Țara de Jos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Amplasarea Țării de Jos în cadrul Principatului Moldovei.
Istoria României
Stema României
Acest articol este parte a unei serii
Preistoria pe teritoriul României
Epoca pietrei
Epoca bronzului
Epoca fierului
Dacia
Cultura și civilizația dacică
Războaiele daco-romane
Dacia romană
Originile românilor
Formarea statelor medievale
Țările Române în Evul Mediu
Țara Românească
Principatul Moldovei
Dominația otomană
Țările Române la începutul epocii moderne
Epoca fanariotă
Modernizarea țărilor române
Regulamentul Organic
Revoluția Română de la 1848
Principatele Unite
Războiul de Independență
Regatul României
Primul Război Mondial
Unirea Basarabiei cu România
Unirea Bucovinei cu România
Unirea Banatului cu România
Unirea Transilvaniei cu România
Al Doilea Război Mondial
Comunismul
R.P. Română/R.P. Romînă
R.S. România
Revoluția Română din 1989
România Contemporană
Vezi și
Istoria românilor
Istoria militară a României
Istoriografia română

Portal România
 v  d  m 

Țara de Jos (sau Moldova de Jos) a fost una dintre cele trei regiuni geografico-culturale ale Principatului Moldovei, care s-a întins pe cel mai dens populat teritoriu, jucând rolul principal în structura administrativ-teritorială a principatului.

Împărțirea administrativ-teritorială[modificare | modificare sursă]

Țara de Jos era împărțită în 12 ținuturi:[1]

Țara de Jos este o denumire dată părții de sud-est a Moldovei. Începând cu 1436, când fiii lui Alexandru cel Bun, Iliaș și Ștefan al II-lea, și-au împărțit puterea în Moldova, Ștefan și-a exercitat-o peste această parte a țării, având titlul de „voievod” cu reședința la Vaslui, fiind în același timp și primul membru al sfatului domnesc de la Suceava.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura Minerva, București, 1981, pp. 19-27.

Vezi și[modificare | modificare sursă]