AC/DC

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
AC/DC
ACDC In Tacoma 2009.jpg
De la stânga la dreapta: Brian Johnson, Malcolm Young, Phil Rudd, Angus Young, Cliff Williams în concert la Tacoma, Statele Unite
Informații generale
Origine Sydney, Australia
Gen muzical Hard rock, blues rock, rock and roll
Ani de activitate 1973–prezent
Case de discuri Albert, EMI, Columbia, Epic, Atlantic, Atco, Elektra, East West
Colaborare cu Geordie, The Easybeats, Fraternity, The Valentines, Marcus Hook Roll Band, Rhino Bucket
Website acdc.com
Membri
Angus Young
Phil Rudd
Cliff Williams
Brian Johnson
Stevie Young
Foști membri
Malcolm Young
Dave Evans
Larry Van Kriedt
Colin Burgess
Neil Smith
Ron Carpenter
Russell Coleman
Noel Taylor
Peter Clack
Rob Bailey
Bon Scott
Mark Evans
Simon Wright
Chris Slade

AC/DC este o formație hard rock australiană, înființată în Sydney, Australia, în noiembrie 1973 de către frații Malcolm și Angus Young, care au fost membri constanți ai formației până la retragerea lui Malcolm în 2014.[1] Menționați de obicei ca trupă hard rock sau blues rock,[2] AC/DC este considerată un pionier al genului heavy metal și astfel și sunt uneori clasificați,[3] deși ei mereu și-au numit muzica simplu "rock and roll".[4]

AC/DC a vândut peste 200 de milioane de înregistrări în lumea întreagă, inclusiv 71,5 milioane de albume doar în tatele Unite, fiind a 10-a formație cu cele mai mari vânzări în Statele Unite și una din formațiile cu cele mai mari vânzări în lume din istorie.[5][6][7] Back in Black a fost vândut în aproximativ 50 de milioane de unități la nivel mondial, fiind al 5-lea cel mai bine vândut album din lume de orice artist – și al treilea cel mai bine vândut album al unei formații. Albumul a fost vândut în 22 de milioane de copii doar în SUA, fiind al șaselea cel mai bine vândut album din toate timpurile.[8] AC/DC a fost clasată pe locul patru în topul VH1 „100 cei mai buni artiști Hard Rock”[9][10] și au fost clasați pe locul șapte în topul MTV "Cele mai bune formații Heavy Metal din toate timpurile".[11] În 2004, AC/DC s-a situat pe locul 72 în lista Rolling Stone "100 Greatest Artists of All Time".[12] Producer Rick Rubin, who wrote an essay on the band for the Rolling Stone list, referred to AC/DC as "the greatest rock and roll band of all time."[12] În 2010, AC/DC s-a clasat pe locul 23 în lista VH1 "100 Greatest Artists of All Time".[13]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Începutul și denumirea[modificare | modificare sursă]

Născuți în Scoția, frații George, Malcolm și Angus Young se stabilesc în Sydney, Australia, în 1963. George învață să cânte la chitară și formează una dintre cele mai de succes formații din Australia anilor 1960 - The Easybeats. Văzând succesul fratelui său mai mare, Malcolm Young pune bazele unei formații rock în noiembrie 1973. În trupă se mai aflau Colin Burgess la baterie și Larry Van Kriedt la bas, iar în urma unui anunț publicat în ziar este cooptat solistul vocal Dave Evans. Angus fiind încă la școală, Margret, sora lui îi sugerează să poarte uniforma sa școlară pe scenă, ceea ce între timp a devenit marca sa.

Logo-ul formației

Observând talentul fratelui său mai mic, Malcolm îl alege drept chitarist principal pe Angus. O lună mai târziu formația este botezată AC/DC. Frații Angus și Malcolm Young susțin că ideea pentru numele trupei le-a venit văzând inscripția "AC/DC" pe o mașină de cusut a surorii lor, Margaret Young. "AC/DC" este o abreviere în limba engleză de la "Curent Alternativ/Curent Continuu" ("Alternating Current/Direct Current") care apare de obicei pe transformatoarele redresoare din curent alternativ in curent continuu. Fraților le-a plăcut felul în care acest nume simbolizează energia muzicii și a spectacolelor formației.[14][15] Pe logo denumirea trupei AC/DC este stilizată cu o săgeată de fulger care desparte 'AC' și 'DC' și a fost utilizată pe toate albumele de studio cu excepția Dirty Deeds Done Dirt Cheap.[16]

Primul concert AC/DC este susținul cu ocazia Anului Nou în clubul "The Chequers" din Sydney. Prima înregistrare AC/DC este single-ul "Can I Sit Next To You Girl/Rockin' In The Parlour", în februarie 1974. Cu această ocazie apar ca producători, pentru prima oară George Young și Harry Vanda, ce vor produce toate albumele AC/DC până în 1979.

