Ținutul Orheiului
| Ținutul Orheiului | |
| — ținut și diviziune administrativă istorică[*] — | |
| Țară |  Moldova |
|---|---|
| Regiune istorică | Țara de Jos |
| Atestare |  |
| Dispariție | |
| Reședință | Orhei |
| Guvernare | |
| - Ispravnic | |
| Suprafață | |
| - Total | 8,212 km² |
| Populație (1803) | |
| - Total | 83.105 locuitori |
| - Densitate | 10,1 loc./km² |
| Prezență online | |
 | |
 | |
Modifică date / text  | |
Ținutul Orheiului a fost o unitate administrativ-teritorială în cadrul Țării Moldovei, care făcea parte din Țara de Jos, având centrul administrativ în târgul Orhei.[1]
Geografie
[modificare | modificare sursă]Ținutul Orheiului se învecina la nord cu ținutul Sorocii, de care era delimitat de pădurea Rezinei în nordul raionului Rezina de astăzi. La vest hotărnicea cu ținutul Iașilor, hotarul fiind în linii mari cumpăna apelor dintre afluenții Nistrului și cei ai Prutului. La sud-vest se învecina cu ținutul Lăpușnei, de care era despărțit de râulețul Bâcovăț și de râul Bâc. La sud Bâcul era granița cu raiaua Benderului. La est hotarul ținutului Orheiului cu Regatul Poloniei și Imperiul Otoman era fluviul Nistru.[2] În linii mari ținutul cuprindea raioanele Orhei, Rezina, Criuleni, Telenești, Călărasi, estul municipiului Chișinău, vestul raionului Dubăsari, nordul raionului Anenii Noi, sud-estul raionului Șoldănești și câteva sate din raioanele Sângerei și Ungheni.
Ținutul Orheiului făcea parte din eparhia episcopiei Hușilor, alături de ținutul Fălciului, ținutul Lăpușnei și ținutul Sorocii.[3] Către anii 1770, ținutul Lăpușnei a fost comasat cu ținutul Orheiului.[4] Suprafața totală a ținutului amalgamat era de 8.212 km2. În 1772-74, ținutul cuprindea 194 de localități și 6.415 de gospodării, și avea o populație de 32.075 locuitori. În 1803, ținutul cuprindea 239 de localități și 16.621 de gospodării, și avea o populație de 83.105 locuitori. Densitatea populației a sporit între 1774 și 1803 de la 3,9 până la 10,1 loc/km2.[5]
Stemă
[modificare | modificare sursă]
Sigiliul Divanului Cnejiei Moldovei (cca. 1806 - 1812) - cea mai veche imagine cunoscută care a conservat simbolurile ținutale - conține stema ținutului Orhei-Lăpușna reprezentată de un medalion cu un cocostârc spre dreapta. Acest element a fost păstrat la elaborarea stemelor raionului Telenești și orașului Hîncești.[6]
Istoric
[modificare | modificare sursă]Ținutul Orheiului ca unitate administrativ-teritorială este atestat documentar la 7 martie 1531. Este vorba de uricul acordat la Vaslui de către Petru Rareș fostului logofăt Gavril Trotușanul, prin care acestuia i se întăreau ocinele și cumpărăturile, între care satul „anume Ișnovețul, în ținutul Orheiului”. Dar până la această dată este menționat în mai multe surete și registre, astfel; în suretul de pe ispisocul lui Ștefan cel Mare din 1470 noiembrie 26; într-o hotarnică din 1781, 3 octombrie, este arătat un document de la Petru Rareș din 1535 luna martie 22, în care este amintit ținutul Orheiului.[7]
În „Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir redă o prezentare a ținutului Orhei (Ager Orheiensis) astfel: Poartă acest nume dela târgul Orchei, lângă apa Răutul, târg nu mare, dar frumos și având cu îndestulare toate cele necesare vieței omenești. Nutriment deajuns îi da lacul Orcheiului, nu departe de târg spre răsărit și frumoasa insulă ce a format într'însul.[8]
Localități
[modificare | modificare sursă]Lista localităților ținutului Orhei-Lăpușna conform recensământului din anii 1772-1773, grupate după ocoale:
Ocolul Orheiului:
Criuleni, Ustia, Horilcani, Molovata, Oxentia, Jora, Vașcauți, Lopatna, Stodolna, Lalova, Hrabova, Buciușca, Horodiște, Țahnăuți, Ichimauți, Rezina, Saharna, Ciorna, Lipiceni, Oleșcani.
Ocolul Câmpului:
Berezloji, Susleni, Ciuhureni, Biești, Chiperceni, Mașeni, Bușauca, Vorotețile, Pohribeni, Ocna, Cuizauca, Samașcani, Peciște, Curleni, Chiștelnița.
