 63%
Aprilie 115.264 N/A N/A N/A 501,1 84%
Mai 119.831 N/A N/A N/A N/A N/A
Total 600.084 N/A 4.284 N/A 1.965,41 N/A

Traficul defalcat în funcție de destinație
Destinație Pasageri
(2015)
Pasageri
(2016)
Evoluție
(2015–2016)
Pasageri
(2017)
Evoluție
(2016–2017)
Companii
România București 160.867 219.694 36,6% 357.614 62,8% Ryanair, TAROM
Regatul Unit Londra 73.856 144.132 95,2% 233.144 61,6% Wizz Air
Germania München 173.751 207.568 19,5% 212.879 2,6% Lufthansa
Italia Milano 82.189 101.791 23,8% 165.244 62,3% Ryanair, Wizz Air
Belgia Bruxelles 29.236 44.326 51,6% 76.712 73,1% Wizz Air
Cele mai importante destinații de pe aeroportul Timișoara (după frecvența de operare)
Destinație Aeroport Decolări/săpt.
(ianuarie 2016)
Decolări/săpt.
(noiembrie 2017)
Companii
România București Henri Coandă 26 40 Ryanair, TAROM
Germania München Franz Josef Strauß 21 21 Lufthansa
Regatul Unit Londra Stansted 7 Ryanair
Luton 5 7 Wizz Air
Germania Frankfurt Frankfurt 7 Lufthansa
Frankfurt–Hahn 2 4 Ryanair, Wizz Air
Italia Milano Orio al Serio 5 10 Ryanair, Wizz Air
România Iași Iași 7 Blue Air
Belgia Bruxelles Charleroi Bruxelles-Sud 2 5 Ryanair, Wizz Air
România Cluj-Napoca Avram Iancu 4 Blue Air
Cele mai importante destinații după numărul de locuri oferite (intrări-ieșiri)
Destinație Aeroport Locuri/săpt.
(noiembrie 2017)
Companii
România București Henri Coandă 10.750 Ryanair, TAROM
Regatul Unit Londra Stansted 2.646 Ryanair
Luton 2.520 Wizz Air
Germania München Franz Josef Strauß 4.424 Lufthansa
Italia Milano Orio al Serio 3.690 Ryanair, Wizz Air
Germania Frankfurt Frankfurt–Hahn 1.476 Ryanair, Wizz Air
Frankfurt 1.400 Lufthansa
Belgia Bruxelles Charleroi Bruxelles-Sud 1.854 Ryanair, Wizz Air
România Iași Iași 840 Blue Air

Acces[modificare | modificare sursă]

Mașina[modificare | modificare sursă]

Harta căilor de acces spre aeroport

Aeroportul este situat la 12 km nord-est de centrul Timișoarei.[27] Accesul cu mașina se face ieșind din oraș spre Lugoj, pe drumul european E70, din care se bifurcă la stânga (dintr-un sens giratoriu) un drum semnalizat către aeroport. Cei ce vin din partea de nord a țării și doresc să evite orașul, pentru a ajunge la aeroport o pot lua pe centura ocolitoare (NE) de unde, tot dintr-un sens giratoriu, se face conexiunea cu drumul spre aeroport.

Operatori privați organizează curse zilnice cu microbuzul care fac legătura între orașul Arad și aeroportul din Timișoara. De asemenea există, la cerere, posibilitatea de transfer, tot cu microbuzul, către Serbia.

În aeroport sunt prezente majoritatea companiilor de taxi din Timișoara.[28] Mașinile de taxi sunt parcate în fața celor două terminale și sunt accesibile pasagerilor la un tarif de 20 de lei pe cursă.[29] De asemenea, mai multe firme de rent-a-car operează pe aeroport (Avis, Europcar, Budget, Hertz etc.).[29] Ghișeele rent-a-car sunt amplasate în zona publică, programul acestora fiind corelat cu orarul curselor aeriene.[29]

Autobuz[modificare | modificare sursă]

Linia Expres 4 (E4) face conexiunea între terminale și centrul orașului. Autobuzul circulă zilnic din 50 în 50 de minute, cu unele excepții în zilele nelucrătoare.[30] Mai mult, din 13 septembrie 2012, linia Expres 4 barat leagă direct aeroportul de Timișoara Nord, principala gară din oraș.[31] Costul unei călătorii este de 2,5 lei.

Operator Linie Destinație Traseu Program
STPT E4 Bastion Hella–Jumbo–DN6/Ghiroda–Arena Aquasport–Virgil Economu–Piața Badea Cârțan[32] La fiecare 50 de minute
E4B Gheorghe Barițiu Jumbo–DN6/Ghiroda–Arena Aquasport–Virgil Economu–Piața Badea Cârțan–Bastion–Piața Timișoara 700–Gara Timișoara Nord[33] În funcție de orarul curselor aeriene

Tren[modificare | modificare sursă]

Există planuri pentru construirea unei linii de cale ferată care să unească Timișoara de Aeroportul Internațional „Traian Vuia”.[34] În prezent, există o linie care duce la aeroport, dar este folosită numai de trenurile de marfă.