Era Bon Scott[modificare | modificare sursă]

Cum frații Young devin nemulțumiți de Dave Evans pe care nu îl considerau potrivit formației, Ronald Belford "Bon" Scott, șoferul formației devine noul solist pentru AC/DC.

Pe 17 februarie 1975 este lansat primul album "High Voltage", destinat numai pentru Australia. După multe schimbări în trupă, componența se stabilizează prin aducerea lui Mark Evans la bas și Phil Rudd la baterie.

Trupa are un program încarcat de concerte, dar se găsește timp pentru a compune și înregistra albumul "T.N.T." care este lansat numai în Australia și Noua Zeelanda. În 1976 AC/DC semnează un contract internațional cu Atlantic Records. La sfârșitul lui martie începe primul turneu european, iar în mai apare discul "High Voltage" (versiune internațională), pe care figurează materiale de pe primele două albume scoase în Australia. În acelasi an este lansat și albumul "Dirty Deeds Done Dirt Cheap" în versiune numai pentru Australia și versiune internațională.

În martie 1977 este lansată versiunea pentru Australia a albumului "Let There Be Rock". Acesta le oferă șansa să cânte în deschiderea celor de la Black Sabbath. Dar, pe timpul turneului are loc o dispută între Malcolm și Geezer Butler, basistul Black Sabbath. Malcolm îl lovește pe Geezer, iar acesta răspunde cu cuțitul. În urma acestei dispute, AC/DC este abandonat ca deschidere pentru Sabbath.

Evans intră în conflict cu Angus Young și este concediat, în locul lui fiind adus Cliff Williams. "Let There Be Rock" este lansat internațional și Cliff debuteză cu ocazia concertului de la Lifesavers, din Sydney. În turneul de promovare, trupa concerteaza în SUA și Europa.

Din februarie până în martie 1978 se înregistrează noul album "Powerage", iar lansarea are loc în aprilie, ocazie cu care trupa susține un concert la Apollo (Glasgow) care este înregistrat și inclus pe albumul live "If You Want Blood You've Got It". Pentru promotia albumului trupa efectuează un turneu britanic cu 26 de concerte, și unul american cu în jur de 100 de concerte, alaturi de Alice Cooper, Aerosmith, Rainbow, Scorpions, UFO, Journey și Savoy Brown. În cateva luni formația vinde peste 250.000 de discuri, numai în America.

Pentru prima data AC/DC lucrează cu un alt producator, Robert John "Mutt" Lange cu care înregistrează cel de-al saselea album, "Highway to Hell", ce avea să fie și ultimul cu Bon Scott la voce. Acesta a fost înregistrat în studioul Roundhouse din Londra, în martie-aprilie, 1979. Albumul devine cel mai bine vândut al formației de până atunci, iar AC/DC cântă cu sălile pline.

Pe 19 februarie 1980 Bon Scott îi face o vizită tour managerului Ian Jeffery pentru a lua masa împreună, iar seara pleacă la clubul Music Machine. Dupa închiderea clubului, Bon pleacă alături de un prieten al său, Alisdair Kinnear. Bon, fiind în stare de ebrietate leșină în masina lui Kinnear, care îl lasă acolo. Dimineata următoare, observând că Bon și-a pierdut cunoștința, Kinnear il duce la spitalul King's College, dar prea tarziu. În urma autopsiei medicii au declarat că moartea sa a survenit în urma abuzului de alcool ("Acute alcohol poisoning"). Bon Scott avea 33 de ani.

Dupa moartea lui Bon, grupul se gândea dacă să continue fără el sau să renunțe. Până la urmă frații Young hotărăsc că Bon ar fi dorit ca AC/DC să meargă mai departe și fără el. Trupa începe căutarea unui nou vocalist, iar pe lista candidatilor se aflau, printre alții: Stevie Wright (Easybeasts), Terry Slesser (Back Street Crawler), Buzz Shearman (Moxy) și ultimul pe listă Brian Johnson (Geordie). Brian cântă doar două piese la audiție ("Whole Lotta Rosie" și "Nutbush City Limits" a lui Tina Turner) și după câteva zile este numit noul vocalist AC/DC.

