Tatăl Nostru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Rugăciunea Domnească)
Salt la: Navigare, căutare
Albrecht Dürer Betende Hände.jpg
Parte a seriei despre
Schnorr von Carolsfeld Bibel in Bildern 1860 001.png
Dumnezeu

Concepții generale
Agnosticism · Apateism · Ateism · Deism
Henoteism · Monolatrism · Monoteism
Panenteism · Panteism · Transteism


Concepții specifice
Creator · Arhitect · Demiurg · Diavol
Susținător · Domn · Tatăl · Monadă
Unitate · Ființă supremă · Totul
Personal · Unitar · Dualism · Trinitate
în religiile abrahamice
(Credința Bahá'í, Creștinism, Islam, Iudaism)
în Ayyavazhi · în Budism · în Hinduism
în Jainism · în Sikhism · în Zoroastrianism


Atribute
Eternitate  · Existența · Gen
Nume (Dumnezeu) · Omnibenevolență
Omnipotență · Omniprezență · Omnisciență


Experiența și practicile
Soartă · Rugăciune · Credință · Revelație
Fideism · Gnosis · Metafizică
Misticism · Ermetism · Ezoterism


Subiecte conexe

Isus din Nazaret · Filosofie · Religie · Ontologie
Dumnezeu complex · Neuroteologie
Dilema din Eutyphron · Problema răului
Dumnezeu în artă
Listă de texte religioase
Tatăl Nostru


Tatăl nostru (câteodată cunoscută după primele două cuvinte din limba latină ca Pater Noster, sau greacă ca Πάτερ ἡμῶν) este probabil cea mai cunoscută rugăciune a creștinătății.

Conform Luca 11, rugăciunea a fost dată de Iisus din Nazaret ca răspuns la cererea unuia dintre discipolii (apostolii) săi de a îi învăța cum să se roage.

Cuprins

[modificare] Versiunea după Matei

Versiunea mateiană a devenit liturgică din cele mai vechi timpuri. Deși Iisus i-a învățat, cel mai probabil, rugăciunea în limba aramaică, cele mai timpurii texte există în limba greacă. Datorită faptului că limba latină a fost limba dominantă a creștinismului în vest, Pater noster, rugăciunea în latină, este o traducere importantă a versiunii grecești.

[modificare] Varianta greacă

În Greaca Koinē (de la care toate celelalte sunt traduse direct sau indirect):

cu alfabet grecesc transliterat
Πάτερ ἡμῶν ὁ ἐν τοῖς οὐρανοῖς Pater hēmōn, ho en tois ouranois
ἁγιασθήτω τὸ ὄνομά σου· hagiasthētō to onoma sou;
ἐλθέτω ἡ βασιλεία σου· elthetō hē basileia sou;
γενηθήτω τὸ θέλημά σου, genethetō to thelēma sou,
ὡς ἐν οὐρανῷ καὶ ἐπὶ τῆς γῆς· hōs en ouranōi, kai epi tēs gēs;
τὸν ἄρτον ἡμῶν τὸν ἐπιούσιον δὸς ἡμῖν σήμερον· ton arton hēmōn ton epiousion dos hēmin sēmeron;
καὶ ἄφες ἡμῖν τὰ ὀφελήματα ἡμῶν, kai aphes hēmin ta opheilēmata hēmōn,
ὡς καὶ ἡμεῖς ἀφίεμεν τοῖς ὀφειλέταις ἡμῶν· hōs kai hēmeis aphiemen tois opheiletais hēmōn;
καὶ μὴ εἰσενέγκῃς ἡμᾶς εἰς πειρασμόν, kai mē eisenenkēis hēmas eis peirasmon,
ἀλλὰ ῥῦσαι ἡμᾶς ἀπὸ τοῦ πονηροῦ. alla rhusai hēmas apo tou ponērou.
[Ὅτι σοῦ ἐστιν ἡ βασιλεία καὶ ἡ δύναμις καὶ ἡ δόξα εἰς τοὺς αἰῶνας·] [Hoti sou estin hē basileia, kai hē dúnamis, kai hē doxa eis tous aiōnas;]
ἀμήν. amēn.

