AC/DC

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
AC/DC
ACDC In Tacoma 2009.jpg
De la stânga la dreapta: Brian Johnson, Malcolm Young, Phil Rudd, Angus Young, Cliff Williams în concert la Tacoma, Statele Unite
Informații generale
Origine Sydney, Australia Australia
Gen muzical Hard rock
Ani de activitate 1973 - prezent
Case de discuri Albert, Atlantic, EMI
Website www.acdc.com
Membri
Angus Young (chitară solo)
Malcolm Young (chitară ritmică)
Brian Johnson (voce)
Cliff Williams (bas)
Phil Rudd (baterie)
Foști membri
Bon Scott (decedat)
Dave Evans
Mark Evans
Chris Slade
Simon Wright

AC/DC este o formație de hard rock înființată în Sydney, Australia, în 1973 de către frații Angus și Malcolm Young.

Deși grupul e considerat a fi unul dintre pionierii muzicii hard rock, împreună cu alte formații precum Led Zeppelin, Deep Purple sau Black Sabbath, membrii AC/DC tot timpul s-au referit la muzica lor ca fiind "rock 'n' roll". Formația a acceptat și titlul de trupă hard rock, fiind desemnați numărul 4 în Topul 100 VH1 al celor mai mari artiști de Hard Rock[1].

Istorie[modificare | modificare sursă]

Născuți în Scoția, frații George, Malcolm și Angus Young se stabilesc în Sydney, Australia, în 1963. George învață să cânte la chitară și formează una dintre cele mai de succes formații din Australia anilor 1960 - The Easybeats. Văzând succesul fratelui său mai mare, Malcolm Young pune bazele unei formații rock în noiembrie 1973. În trupă se mai aflau Colin Burgess la baterie și Larry Van Kriedt la bas, iar în urma unui anunț publicat în ziar este cooptat solistul vocal Dave Evans.

Observând talentul fratelui său mai mic, Malcolm îl alege drept chitarist principal pe Angus. O lună mai târziu formația este botezată AC/DC. "Malcolm and Angus Young developed the idea for the band's name after their older sister, Margaret Young, saw the initials "AC/DC" on a sewing machine.[17] "AC/DC" is an abbreviation meaning "alternating current/direct current" electricity. The brothers felt that this name symbolised the band's raw energy, power-driven performances, and a love for their music.[17][18][19] "AC/DC" is pronounced one letter at a time, though the band are colloquially known as "Acca Dacca" in Australia". Angus fiind încă la școală, Margret, sora lui îi sugerează să poarte uniforma sa școlară pe scenă, ceea ce intre timp a devenit marca sa.

Primul concert AC/DC este susținul cu ocazia Anului Nou în clubul "The Chequers" din Sydney. Prima înregistrare AC/DC este single-ul "Can I Sit Next To You Girl/Rockin' In The Parlour", în februarie 1974. Cu această ocazie apar ca producători, pentru prima oară George Young și Harry Vanda, ce vor produce toate albumele AC/DC până în 1979.

Era Bon Scott[modificare | modificare sursă]

Cum frații Young devin nemulțumiți de Dave Evans pe care nu îl considerau potrivit formației, Ronald Belford "Bon" Scott, șoferul formației devine noul solist pentru AC/DC.

Pe 17 februarie 1975 este lansat primul album "High Voltage", destinat numai pentru Australia. După multe schimbări în trupă, componența se stabilizează prin aducerea lui Mark Evans la bas și Phil Rudd la baterie.

Trupa are un program încarcat de concerte, dar se găsește timp pentru a compune și înregistra albumul "T.N.T." care este lansat numai în Australia și Noua Zeelanda. În 1976 AC/DC semnează un contract internațional cu Atlantic Records. La sfârșitul lui martie începe primul turneu european, iar în mai apare discul "High Voltage" (versiune internațională), pe care figurează materiale de pe primele două albume scoase în Australia. În acelasi an este lansat și albumul "Dirty Deeds Done Dirt Cheap" în versiune numai pentru Australia și versiune internațională.

În martie 1977 este lansată versiunea pentru Australia a albumului "Let There Be Rock". Acesta le oferă șansa să cânte în deschiderea celor de la Black Sabbath. Dar, pe timpul turneului are loc o dispută între Malcolm și Geezer Butler, basistul Black Sabbath. Malcolm îl lovește pe Geezer, iar acesta răspunde cu cuțitul. În urma acestei dispute, AC/DC este abandonat ca deschidere pentru Sabbath.

Evans intră în conflict cu Angus Young și este concediat, în locul lui fiind adus Cliff Williams. "Let There Be Rock" este lansat internațional și Cliff debuteză cu ocazia concertului de la Lifesavers, din Sydney. În turneul de promovare, trupa concerteaza în SUA și Europa.

Din februarie până în martie 1978 se înregistrează noul album "Powerage", iar lansarea are loc în aprilie, ocazie cu care trupa susține un concert la Apollo (Glasgow) care este înregistrat și inclus pe albumul live "If You Want Blood You've Got It". Pentru promotia albumului trupa efectuează un turneu britanic cu 26 de concerte, și unul american cu în jur de 100 de concerte, alaturi de Alice Cooper, Aerosmith, Rainbow, Scorpions, UFO, Journey și Savoy Brown. În cateva luni formația vinde peste 250.000 de discuri, numai în America.

