Post-punk

Post-punk a fost un curent în muzica tânără, care a urmat fazei inițiale punk de la mijlocul anilor 1970.

Stilul este ceva mai introvertit, complex și experimental decât el al muzicii punk. Curentul post-punk a deschis calea spre genul rock alternativ, printre altele prin faptul că a încorporat elemente din curentele krautrock (în special folosirea sintetizatoarelor și repetări extensive), muzica dub jamaicană (în special felul în care sună chitara bas), funk-ul american, experimentări de studio, și chiar inamicul numărul unu al muzicii punk, genul disco.

În anii 1980 curentul post-punk s-a integrat curentului indie, și a contribuit la începuturile unor noi curente precum gothic rock, rock industrial și rock alternativ.

Exemple de formații post-punk

• The Psychedelic Furs
• Devo
• The Birthday Party
• The Fall
• Gang of Four
• Eyeless In Gaza
• Siouxsie & the Banshees
• The Sisters of Mercy
• Joy Division
• New Order
• Killing Joke
• Echo & the Bunnymen
• The Cure
• Bauhaus

Curentul a fost făcut cunoscut de către disc jockey-ul BBC John Peel și casele de discuri Rough Trade, Postcard Records, Factory Records, 4AD, Falling A Records, Industrial Records, Fast Product și Mute Records.

Curentul post-punk a prins mai întâi în Marea Britanie, dar au fost unele excepții: Pere Ubu, Suicide, Mission of Burma și Hüsker Dü în SUA, The Birthday Party and The Church în Australia, și U2, The Virgin Prunes în Irlanda.

Cam în jurul anului 1977, în America de Nord, curentul No Wave a fost legat de curentul post-punk. Formații precum Teenage Jesus and The Jerks, Glenn Branca, Mars, James Chance and the Contortions, DNA, Bush Tetras, Theoretical Girls, Swans și Sonic Youth.

Curentul No Wave a pus mare emfază pe latura scenică, poate chiar mai mult decât pe structura muzicală.

Termenul "post-punk" a fost folosit pentru prima oară în 1980 de către criticul muzical Greil Marcus într-un articol în revista Rolling Stone. Se referea la formațiile Gang of Four, The Raincoats și Essential Logic.

Bibliografie

• Marc Masters, No Wave. City: Black Dog Publishing, (2008). p. 9. ISBN 1-906155-02-X.
• Dave Thompson, Alternative Rock, Miller Freeman Books, 2000
• Judith Ammann: Who's been sleeping in my brain? Interviews Post Punk, Suhrkamp-Verlag, Frankfurt a. M. 1987, ISBN 3-518-11219-8
• Simon Reynolds: Rip it Up and Start Again. Postpunk 1978 - 1984. Faber & Faber, London 2006, ISBN 0-571-21570-X; ediția germană: Hannibal-Verlag, München 2007

• Articol în Allmusic