[modificare] Varianta latină

Pater noster, qui es in caelis
sanctificetur nomen tuum;
Adveniat regnum tuum. Fiat voluntas tua
sicut in caelo et in terra
Panem nostrum qvotidianum da nobis hodie.
Et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris.
Et ne nos inducas in temptationem;
sed libera nos a malo.
Amen.

Această versiune a rugăciunii apare ocazional în unele imnuri.

Altă variantă folosește supersubstantialem (tradus în limba română prin spre ființă) în locul quotidianum (tradus în limba română prin de toate zilele); quotidianum este scris câteodată quotidianum.

În Vulgata lui Ieronim apare:

Pater noster qui in caelis es sanctificetur nomen tuum
veniat regnum tuum fiat voluntas tua sicut in caelo et in terra
panem nostrum supersubstantialem da nobis hodie
et dimitte nobis debita nostra sicut et nos dimisimus debitoribus nostris
et ne inducas nos in temptationem sed libera nos a malo

Datorită faptului că în latină ordinea cuvintelor este relativ liberă, înțelesul este în final același.

[modificare] Evanghelia după Matei 6:9-13

(este cea mai folosită variantă în limba română)

Tatăl nostru Care ești în ceruri,
sfințească-se numele Tău,
vie împărăția Ta,
facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe Pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele,
dă-ne-o nouă astăzi
și ne iartă nouă greșelile noastre
precum iertăm și noi greșiților noștri
și nu ne duce pe noi în ispită
ci ne izbăvește de cel rău.
Că a Ta este împărăția și puterea și mărirea,
acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.

Există însă și alte variante care cuprind modificări de genul:

vie folosit în limba română literară vină
facă-se este folosit câteodată ca fie
greșelile este câteodată înlocuit cu păcatele (în greacă: datoriile... datornicilor')
pe noi odinioară utilizat ca pre noi
izbăvește cunoaște și forme de genul mântuiește
cel rău poate fi reprezentat și prin denumiri de genul cel viclean

Doxologia finală nu apare în toate manuscrisele, dar este folosită în toate riturile, cu excepția celui bizantin, uneori cu caracter opțional. În riturile orientale, aceasta e rostită de regulă de preot. În ritul bizantin, această doxologie sau ecfonis are o formă trinitară: "Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor."

[modificare] Evanghelia după Luca 11:2-4

Tată,
sfințească-se numele tău;
vină împărăția ta,
facă-se voia ta, precum în cer, așa și pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele
dă-ne-o nouă în fiecare zi;
și ne iartă nouă păcatele noastre,
fiindcă și noi iertăm tuturor celor ce ne greșesc nouă;
și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

În versiunea diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, textul apare astfel:

„Când vă rugați, ziceți: Tatăl nostru Carele ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Vină împărăția Ta. Facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă'n fiecare zi. Și ne iartă nouă păcatele noastre, căci și noi iertăm oricui ne-o datorează nouă. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de Cel-Rău". [1]


[modificare] TATAL NOSTRU versiune audio si video in limba romana

[modificare] Utilitate în lingvistica comparată

Traduceri ale rugăciunii au fost multǎ vreme utilizate pentru comparații rapide între limbi, datorat și faptului că primii filologi erau creștini, și o mare parte din aceștia erau preoți. Datorită activităților misionare, de-a lungul istoriei, una din primele cărți traduse în noile limbi descoperite era Biblia, și prin urmare, cele mai accesibile texte în orice limbă erau traduceri parțiale sau totale ale Bibliei. De exemplu, singurul text existent în limba gotică este Codex Argenteus, reproducerea incompletă a Bibliei lui Ulfilas.

În ultima perioadă însă, această practică a început să fie combǎtută, atât din considerente ce țin de neutralitate religioasă, cât și din considerente de ordin practic: rugăciunea „Tatăl Nostru” folosește o formă de exprimare ce diferă de modul de vorbire curent într-o anumită limbă. În lingvistica din Uniunea Sovietică, din motive ideologice, se foloseau Operele Complete ale lui V.I. Lenin, având în vedere că fuseseră traduse în toate limbile uniunii, dar și în principalele limbi ale secolului XX.

[modificare] Note

  1. ^ BIBLIA sau Sfânta Scriptură - Ediție jubiliară a Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Participare
Tipărire/exportare
Trusa de unelte
În alte limbi