Pentru prima data AC/DC lucrează cu un alt producator, Robert John "Mutt" Lange cu care înregistrează cel de-al saselea album, "Highway to Hell", ce avea să fie și ultimul cu Bon Scott la voce. Acesta a fost înregistrat în studioul Roundhouse din Londra, în martie-aprilie, 1979. Albumul devine cel mai bine vândut al formației de până atunci, iar AC/DC cântă cu sălile pline.

Pe 19 februarie 1980 Bon Scott îi face o vizită tour managerului Ian Jeffery pentru a lua masa împreună, iar seara pleacă la clubul Music Machine. Dupa închiderea clubului, Bon pleacă alături de un prieten al său, Alisdair Kinnear. Bon, fiind în stare de ebrietate leșină în masina lui Kinnear, care îl lasă acolo. Dimineata următoare, observând că Bon și-a pierdut cunoștința, Kinnear il duce la spitalul King's College, dar prea tarziu. În urma autopsiei medicii au declarat că moartea sa a survenit în urma abuzului de alcool ("Acute alcohol poisoning"). Bon Scott avea 33 de ani.

Dupa moartea lui Bon, grupul se gândea dacă să continue fără el sau să renunțe. Până la urmă frații Young hotărăsc că Bon ar fi dorit ca AC/DC să meargă mai departe și fără el. Trupa începe căutarea unui nou vocalist, iar pe lista candidatilor se aflau, printre alții: Stevie Wright (Easybeasts), Terry Slesser (Back Street Crawler), Buzz Shearman (Moxy) și ultimul pe listă Brian Johnson (Geordie). Brian cântă doar două piese la audiție ("Whole Lotta Rosie" și "Nutbush City Limits" a lui Tina Turner) și după câteva zile este numit noul vocalist AC/DC.

Era Brian Johnson[modificare | modificare sursă]

Trupa începe înregistrarea albumului "Back in Black" cu producătorul Robert John "Mutt" Lange. Deși lucrul la album începuse înainte de moartea lui Bon, trupa decide să refacă albumul de la început, incluzând și versurile lui Brian Johnson. "Back in Black" este lansat în iulie 1980 și în câteva săptamini ajunge numărul unu în topurile britanice, numărul patru în U.S.A. și pe locul doi în Australia. Având câteva dintre cele mai mari hituri ale trupei, precum "Hells Bells", "You Shook Me All Night Long," sau piesa de titlu, "Back in Black" devine cel mai popular album AC/DC, ajungând pe locul 2 în topul celor mai bine vândute albume.[2]

În 1981 apare albumul For Those About to Rock care se vinde bine si este primit pozitiv de catre critici. De altfel ,melodia care dă titlul albumului devine practic un imn al rock-ului si, de fiecare dată când este cântată de trupă ,la finalul concertelor ,este însoțită de salve de tun. În 1983 si 1985 AC/DC sunt înregistrate Flick of the Switch și Fly on the Wall iar în 1986 Who Made Who un soundtrack pentru filmul lui Stephen King's Maximum Overdrive.

În 1988 albumul Blow Up Your Video se va dovedi un succes comercial dar adevaratul come-back al trupei se va produce odată cu hitul Thunderstruck de pe noul album The Razors Edge lansat în 1990.Perioada 1990-1993 se va dovedi foarte aglomerată pentru băieți. Odată cu turneul de promovare al albumului, AC/DC cântă în Rusia în fața a aproape un milion de oameni intr-un festival care îi mai includeau si pe cei de la Metallica,lansează video LIVE at DONINGTON - concert susținut în august 1991 de trupă în fața a 100.000 de oameni la Castle Donington (Anglia),iar 1992 e lansat dublul album live intitulat chiar LIVE. În 1993 AC/DC filmează alături de Arnold Schwarzenegger clipul piesei Big Gun de pe coloana filmului Last Action Hero piesă care a ajuns number one în US Mainstream Rock

În 1995 este lansat un nou produs de studio Ballbreaker al cărui prim single este binecunoscuta piesă Hard as a rock . Odată cu lansarea noului album Chris Slade e înlocuit cu Phill Rudd fostul toboșar al trupei în perioada 1975-1983. În noiembrie 1996 este lansat și un material video No bull cu concertul susținut în Plaza De Toros de las Ventas din Madrid din iulie acelasi an.

În 2000 trupa înregistrează Stiff upper lip ,editează video un concert magnific susținut la Munchen pe Olympia Stadion (80.000 de fani) și cânta pe 30 iulie 2003 alături de Rolling Stones și Rush la Molson Canadian Rocks for Toronto în fața a 500.000 de oameni.

Reeditarea în 2003 a albumului Back in Black (1980) va înregistra numai în S.U.A vânzări de peste 22 milioane copii(Double Diamond) ceea ce va face din AC/DC the fifth-best-selling band in US history. In același an, intră în Hall Of Fame, primind un premiu onorabil pentru cariera de succes.

