Aeroportul Galați

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Aeroportul „Dunărea de Jos” Galați a fost un aeroport din România ce a existat în perioada 1920-1965.

A fost bombardat puternic de către americani pe 6 iunie 1944, de către 104 avioane de bombardament protejate de 54 de avioane de vânătoare de tip Mustang.[1]

După război, aeroportul din Galați a mai funcționat câțiva ani. În 1965, sub pretextul că acesta nu este eficient și merge pe pierdere, a fost desființat.[1] Pe amplasamentul său, după sistematizarea orașului, s-a construit Fabrica de Sârmă, Cuie și Lanțuri, multe dintre hangare fiind folosite în continuare în sistemul de producție, s-au trasat noi străzi, s-au mai construit alte câteva fabrici, iar din 1970, a început construirea Cartierului Aeroport, cu blocuri muncitorești.[1]

Noul Aeroport „Dunărea de Jos” Galați Un studiu de oportunitate și un studiu privind evaluarea eficienței traficului aerian în vederea înființării unui aeroport internațional în județul Galați sunt documentațiile pe care Consiliul Județean (CJ) le-a contractat în toamna anului trecut (2018). Înființarea unui aeroport se află și în topul priorităților votate atât de gălățeni, cât și de brăileni în cadrul campaniei de consultare desfășurate de Banca Mondială. "Este necesară înființarea unui aeroport internațional în județul Galați pentru a satisface nevoia populației de a avea acces la servicii de transport facile și cu un grad de confort ridicat", este principala concluzie a studiului de oportunitate, conform răspunsului CJ. Precizând că nevoia de servicii de transport aerian este mare, consultantul pornește de la premisa că Galațiul și Brăila reprezintă cea mai mare aglomerare urbană din România, după municipiul București. Tocmai de aceea recomandă, pe termen scurt, elaborarea unui Plan strategic pentru Zona Metropolitană Dunărea de Jos. În ceea ce privește nivelul activităților economice și al serviciilor care generează trafic, consultanții nominalizează: Damen Shipyard, DMT, Combinatul Siderurgic, universitățile "Dunărea de Jos" și "Danubius", Administrația Porturilor Dunării Maritime, Navrom, Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei", dar și cei peste 1.800 de investitori privați de altă cetățenie decât română. În plus, poziția geografică a județului Galați, în relație cu Republica Moldova și Ucraina, reprezintă, în viziunea consultanților, un factor decisiv în gestionarea fluxurilor de circulații generate prin amplasarea acestui viitor aeroport în județul Galați. Din punct de vedere tehnic, experții recomandă ca amplasamentul viitorului aeroport din județul Galați să fie ales pe baza unui scenariu de analize și studii realizate pentru un număr minimum de trei variante, asigurându-se, astfel, cea mai bună poziționare. Și se propune ca dezvoltarea infrastructurii de transport aerian să se facă pe etape de evoluție a traficului de pasageri, dar și a solicitărilor legate de potențialul de mărfuri ce poate fi transportat și a cerințelor acestuia. Conform ambelor studii, ar fi oportun ca acest proiect major de investiții pentru județul Galați să se realizeze cu finanțare nerambursabilă, în următorul exercițiu financiar, 2021-2027.

Pentru a întări studiul asupra Aeroportului Dunărea de Jos Galați, ministrul transporturilor, Răzvan Cuc, s-a deplasat în data de 19 mai 2019 la locul propus pentru noul aeroport, ce va avea o suprafață de minim 150 de hectare la început, adică de patru ori mai mic decât Aeroportul Internațional Henri Coandă. Locul propus se află la circa 18 kilometri față de limita Galațiului și la 24 față de limita Brăilei, la intersecția U.A.T. Schela, Smârdan și Braniștea. În faza de pornire, vor fi trei terminale, plecări, sosiri și marfă. Acest aeoport, dacă va fi construit și nu va fi doar o promisiune, va face parte din planul de transport general și va fi legat de noua centură a Galațiului, care va fi cu regim de autostradă și în lungime de 33 de kilometri, dar și cu podul peste Dunăre de lângă Brăila. Un mare dezavantaj este lipsa căilor ferate din vecinătatea aeroportului, fiind necesară o ramură dinspre Sidex sau Braniștea.

Câteva linii care ar putea fi cu succes operate, conform unor fluxuri de populație, o parte fiind redirecționată din alte aeroporturi (aeroportul nou ar putea prelua cursele efectuate pe Bacău, Constanța și Suceava!):


Galați - București (posibil continuată spre altă destinație, ca de exemplu Timișoara, ori cu venire dinspre Odesa, Chișinău sau Iași, escală în Galați și destinație București) Galați - Timișoara Galați - Cluj-Napoca Galați - Istanbul Sabiha Gokcen Galați - Ankara (sezonieră) Galați - Antalya (sezonieră) Galați - Atena (sezonieră) Galați - Larnaca (sezonieră) Galați - Roma Ciampino Galați - Bergamo Milano Galați - Palermo Punta Raisi Galați - Bruxelles Galați - Paris Galați - Bordeaux Galați - Enfidha (sezonieră) Galați - Madrid Galați - Barcelona Galați - Sevilla Galați - Londra Luton Galați - Berlin Galați - Frankfurt Galați - Munchen Galați - Amsterdam Galați - Basel sau Zurich Galați - Copenhaga Galați - Stockholm Galați - Oslo Galați - Helsinki Galați - Hurgada sau Cairo (sezonieră) Galați - Kutaisi (sezonieră)

Aceste destinații pot fi introduse din start și experimental, iar pe parcurs extinse. Totodată, aeroporturile Suceava, Arad, Bacău și Oradea, ar trebui menținute doar pentru marfă și curse speciale, iar cursele lor civile de linie, mutate pe aeroporturile Galați, Timișoara și Cluj-Napoca. Treptat se pot contura cinci aeroporturi mari în România, la București, Galați, Iași, Cluj-Napoca și Timișoara iar restul aeroporturilor din orașele mari, cum ar fi Sibiu, Craiova și Constanța, să fie doar pentru curse cu cost redus și sezoniere. Cert este că suprafața amplasamentului ar trebui să fie de minim 150 de hectare, pe baza studiilor necesare ce se impun - vânt, însorire, meteorologice, geotehnice, topografie - pentru amplasarea componentelor aeroportului, dar și a facilităților acestuia, cu asigurarea necesarului de dezvoltare a infrastructurii de transport aerian pe termen mediu și lung.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]