Era Brian Johnson[modificare | modificare sursă]

Trupa începe înregistrarea albumului "Back in Black" cu producătorul Robert John "Mutt" Lange. Deși lucrul la album începuse înainte de moartea lui Bon, trupa decide să refacă albumul de la început, incluzând și versurile lui Brian Johnson. "Back in Black" este lansat în iulie 1980 și în câteva săptamini ajunge numărul unu în topurile britanice, numărul patru în U.S.A. și pe locul doi în Australia. Având câteva dintre cele mai mari hituri ale trupei, precum "Hells Bells", "You Shook Me All Night Long," sau piesa de titlu, "Back in Black" devine cel mai popular album AC/DC, ajungând pe locul 2 în topul celor mai bine vândute albume.[17]

În 1981 apare albumul For Those About to Rock care se vinde bine si este primit pozitiv de catre critici. De altfel ,melodia care dă titlul albumului devine practic un imn al rock-ului si, de fiecare dată când este cântată de trupă ,la finalul concertelor ,este însoțită de salve de tun. În 1983 si 1985 AC/DC sunt înregistrate Flick of the Switch și Fly on the Wall iar în 1986 Who Made Who un soundtrack pentru filmul lui Stephen King's Maximum Overdrive.

În 1988 albumul Blow Up Your Video se va dovedi un succes comercial dar adevaratul come-back al trupei se va produce odată cu hitul Thunderstruck de pe noul album The Razors Edge lansat în 1990.Perioada 1990-1993 se va dovedi foarte aglomerată pentru băieți. Odată cu turneul de promovare al albumului, AC/DC cântă în Rusia în fața a aproape un milion de oameni intr-un festival care îi mai includeau si pe cei de la Metallica,lansează video LIVE at DONINGTON - concert susținut în august 1991 de trupă în fața a 100.000 de oameni la Castle Donington (Anglia),iar 1992 e lansat dublul album live intitulat chiar LIVE. În 1993 AC/DC filmează alături de Arnold Schwarzenegger clipul piesei Big Gun de pe coloana filmului Last Action Hero piesă care a ajuns number one în US Mainstream Rock

În 1995 este lansat un nou produs de studio Ballbreaker al cărui prim single este binecunoscuta piesă Hard as a rock . Odată cu lansarea noului album Chris Slade e înlocuit cu Phill Rudd fostul toboșar al trupei în perioada 1975-1983. În noiembrie 1996 este lansat și un material video No bull cu concertul susținut în Plaza De Toros de las Ventas din Madrid din iulie acelasi an.

În 2000 trupa înregistrează Stiff upper lip ,editează video un concert magnific susținut la Munchen pe Olympia Stadion (80.000 de fani) și cânta pe 30 iulie 2003 alături de Rolling Stones și Rush la Molson Canadian Rocks for Toronto în fața a 500.000 de oameni.

Reeditarea în 2003 a albumului Back in Black (1980) va înregistra numai în S.U.A vânzări de peste 22 milioane copii(Double Diamond) ceea ce va face din AC/DC the fifth-best-selling band in US history. In același an, intră în Hall Of Fame, primind un premiu onorabil pentru cariera de succes.

În octombrie 2008 este realizat un nou album de studio Black Ice .

Deși nu aduce mai nimic nou albumul rupe pur și simplu topurile internaționale fiind number one în 29 țări din America de Nord până în Europa și Australia ceea ce denota uriașul număr de fani pe care trupa îi are în toată lumea. În decembrie 2009 erau peste 6,2 milioane copii vândute în întreaga lume,albumul fiind nominalizat pentru premiile Grammy 2010 la categoria Best Rock Album".

Turneul inițiat cu prilejul albumului a început în octombrie 2008 și a înregistrat concerte cu casa închisă încă de la debut, bilete pentru locații cum ar fi Wembley, Stade de France,Olympia Stadium etc. locații cu peste 70.000 locuri au fost epuizate doar în câteva zile.

De altfel in perioada 2008-2010 ,Black Ice World Tour a inregistrat incasari de $441.6 million in 168 de concerte si cu un public estimat la circa 4.9 milioane de spectatori clasandu-se pe locul 2 in topul celor mai de succes turnee din istorie, dupa turneul Rolling Stones: A Bigger Bang, cu un total de 558.3 milioane in 147 de concerte.

