Al-Zarqali

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Abū Isḥāq Ibrāhīm ibn Yaḥyā al-Naqqāsh al-Zarqālī (n. 1029 – m.1087), cunoscut în latina medievală sub numele de Arzachel sau Arsechieles, a fost un celebru meșter în instrumente astronomice și astronom arab.

Craterul lunar Arzachel (crater) (en) poartă numele său.

Viața[modificare | modificare sursă]

Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) s-a născut într-o familie vizigotă convertită la islam în apropiere de Toledo, oraș din Andaluzia.

În secolul al XII-lea Gerard din Cremona a tradus în limba latină operele sale, numindu-l astronom și magician.

În secolul al XVI-lea savantul Nicolaus Copernicus îl menționează în lucrarea "De Revolutionibus Orbium Coelestium".

A fost supranumit  Al-Nekkach (făuritor de metale), căci, după cum se spune, a fost mecanic și artizan de metale.[1]

Inițial construia instrumente astronomice pentru alți savanți, însă când aceștia au observant calitățile sale intelectuale, au devenit interesați de el. [1]

În acest sens, i-au pus la dispoziție cărți pentru a studia astronomie, căci nu avea studii de specialitate în acest domeniu.[1]

În scurt timp, devine membru al unui cerc de savanți, ajungând chiar să dețină titlul de director al grupului.[1]

Continuă să construiască instrumente pentru ceilalți savanți, dar în scurt timp ajunge să îi învețe el pe maeștrii lui anumite lucruri.[1]

Instrumente[modificare | modificare sursă]

În 1050 construiește la Toledo, centru major de transmitere a științei musulmane în Europa, două ceasuri uriașe cu apă care se alimentau din bazine săpate pe malurile râurilor Tajo, pentru a determina fazele lunii și orele diurne și nocturne.[2]

Ceasurile din Toledo au fost folosite până în 1135 când, în urma deciziei regelui Alfonso VI, Hamis Ibn Zabara le-a demontat pentru a descoperi cum funcționează. [1]

O dată demontate, acestea nu au mai putut fi asamblate niciodată.[1]

Fiind cel mai important observator din epocă[3], construiește un nou instrument, asemănător unui astrolab, numit safiḥa.

Astrolabul conținea un cerc zodiacal, un disc cu proiecția Ecuatorului, a Tropicelor și a orizontului (conceput pentru o latitudine geografică anume).[1]

Acesta soluționa diverse probleme ale astronomiei sferice și permitea măsurarea (calcularea) orelor zilei.[1]

Utilizând modelul ptolemaic, a construit un aparat (“Ecuatorial”) pentru măsurarea poziției unei stele.

Totodată, acesta permite să se determine prin mijloace mecanice la orice moment longitudinea celestă a unei planete.

Teorii[modificare | modificare sursă]

Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) operează unele corecții cu privire la unele informații consemnate de Ptolemeu și Al Khawarizmi, legate mai ales de lungimea Mării Mediterane. [4]

De asemenea, descrie mișcarea planetelor și a Soarelui astfel încât Copernicus, influențat de teoriile sale, va promova teoria heliocentristă în lucrarea "De Revolutionibus Orbium Coelestium".

A fost primul care a dovedit deplasarea apogeului solar față de stele.[3]

Opere[modificare | modificare sursă]

  • 1 - Tabelele toledane cuprind o sumă de tabele astronomice alcătuite de Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) în scopul prezicerii mișcării Soarelui, Lunii, planetelor și stelelor. [2] [4]

De asemenea, acestea cuprindeau și unele informații geografice preluate de la Ptolemeu și al-Khwārizmi. [3]

Includ ecuații ale Soarelui, Lunii, planetelor.[1]

Ulterior, toate tabelele astronomice din Europa au fost construite pornind de la modelul lui Al Zarqali.[1]

  • 2 - Almanahul conține tabele trigonometrie, autorul descriind aici descoperirea mișcării seculare a unui plan ecliptic care induce trepidația. [4]

A demonstrat matematic  teoria  trepidației pornind de la idea că mișcarea stelelor fixe este determinată de mișcarea unei linii drepte care se intersectează cu centrul Pământului într-un punct mobil.[1]

Capitolele introductive cuprind diverse teorii trigonometrice și computații.[1]

Secțiunile dedicate trigonometriei conțin tabele cu sinusuri, cosinusuri, secante, tangente etc.[1]

A fost tradus în latină de italianul John din  Pavia în 1154 și de  William de St. Cloud în 1296.[1]

De asemenea, a fost tradus și în ebraică de către  Jacob Ibn Tibbon în 1301.[1]

Traducerile în alte limbi, precum portugheză, catalană, castiliană etc., dovedesc o largă circulație a operei în epocă.[1]

  • 3 - Tratatul asupra mișcării stelelor teoretizează determinarea valorii poziției stelelor.[2][4]
  • 4 - Despre anul solar (Tratat comprehesiv despre soare) cuprinde observații asupra a 25 de ani solari. [2] [5]
  • 5 - Tratat asupra mișcării planetelor (Risāla fī Ḥarakāt al‐kawākib al‐sayyāra wa‐tadbīri‐hi) este o lucrare de magie și conține indicații în privința creării talismanelor. [5]

Influența lui Al Zarqali asupra științei arabe și europene[modificare | modificare sursă]

Numeroși savanți musulmani au fost influențați de Al Zarqali: Ibn al-Kammad, Al-Bitruji, Abu Hasan al-Murrakushi, Ibn al-Banna.[1]

Nicolaus Copernicus îl citează în lucrarea De Revolutionibus, iar  Abraham Zacut are în vedere teoria sa asupra mișcării Soarelui și a planetelor în tratatul referitor la astrolab.[1]

Opera lui Al Zarqali a fost intens tipărită în întreaga Europă până în secolul XVII.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t http://muslimheritage.com/topics/default.cfm?ArticleID=729
  2. ^ a b c d Thoraval, Yves Dicționar de civilizație musulmană , Editura Univers Enciclopedic, 1997, Traducere, adaptare și completări de Nadia Anghelescu , p. 328.
  3. ^ a b c Hitti, Philip K. Istoria arabilor , Editura All, 2008, Traducere de Irina Vainovski – Mihai, p. 361.
  4. ^ a b c d http:// www.unhas.ac.id/rhiza/arsip/saintis/zarqali.html
  5. ^ a b http://islamsci.mcgill.ca/RASI/BEA/Zarqali_BEA.htm

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]