Incidente și accidente[modificare | modificare sursă]

  • Zborul 166 al Banat Air a fost operat cu un avion Antonov An-24 închiriat pe 13 decembrie 1995 de compania aeriană Banat Air de la Romavia. Avionul trebuia să zboare de la Verona la Timișoara. S-a prăbușit însă imediat după decolare, datorită greutății prea mari și a gheții acumulate pe aripi. În accident au murit toți cei 41 de pasageri și opt membri ai echipajului.[35]
  • Zborul 128 al Carpatair a avut loc pe 28 februarie 2009, pe ruta Chișinău–Timișoara. Atunci, o aeronavă SAAB 2000 a companiei Carpatair a aterizat forțat pe aeroport după ce roata din față a trenului de aterizare n-a ieșit.[36] Avionul a survolat timp de aproape două ore aeroportul, pentru a consuma combustibilul, care s-ar fi putut aprinde în cazul supraîncălzirii aeronavei la aterizare.[37] Toți cei 47 de pasageri și patru membri ai echipajului au ajuns cu bine la sol, fiind preluați cu un autocar de pe pistă și transportați la aerogară. În urma aterizării reușite, piloții Leonid Babivschi și Iurie Oleacov au fost decorați de Vladimir Voronin cu Ordinul de Onoare.[38]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b en „Airport Search Results for Airport IATA IDs Starting with T”. Airport Guide. 
  2. ^ „Investiții de peste 14 milioane lei pentru Aeroportul Timișoara”. Digi 24. . 
  3. ^ Dana Păcală, Liliana Iedu (). „PREMIERĂ ÎN ROMÂNIA: Aeroportul Internațional Timișoara, autorizat pentru exploatare pentru trei ani”. Mediafax. 
  4. ^ „Aeroportul Internațional Timișoara, La Final De An”. Aerotim. . 
  5. ^ a b c d e f g h i j Bogdan Marta (). „Istoria zbuciumată a Aeroportului din Timișoara: de la dirijabile germane, la curse charter”. TION. 
  6. ^ a b c d e f g h i j k l Ștefan Both (). „Povestea aeroportului pentru Timișoara. Pistă pe locul actualului Iulius Mall, aeroport la Moșnița, aerodrom la Cioca”. Adevărul. 
  7. ^ Ștefan Both (). „Cum a dispărut satul pe al cărui loc s-a construit primul aeroport civil al Timișoarei”. Adevărul. 
  8. ^ „55 de ani de aviație militară la Timișoara”. Ziare.com. . 
  9. ^ a b „Noi oportunități pentru Aeroportul Timișoara: Airport City” (PDF). Jurnalul de Afaceri (26). . 
  10. ^ a b c Ștefan Both (). „Cum va arăta din 2019 Aeroportul Internațional Timișoara. 17 milioane de euro investiți pentru două terminale noi”. Adevărul. 
  11. ^ a b c d e Bogdan Marta (). „Două noi terminale vor fi construite la Aeroportul Internațional Timișoara”. TION. 
  12. ^ „Aeroportul Internațional Timișoara În 2016”. Aerotim. . 
  13. ^ „Orar zboruri”. Aerotim. 
  14. ^ Ștefan Both (). „Hurghada, cea mai nouă destinație charter de pe Aeroportul Timișoara. „Undeva la 345 de euro poți găsi un hotel de cinci stele, cu all-inclusive". Adevărul. 
  15. ^ en „ES-LSE - Saab 340AF - Airest”. Flightradar24. 
  16. ^ en „ASL Airlines Belgium flight 3V195”. Flightradar24. 
  17. ^ en „ASL Airlines Belgium flight 3V396”. Flightradar24. 
  18. ^ en „ASL Airlines Belgium flight 3V296”. Flightradar24. 
  19. ^ Claudiu Dobre (). „DHL, un an pe Aeroportul Internațional Timișoara”. Banatul Meu. 
  20. ^ en „SLD 322”. Flight timetable. Cluj Avram Iancu International Airport. 
  21. ^ en „Swiftair flight WT5525”. Flightradar24. 
  22. ^ en „Swiftair flight WT6813”. Flightradar24. 
  23. ^ en „Swiftair flight WT6812”. Flightradar24. 
  24. ^ a b „Evoluție Trafic”. Aerotim. 
  25. ^ Anca Sîrbu, Alida Țurcanu (). Transportul aeroportuar de pasageri și mărfuri în sem. I/2018 (PDF). Institutul Național de Statistică. p. 7. ISSN 2065-7129. 
  26. ^ a b „Traficul cargo din regiunea de vest”. Aerotim. . 
  27. ^ „Localizare”. Aerotim. 
  28. ^ „Acces cu avionul”. Timișoara Info. 
  29. ^ a b c „Transport Aerogară”. Aerotim. 
  30. ^ „Program Expres 4”. Timișoara Info. 
  31. ^ Liliana Iedu (). „RATT înființează o nouă linie de transport în Timișoara: Expres 4 barat, care leagă Aeroportul de Gara de Nord. Vezi întreg traseul!”. Opinia Timișoarei. 
  32. ^ „E4” (PDF). STPT. 
  33. ^ „E4B” (PDF). STPT. 
  34. ^ Ștefan Both (). „Conectarea aeroportului din Timișoara pe calea ferată. Proiect în premieră națională”. Adevărul. 
  35. ^ en „Accident description”. Aviation Safety Network. 
  36. ^ „Aterizare la un pas de moarte”. Adevărul. . 
  37. ^ D. G., M. M. (). „Avionul cu probleme la aterizare a ajuns la Timișoara. Niciun pasager nu a fost rănit”. HotNews.ro. 
  38. ^ „Piloți moldoveni, decorați de Vladimir Voronin”. Ziare.com. . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]