Ocolul Răutului:
Seliște, Târgul Orhei, Paharniceni, Piatra, Pociombeni, Furceni, Mașcauți, Izbiște, Cruhlic, Baloșești.
Ocolul Culei:
Sarateni, Chițcani, Hajdeeni, Zahaicani, Verejeni, Inești, Leușeni, Vasâeni, Ghermanești, Coropceni, Bogzești, Crasnașeni, Isacova, Breanova, Dișcova, Puțintei, Hluboca, Seseni, Bravicea, Telenești, Mihalașa, Ciulucani, Beșeni, Harișeni, Hirova, Condratești, Napadeni, Cornova, Dereneul, Sinișca, Oneșcani, Hodjinești, Țibirica, Meleșeni, Radeni, Biliceni.
Ocolul Satelor de Jos:
Cricovul, Faurești, Boianul, Budești, Șerpeni, Pohuceni, Dubăsari Vechi, Corjovul, Speia, Onețcani.
Ocolul Ichelului:
Cobâlca, Beleiaști, Țiganești, Onești, Voinova, Roșcani, Zubrești, Recea, Pocșești, Borzești, Ișnoveț, Stețcani, Miclești, Peresecina, Teleșeu, Camcea, Micauți.
Ocolul Fața Bâcului:
Paulești, Neșcani, Baraiacu, Sapoteni, Hârjova, Volcinețul, Buda, Ciorești, Parjolteni, Horodiște, Sadova, Varzarești, Galești, Tatarești, Negrești, Roșcani, Sireți, Hidighișul, Bahmutia, Ghețeoani.
Ocolul Bâcovețului:
Miclaușeni, Lozova, Vorniceni, Voloseni, Curluceni, Strașeni, Cojușna, Trușeni, Durlești, Buiucani, Târgul Chișinău.
Ocolul Botnei:
Vasâeni, Valea Ulmului, Rusești, Costești, Sarimârza, Dânceni, Suruceni, Gangura, Mimoreni, Malcociul, Scoreni, Capriana, Condrița.
Ocolul Cogâlnicului:
Boghiceni, Iurceni, Crâstești, Cazanești, Sacareni, Pașcani, Târgul Lăpușna, Perieni, Ciuciuleni, Hâncești, Lohanești, Dragușeni, Boțeni.
Ocolul Prutului:
Salajeni, Grozești, Scoposeni, Șișcani, Nisporeni, Zberoaia, Cozmești.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Lungu, V. Ținuturile Moldovei pana la 1711 și administrarea lor. Cercetări istorice, Anul XVII, Vol. XVII, 1943, p. 211-250.
- ^ Bacumenco, Ludmila. Ținutul Orheiului în secolele XV-XVI. Iași: Editura Universității „Alexandru Iona Cuza”, 2006. ISBN 973-703-178-4, pp. 79-81.
- ^ Bacumenco, Ludmila. Ținutul Orheiului în secolele XV-XVI. Iași: Editura Universității „Alexandru Iona Cuza”, 2006. ISBN 973-703-178-4, p. 207
- ^ Dmitriev, Pavel. Народонаселение Молдавии (по материалам переписей 1772-1773, 1774 и 1803) [Populația Moldovei (conform datelor recensămintelor din 1772-1773, 1774 și 1803)]. Chișinău, Știința, 1973, p. 40.
- ^ Dmitriev, Pavel. Народонаселение Молдавии (по материалам переписей 1772-1773, 1774 и 1803) [Populația Moldovei (conform datelor recensămintelor din 1772-1773, 1774 și 1803)]. Chișinău, Știința, 1973, pp. 72, 85.
- ^ Andrieș-Tabac, Silviu. Heraldica teritorială a Basarabiei și Transnistriei. Chișinău: Editura Museum, 1998, p. 32-33.
- ^ Bacumenco, Ludmila. Ținutul Orheiului în secolele XV-XVI. Iași: Editura Universității „Alexandru Iona Cuza”, 2006. 425 p. ISBN 973-703-178-4
- ^ Cantemir, Demetrius. Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae. 1714.
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Bacalov, Sergiu. Locul reprezentanților micilor neamuri boierești în sistemul administrativ al Țării Moldovei în secolul al XVII-lea începutul secolului al XVIII-lea (ținuturile Lăpușna, Orhei și Soroca). Revista de istorie a Moldovei: rev. șt. 2009, nr 4, pag. 23-36.
- Ciurea, Dumitru. Organizarea administrativă a statului feudal Moldova. În: Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A.D.Xenopol”, tomul II, 1965.
- Dmitriev, Pavel; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 1: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772–1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975. 602 p.
- Dmitriev, Pavel; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 2: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772–1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975. 527 p.
- Дмитриев Павел, Георгевич. Народонаселение Молдавии (по материалам переписей 1772–1773, 1774 и 1803). Кишинев: Штиинца, 1973. 159 p.
