Death metal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Death metal
Origini stilistice Thrash metal,[1] first wave black metal,[2] hardcore punk[3]
Origini culturale Mijlocul anilor '80, Statele Unite,
Instrumente tipice Vocal, chitară electrică, chitară bass, baterie
Popularitate Underground în anii 1980, moderată la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, mai ridicată în anii recenți
Subgenuri
Melodic death metal, technical death metal
Genuri de fuziune
Deathcore, blackened death metal, death/doom, deathgrind, death 'n' roll
Scene regionale
Florida, New York, Suedia, Marea Britanie, Brazilia, Olanda, Japonia, Polonia
Alte subiecte
Extreme metal, death growl, blast beat, Listă de formații death metal

Death metal este un subgen extrem al muzicii heavy metal. Tipic el implică chitări distorsionate, tremolo picking, growl vocal profund, double kick și/sau baterie blast beat, note sau atonalitate joasă, și multiple schimburi de tempo.

Evoluat din structura muzicală a thrash metalului și a black metalului timpuriu, death metal a apărut la mijlocul anilor '80.[2] Formații metal ca Slayer,[4][5] Kreator,[6] Celtic Frost,[7] și Venom au fost influențe foarte importante în formarea genului.[2] Possessed[8] și Death,[9][10][11] alături de trupe ca Obituary, Carcass, Deicide, Sepultura, Cannibal Corpse și Morbid Angel sunt adesea considerate pionieri ai genului.[12] La sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, death metal a câștigat mai multă atenție de la mass-media, ca gen de nișă popular, iar case de discuri cum ar fi Combat, Earache și Roadrunner Records au început să semneze cu trupe death metal într-un ritm rapid.[13] De atunci, death metal s-a diversificat, generând o varietate de subgenuri.[14]

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Vocea este foarte joasă, asemănătoare Urii sau vocii muribunde (așa numitul death grunt). Acest tip de voce se obține prin distorsionarea sunetelor la nivelul gâtului, spre deosebire de cântatul tradițional, care nu încurajează folosirea acestei tehnici. Jurnalistul Chad Bowar sesizează că, din cauza asemănării sale cu „urlete neinteligibile”, acest stil mai este denumit și „voce Cookie monster”.

Ritmul este abrupt, în general chitară și tobe foarte rapide și complexe, iar versurile abordează teme nihiliste, de regulă folosind metafore sinistre sau morbide pentru a ilustra concepte vaste. Focalizarea pe efemeritatea existenței și caracterul extrem al muzicii au inspirat numele genului. În majoritatea cazurilor, vorbesc despre diferite tipuri de violențǎ, dar se pot extinde si la anumite teme sataniste (tipul creștin), criticǎ adusa religiei, ocultismul, misticismul, și/ori comentarii sociale, politice. Deși tema violenței poate fi întalnitǎ si in alte genuri, în death metal se elaboreazǎ aceste scene la potențial maxim, printre care: mutilarea, disecția, tortura, violul și necrofilia.

Înrudit cu death metal este genul grindcore, care împinge și mai departe temele abordate de death metal, în timp ce stilul muzical își are originile în punk-ul anilor '80.

Instrumentație[modificare | modificare sursă]

Cel mai folosit set de instrumente din death metal, constǎ în urmatoarele: douǎ chitări electrice, o chitară bass, un vocalist și un set de tobe, având în majoritatea cazurilor douǎ tobe bass, ori un bass cu douǎ pedale. Deși acesta este standardul, se cunosc formații care incorporează sunete electronice, ori clape.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Chuck Schuldiner, vocalistul Death, considerat părintele genului.

