Întâmpinarea Domnului

Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare creștină ortodoxă, catolică și luterană (2 februarie).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Această sărbătoare, ce cade la 40 de zile de la Nașterea Domnului Iisus, se ținea la Ierusalim cel puțin de la începutul secolului al V-lea, "cu aceeași bucurie ca Paștele" (relatarea pelerinei Etheria). La Roma a fost introdusă în jurul anului 650.

Conținut[modificare | modificare sursă]

Conținutul sărbătorii se referă la prezentarea pruncului Iisus în Templu: Lc 2, 22-40, după cum arată denumirea apuseană (de după 1960) a sărbătorii: "Prezentarea Domnului". Denumirea răsăriteană de "Întâmpinarea Domnului" exprimă faptul că Mesia vine în Templul său și-l întâlnește pe Poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, reprezentat de Simeon și Ana (profetesa Ana, fiica lui Fanuel). În Apus, în trecut, era văzută mai ales ca o sărbătoare a Maicii Domnului, fiind numită, până în 1960, "Purificarea Mariei", cu referire la Legea iudaică: Lev 12.

Semnificație[modificare | modificare sursă]

În prisma religiei creștine semnificația sărbătorii este dată de Hristos ca lumină a neamurilor. Hristos aduce lumina lui Dumnezeu într-o lume întunecată de păcat. Creștinii trebuie să ducă această lumină în lume, dat fiind că împărtășesc misiunea și viața lui Isus Hristos. El a împlinit acest lucru pentru oameni, prin moartea sa, prin care a nimicit puterea răului. Hristos a devenit asemenea oamenilor prin întrupare și, deoarece El Însuși a fost ispitit, îi ajută pe toți cei care sunt ispitiți.

Sfințirea lumănărilor[modificare | modificare sursă]

Tradiția sfințirii lumănărilor de praznicul Întâmpinarii Domnului este specifică, în România, zonelor Ardealului si Maramureşului, ca rezultat al influenței creştinismului vestic.^[1]