Dupa lansarea Iron Man 2 (soundtrack /Compilation, 2010),pe 10 mai 2011 este lansat DVD Live at River Plate - concert desfasurat pe Estadio Antonio Vespucio Liberti din Buenos Aires, Argentina(decembrie 2009) impreuna cu live album continand inregistrari din Black Ice World Tour

La premiera mondiala a DVD-ului AC/DC "Live At River Plate" din 6 mai la Londra in HMV Hammersmith Apollo, Angus Young, chitaristul trupei AC/DC, declara ca trupa isi planuieste deja urmatorul turneu si speră sa depaseasca succesul Black Ice Tour :"In aceste momente ne gandim, oare vom putea depasi vreodata succesul Black Ice Tour? eu cred ca o vom face"

Bateristul formației, Phill Rudd, și-a lansat albumul solo de debut, Head Job, pe 29 august 2014. El a confirmat că va urma un nou turneu AC/DC și a declarat că formația nu are intenția de a se retrage, adding.[18]

Pe 23 septembrie 2014, conducerea Albert Music a confirmat că unul din membrii fondatori ai trupei, Malcolm Young, se retrage oficial din formație, datorită problemelor de sănătate, locul său fiind ocupat de nepotul său și al lui Angus, Stevie Young.[19] Stevie a mai cântat cu AC/DC în 1988, cu ocazia turneului de promovare al albumului "Blow up your video" în America de Nord, atunci când, de asemenea l-a înlocuit pe Malcolm Young. Totodată s-a anunțat că formația a pregătit un nou album, Rock or Bust, cu 11 piese, care urmează a fi lansat pe 28 noiembrie 2014 – acesta fiind primul album istoria AC/DC fără participarea lui Malcolm Young la înregistrări.[1] De asemenea, formația și-a anunțat planurile de a susține un nou turneu de promovare a noului album începând cu 2015.

Galerie[modificare | modificare sursă]

Discografie[modificare | modificare sursă]

Format:Mainlist

Albume de studio[modificare | modificare sursă]

Albume live[modificare | modificare sursă]

  • If You Want Blood You've Got It (1978)
  • Live at Donington (1991)
  • Live (1992)
  • Live: 2 CD Collector's Edition (1992)
  • Live from the Atlantic Studios (1997)
  • Let There Be Rock: The Movie (1997)
  • Stiff Upper Lip-Live Video' (2003)
  • Live at River Plate' (2011)

Componență[modificare | modificare sursă]

Membri actuali[modificare | modificare sursă]

  • Angus Young — chitară solo (1973–prezent)
  • Stevie Young — chitară ritmică, back vocal (1988, 2014–)
  • Brian Johnson — voce (1980–prezent)
  • Cliff Williams — chitară bas, back vocal (1977–prezent)
  • Phil Rudd — baterie (1975–1983, 1994–prezent)

Foști membri[modificare | modificare sursă]