Formația de origine engleză, Venom, a cristalizat elementele genurilor thrash, death și black prin lansarea albumul Welcome to Hell în 1981[15]. Sunetul întunecat, vocalele dure și macabre, imagistica satanică sunt trăsături care s-au dovedit a fi sursa de inspirația a viitoarelor formații de metal extrem[16]. Un alt nume important care stă la bază genului este Slayer. Formată în 1981, cu un stil cuprins între granițele thrash metalului, muzica acesteia s-a dovedit a fi mult mai violentă decât cea a celorlalte formații reprezentative pentru scenă thrash: Megadeth, Metallica și Anthrax[17].Viteza și tehnica instrumentală combinată cu versuri despre moarte, violență, război și satanism le-au asigurat celor de la Slayer un public numeros[18]. Conform celor de la AllMusic, cel de-al treilea album al formației, Reign în Blood, a inspirat întreaga scenă death metal[19], cu un impact imens asupra reprezentanților scenei, precum Death, Obituary sau Morbid Angel[17]. Possessed, formația întemeiată în San Franciso Bay Area în 1983, este considerată de AllMusic drept intermediarul dintre thrash și death metal datorită albumul de debut din 1985, Seven Churches[20]. Deși Slayer era primul nume menționat când se discutau influențele legate de acest album[21], actualii și foștii membrii ai Possessed i-au numit pe Venom, Motorhead, respectiv primele materiale Exodus drept drept principalele puncte de inspirație. Chiar dacă grupul a lansat doar două albume de studio și un extended play în primii ani, mass-media și alți artiști ai scenei le-au caracterizat fie „€œmonumentale”[22] prin impactul lor asupra death metalului, fie îi considerau pe membri drept primul grup de death metal[23][24]. Earache Records declara că „munca depusă de Trey Azagthoth și Morbid Angel în primii ani ai formației Possessed se regăsește pe Seven Churches. Aceștia au valorat pentru death metal mai mult decât oricare altă formație din scena anilor 80”[25]. Concomitent cu succesul celor de la Possessed, o altă formație extrem de influentă apare în Florida: Death. Death, având numele original Mantas, s-a format în 1983, componenți fiind Chuck Schuldiner, Kam Lee și Rick Rozz. În 1984 au lansat primul demo, intitulat Death by Metal, urmat rapid de altele. Casetele au circulat în jurul lumii, asigurându-le un renume imens. Când Schuldiner a ajuns vocea formației, a existat un impact major asupra scenei. Solourile și riffurile rapide în game minore, acompaniate de stilul toboșarului, au creat un stil care va deveni reprezentativ pentru death metal. Schuldiner a fost denumit de către Eduardo Rivadavia din AllMusic drept „Părintele Death Metalului”[26]. Albumul de debut din 1987, Scream Bloody Gore, a fost descris de către Chad Dowar de la About.com ca reprezentând „evolutia de la thrash la death metal”[27], respectiv „€œprimul album de death metal” de către San Francisco Chronicle[28]. Alături de Possessed și Death, alți pionieri ai death metalului din Statele Unite au fost Autopsy, Immolation, Cannibal Corpse și Post Mortem[29]

Din 1989, multe formații au început să încheie contracte cu diferite studiouri de înregistrări care doreau să scoată bani de pe urma subgenului, inclusiv Obituary, Morbid Angel și Deicide[30]. Această colecție de formații alcătuiesc scena death metalului din Florida. Subgenul s-a răspândit și în Suedia în tarziul anilor 1980, oferind pe piața muzicală pionieri precum Carnage, God Macabre, Entombed, Dismember și Unleashed. În anii 90 apar și marii reprezentanți ai scenei de death metal melodic: Dark Tranquillity, At the Gates și În Falmes. Călcând pe urmele inovatorilor, noile subgenuri au început să se răspândească spre sfârșitul decadei. Formația de origine engleză, Napalm Death, devine din ce în ce mai mult asociată scenei death metal, în special datorită albumului Harmony Corruption, lansat în 1990. Melodiile abundă de riffuri tehnice și agresive, ritmuri complexe, de vocalele dure specifice lui Mark „€œBarney” Greenway și de versurile despre societate, aspirând astfel către genul grindcore. Alte contribuții majore sunt datorate britanicilor din Bolt Thrower și Carcass, respectiv new yorkezilor de la Suffocation. Odată cu lansarea celui de-al patrulea album în 1991, Human, Death oferea un exemplu de death metal modern. Schuldiner a reușit să depășească granițele vitezei și tehnicii, amestecând instrumentalul tehnic și virtuos de chitară cu solouri sentimentale complexe[31]. Alte exemple importante sunt Necroticism a€“ Descating the Insalubrious de Carcass, Effigy of Forgotten de Suffocation și Clandestine de Entombed, toate lansate în 1991. Earache Records, Relativity Records și Roundrunner Records au devenit cele mai importante case de discuri[32]; Earache lansând albumele Carcass, Napalm Death, Morbid Angel și Entombed, în timp ce Roadrunner pe cele ale formațiilor Obituary și Pestilence. Deși aceste case de discuri nu erau special pentru gen, au devenit printre primele care au susținut death metalul la începutul anilor 1990. pe lângă acestea, mai existau și Nuclear Balst, Century Media și Peaceville; ele vor ajunge la succes sprijinind alte subgenuri pe parcursul anilor '€™90. În septembrie 1880, magaerul Death, Eric Greif organizează primul festival de death metal din America de Nord, Day of Death, în suburbia Milwaukee din Wisconsin, cu un line-up de 26 de formații, printre care Autopsy, Broken Hope, Hellwitch, Obliveon, Revenant, Viogression, Immolation, Atheist și Cynic.

