Ținutul Lăpușnei
| Ținutul Lăpușnei | |
| — Ținut — | |
| Țară |  Moldova |
|---|---|
| Regiune istorică | Țara de Jos |
| Reședință | Lăpușna |
| Prezență online | |
 | |
Modifică date / text  | |
Ținutul Lăpușnei a fost o unitate administrativ-teritorială în cadrul Țării Moldovei, care făcea parte din Țara de Jos, având centrul administrativ la târgul Lăpușna.[1]
La vest se învecina cu ținuturile Iași și Vaslui și la est pe pârâul Bâcovăț și pe râul Bâc cu ținutul Orhei și pe râulețul Calintir cu raiaua Tighina. La sud se învecina cu ținutul Fălciu (pe râul Sărata din raionul Leova de astăzi)[2] și cu tătarii din Bugeac (din 1673 de-a lungul hotarului lui Halil Pașa). În ținutul Lăpușnei se găseau atât târgușorul Chișinău cât, după Dimitrie Cantemir, și cetatea Tighina până la acapararea ei de către turci.[3] Ținutul Lăpușnei făcea parte din eparhia episcopiei Hușilor, alături de ținutul Fălciu, ținutul Orhei și ținutul Soroca.[4] În anii 1770 ținutul Lăpușnei a fost comasat cu ținutul Orhei.
Istorie
[modificare | modificare sursă]În lucrarea „Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir descrie ținutul Lăpușnei (Ager Lapuszensis) astfel: De acesta se ținea odinioară Tighina, Turcii îi zic Benderu, care mai înainte încă era foarte întărită, iar Turcii o întăria acum și mai mult la Nistru; în timpurile noastre a fost loc de scăpare al regelui Suediei în fuga sa după bătălia dela Pultava. Turcii până a nu li se supune, adesea dar în deșert bătură această cetate, dar ceeace nu putură cu forța câștigară în urmă prin frauda și perfidia lui Aron Vodă, căruia Moldovenii, îi ziseră și tiranul, pentru că fiind scos din țară pentru cruzimea și tirania cu care se purta, a fugit la împăratul turcesc și-i promise că de-l va readuce în domnie, îi va da Tighina cea de atâtea ori cerută împreună cu 12 sate și i-o va da pentru totdeauna. Plăcând sultanului acest dar, pe Aron îl puse iarăși în domnie, iar pentru prețul ostenelei sale luă cea dintâi cetate a țării și mai mare întăritură a ei contra Polonilor și a Tătarilor.[5]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Lungu, V. Ținuturile Moldovei pana la 1711 și administrarea lor. Cercetări istorice, Anul XVII, Vol. XVII, 1943, p. 211-250.
- ^ Bacalov, Sergiu (). „Republica" Codrul Tigheciului. Localizare, statut, populație. Moldova între tradiție și actualitate” (PDF). Conferință științifică dedicată jubileului de 300 de ani de la înscăunarea lui Dimitrie Cantemir, Universitatea de Stat din Tiraspol, Chișinău, 10 decembrie 2010. Chișinău: p. 26.
- ^ Lungu, V. Ținuturile Moldovei până la 1711. Cercetări istorice, 1929, p. 101.
- ^ Bacumenco, Ludmila. Ținutul Orheiului în secolele XV-XVI. Iași: Editura Universității „Alexandru Iona Cuza”, 2006. ISBN 973-703-178-4, p. 207
- ^ Cantemir, Demetrius. Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae. 1714.
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Bacalov, Sergiu. Locul reprezentanților micilor neamuri boierești în sistemul administrativ al Țării Moldovei în secolul al XVII-lea începutul secolului al XVIII-lea (ținuturile Lăpușna, Orhei și Soroca). Revista de istorie a Moldovei: rev. șt. 2009, nr 4, pag. 23-36.
- Ciurea, Dumitru. Organizarea administrativă a statului feudal Moldova. În: Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A.D.Xenopol”, tomul II, 1965.
- Dmitriev, Pavel; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 1: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772–1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975. 602 p.
- Dmitriev, Pavel; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 2: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772–1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975. 527 p.
- Дмитриев Павел, Георгевич. Народонаселение Молдавии (по материалам переписей 1772–1773, 1774 и 1803). Кишинев: Штиинца, 1973. 159 p.
