Ținutul Herța

Regiunile istorice ale regiunii Cernăuți, ținutul Herța cu albastru

În decursul istoriei Ținutul Herța (din Regiunea Cernăuți) a aparținut de:

Principatul Moldovei 1346-1859
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești 1859-1866
România 1866-1940
URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) 1940-1941
România 1941-1945
URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) 1945-1991
Ucraina 1991–prezent

Ținutul Herța este aproximativ același cu raionul Herța (exceptând satele Ostrița, Țureni, Mamornița și Poieni care fac parte din Bucovina, dar incluzând satele Tureatca, Poieni și Sinăuții de Jos din raionul Adâncata și satul Cotul Boianului din raionul Noua Suliță) din Regiunea Cernăuți (Ucraina). Populația acestui teritoriu este de aproximativ 28.000 de locuitori (conform recensământului din Ucraina din 2001). 93% din populație este de etnie română și toate satele din ținut sunt exclusiv românești. O situație deosebită este în satul Tureatca unde locuitorii se declară români, dar ca limbă maternă declară limba ucraineană. Teritoriul a aparținut Principatului Moldovei, iar apoi României până în anul 1940, când trupele sovietice l-au ocupat, deși potrivit anexei secrete a tratatului de neagresiune sovieto-german de la 1939, Uniunea Sovietică nu pretindea decât ocuparea Basarabiei. Prin urmare, teritoriul a fost dat Ucrainei sovietice și, de la 1991 până astăzi, face parte din statul ucrainean. Conform tratatului de prietenie dintre România și Ucraina din 1997, România renunță la acest teritoriu. Cu toate acestea, numeroase organizații din Bucovina de Nord cât și din România au atacat această decizie și au cerut guvernului român să renunțe la tratat în 2007.

La finalul celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul negocierilor pentru pace, politicianul sovietic moldovean Nikita Salogor a a propus reunirea teritoriilor care au aparținut Principatului Moldovei, în Moldova Mare.^[1]^[2]