  • Malcolm Young — chitară ritmică, back vocal (1973–2014)
  • Bon "Bandi" Scott - voce (1974-1980)
  • Dave Evans - voce (1973-1974)
  • Mark Evans - bas (1975-1977)
  • Chris Slade - baterie (1989-1994)
  • Simon Wright - baterie (1983-1989)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b AC/DC ‘ROCK OR BUST’”. Alberts Management. http://albertmusic.com/news/ac-dc-rock-or-bust. Accesat la 24 septembrie 2014. 
  2. ^ Petridis, Alexis (27 octombrie 2008). „Things really must be bad – AC/DC are No 1 again”. Guardian. http://www.guardian.co.uk/music/2008/oct/27/acdc-music-recession. 
  3. ^ Dale Hoiberg, ed (24 septembrie 2007). „AC/DC”. Encyclopædia Britannica Ultimate Reference Suite (ed. 2008). ISBN 1-59339-292-3. 
  4. ^ Engleheart, Murray (18 noiembrie 1997). AC/DC – Bonfire 
  5. ^ Top Selling Artists”. Recording Industry Association of America. http://www.riaa.com/goldandplatinum.php?content_selector=top-selling-artists. Accesat la 2 august 2008. 
  6. ^ Moran, Jonathon (7 februarie 2010). „Gen Y Pop Princess Taylor Swift vs Baby Boom Rockers AC/DC”. The Daily Telegraph. http://www.dailytelegraph.com.au/entertainment/music/gen-y-pop-princess-taylor-swift-vs-baby-boom-rockers-acdc/story-e6frexl9-1225827437527. Accesat la 9 ianuarie 2013. 
  7. ^ Reporter, The Age (6 februarie 2010). „AC/DC ham it up”. The Age. http://www.theage.com.au/news/entertainment/music/acdc-ham-it-up/2010/02/06/1265151992383.html. Accesat la 19 ianuarie 2013. 
  8. ^ Top 100 Albums”. Recording Industry Association of America. http://www.riaa.com/goldandplatinumdata.php?table=tblTop100. Accesat la 2 august 2008. 
  9. ^ 100 Greatest artists of hard rock”. VH1. Arhivat din original la 13 septembrie 2008. http://web.archive.org/web/20080913223620/http://www.vh1.com/shows/dyn/the_greatest/62188/episode_wildcard.jhtml?wildcard=/shows/dynamic/includes/wildcards/the_greatest/hardrock_list_full.jhtml&event_id=862769&start=81. Accesat la 2 august 2008. 
  10. ^ Rock On The Net: VH1: 100 Greatest Hard Rock Artists: 1–50.
  11. ^ The Greatest Metal Bands of All Time”. MTV. Arhivat din original la 26 iulie 2008. http://web.archive.org/web/20080726214945/http://www.mtv.com/bands/m/metal/greatest_metal_bands/071406/index8.jhtml. Accesat la 2 august 2008. 
  12. ^ a b The Greatest Artists of All Time: 72 – AC/DC”. Rolling Stone. http://www.rollingstone.com/music/lists/100-greatest-artists-of-all-time-19691231/ac-dc-19691231. Accesat la 11 noiembrie 2010. 
  13. ^ The Greatest Artists of All Time”. VH1/Stereogum. http://stereogum.com/495331/vh1-100-greatest-artists-of-all-time/list/. Accesat la 19 septembrie 2011. 
  14. ^ White, Dave. „AC/DC”. About.com – Classic rock. http://classicrock.about.com/od/artistsae1/p/ac_dc.htm. Accesat la 2 august 2008. 
  15. ^ AC/DC History”. AC/DC – Bedlam in Belgium. Arhivat din original la 13 septembrie 2008. http://web.archive.org/web/20080913173941/http://www.ac-dc.cc/. Accesat la 2 august 2008. 
  16. ^ Album covers for AC/DC”. Elsten Software Limited. http://www.blisshq.com/test/album-covers/AC/DC.html. Accesat la 10 iulie 2014. 
  17. ^ Global All-Time Top 20 Albums EveryHit.co.uk
  18. ^ 'We’ll all have to be dead before it stops': AC/DC drummer Phil Rudd says legendary Aussie band will NEVER retire as they prepare for their 40th anniversary tour”. Daily Mail. 22 august 2014. http://www.dailymail.co.uk/tvshowbiz/article-2731511/We-ll-dead-stops-AC-DC-drummer-Phil-Rudd-says-legendary-Aussie-band-NEVER-retire-prepare-40th-anniversary-tour.html. Accesat la 13 septembrie 2014. 
  19. ^ http://www.news.com.au/entertainment/acdc-to-release-new-album-rock-or-bust-as-guitarist-malcolm-young-retires-from-band/story-e6frfmq9-1227069572711

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Vas, Abdul (2012). AC/DC: For Those About to Power. TF Editores Books. ISBN 978-84-15253-52-5 
  • Bunton, Richard (1983). AC/DC: Hell Ain't No Bad Place to Be. Omnibus Books. ISBN 0-7119-0082-5 
  • Dome, Malcolm (1982). AC/DC. Proteus Books. ISBN 0-86276-011-9 
  • Engleheart, Murray (2006). AC/DC: Maximum Rock & Roll. Harper Collins. ISBN 978-0-7322-8964-5 
  • Holmes, Tim (1986). AC/DC (Monsters of Metal). Ballantine. ISBN 0-345-33239-3 
  • Huxley, Martin (1996). AC/DC: The World's Heaviest Rock. Lightning Source Inc.. ISBN 0-312-30220-7 
  • Stenning, Paul (2005). AC/DC: Two Sides to Every Glory. Chrome Dreams. ISBN 1-84240-308-7 
  • Walker, Clinton (1994). Highway to Hell: The Life and Death of Bon Scott. Verse Chorus Press. ISBN 978-1-891241-23-9 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de AC/DC