În octombrie 2008 este realizat un nou album de studio Black Ice .

Deși nu aduce mai nimic nou albumul rupe pur și simplu topurile internaționale fiind number one în 29 țări din America de Nord până în Europa și Australia ceea ce denota uriașul număr de fani pe care trupa îi are în toată lumea. În decembrie 2009 erau peste 6,2 milioane copii vândute în întreaga lume,albumul fiind nominalizat pentru premiile Grammy 2010 la categoria Best Rock Album".

Turneul inițiat cu prilejul albumului a început în octombrie 2008 și a înregistrat concerte cu casa închisă încă de la debut, bilete pentru locații cum ar fi Wembley, Stade de France,Olympia Stadium etc. locații cu peste 70.000 locuri au fost epuizate doar în câteva zile.

De altfel in perioada 2008-2010 ,Black Ice World Tour a inregistrat incasari de $441.6 million in 168 de concerte si cu un public estimat la circa 4.9 milioane de spectatori clasandu-se pe locul 2 in topul celor mai de succes turnee din istorie, dupa turneul Rolling Stones: A Bigger Bang, cu un total de 558.3 milioane in 147 de concerte.

Dupa lansarea Iron Man 2 (soundtrack /Compilation, 2010),pe 10 mai 2011 este lansat DVD Live at River Plate - concert desfasurat pe Estadio Antonio Vespucio Liberti din Buenos Aires, Argentina(decembrie 2009) impreuna cu live album continand inregistrari din Black Ice World Tour

La premiera mondiala a DVD-ului AC/DC "Live At River Plate" din 6 mai la Londra in HMV Hammersmith Apollo, Angus Young, chitaristul trupei AC/DC, declara ca trupa isi planuieste deja urmatorul turneu si speră sa depaseasca succesul Black Ice Tour :"In aceste momente ne gandim, oare vom putea depasi vreodata succesul Black Ice Tour? eu cred ca o vom face"

Numele[modificare | modificare sursă]

Frații Angus și Malcolm Young au susținut că ideea pentru numele trupei le-a venit văzând inscripția "AC/DC" pe o mașină de cusut a surorii lor, Margaret Young. "AC/DC" este o abreviere de la "Curent Alternativ/Curent Continuu" ("Alternating Current/Direct Current") care apare de obicei pe transformatoarele redresoare din curent alternativ in curent continuu. Fraților le-a plăcut felul în care acest nume simbolizează energia muzicii și a spectacolelor formației.[3]

Galerie[modificare | modificare sursă]

Discografie[modificare | modificare sursă]

Albume de studio[modificare | modificare sursă]

  • 1974 High Voltage (Aus.)
  • 1975 T.N.T. (Aus.)
  • 1976High Voltage
  • 1976Dirty Deeds Done Dirt Cheap ( - versiune Australia)
  • 1976Dirty Deeds Done Dirt Cheap
  • 1977Let There Be Rock ( - versiune Australia)
  • 1977Let There Be Rock
  • 1978Powerage
  • 1978If You Want Blood (You've Got It)
  • 1979Highway To Hell
  • 1980 Back in Black
  • 1981 For Those About to Rock
  • 1983Flick of the Switch
  • 1984'74 Jailbreak (E.P.)
  • 1985Fly on the Wall
  • 1986Who Made Who
  • 1988Blow Up Your Video
  • 1990The Razor's Edge
  • 1992Live
  • 1993Big Gun single from The Last Action HeroO.S.T.
  • 1995Ballbreaker
  • 1997Volts
  • 1998Bonfire box set
  • 2000Stiff Upper Lip
  • 2008Black Ice ()
  • 2010Iron Man 2 (Soundtrack)

Albume Live[modificare | modificare sursă]

  • If You Want Blood You've Got It (1978)
  • Live at Donington (1991)
  • Live (1992)
  • Live: 2 CD Collector's Edition (1992)
  • Live from the Atlantic Studios (1997)
  • Let There Be Rock: The Movie (1997)
  • Stiff Upper Lip-Live Video' (2003)
  • Live at River Plate' (2011)

Componență[modificare | modificare sursă]

Membri actuali[modificare | modificare sursă]

  • Angus Young — chitară solo
  • Malcolm Young — chitară ritmică
  • Brian Johnson — voce
  • Cliff Williams — bas
  • Phil Rudd — baterie

Foști membri[modificare | modificare sursă]

  • Bon "Bandi" Scott - voce (1974-1980)
  • Dave Evans - voce (1973-1974)
  • Mark Evans - bas (1975-1977)
  • Chris Slade - baterie (1989-1994)
  • Simon Wright - baterie (1983-1989)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ 100 Greatest artists of hard rock”. Vh1.com. http://www.vh1.com/shows/dyn/the_greatest/62188/episode_wildcard.jhtml?wildcard=/shows/dynamic/includes/wildcards/the_greatest/hardrock_list_full.jhtml&event_id=862769&start=81. 
  2. ^ Global All-Time Top 20 Albums EveryHit.co.uk
  3. ^ Biografie AC/DC”. Classicrock.About.com. http://classicrock.about.com/od/artistsae1/p/ac_dc.htm. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]