Apogeul death metalului a fost în intervalul 1992-1993, unele formații precum Morbid Angel, Cannibal Corpse și Obituary, ajungând la un mare succes comerical. Totuși, scena death metalului nu a ieșit din underground. Popularitatea mare a genului s-a datorat în special rivalității sale cu black metalul norvegian și cu death metalul suedez. Fenriz din Darkthrone menționa că artiștii scenei norvegiene au fost „hraniti cu materialul produs de scena death”. Scena s-a diversificat în anii '€™90, când au apărut o varietate de subgenuri de death metal, genuri care au până și în prezent numeroși susținători în underground[33].

Originea termenului[modificare | modificare sursă]

Teoria principală denotă demoul celor de la Possessed din 1984, numit Death Metal; melodia cu același nume se va regăsi și pe albumul de debut al acestora, Seven Churches (lansat în 1985)[34]. Vocalistul formației, Jeff Becerra, declara că a inventat termenul spre sfârșitul anului 1983, în cadrul unei lucrări din timpul liceului[35]. O altă posibilă origine ar fi publicația Death Metal, întemeiată de Thomas Fischer și Martin Alin din Hellhammer și Celtic Frost. Numele avea să fie folosit pentru o compilație lansată de Noise Records în 1984[34]. În același timp, termenul ar putea să-și aibă originea și în alte înregistrări, precum demoul lansat de Death în 1984, numit Death by Metal[36].

Subgenuri[modificare | modificare sursă]

Exemplele citate nu sunt cu necesitate exclusive pentru un anumit subgen. Multe formații pot fi cu ușurință clasificate în două sau mai multe categorii, categorizarea fiind de cele mai multe ori subiect de controversă din cauza interpretărilor și opiniilor personale.

Necrophagist abordează un death metal tehnic, puternic influențat de muzica clasică.
  • Death metal melodic: death metalul scandinavian poate fi considerat precursorul acestui subgen. Fiind numit uneori și „€œmelodeath”, acesta este formată prin combinarea heavy metalului cu elemente de death metal. Spre deosebire de death metal, melodeathul folosește urlete în loc de grohăit, temporui ușoare, melodice și chiar vocale de operă uneori. Albumul Hatework din 1993 al celor de la Carcass este caracterizat de unii drept primul album de death metal melodic, deși formațiile suedeze (In Flames, Dark Tranquillity, At the Gates) sunt de obicei numele menționate când se discută despre pionierii subgenului.
  •  Death metal tehnic sau €œdeath metal progresiv” sunt termenii care descriu formații cu un stil muzical foarte complex. Elementele comune sunt structurile dinamice ale melodiilor, ritmuri atipice și melodii, respectiv armonii neobișnuite. Formațiile fuzionează estetica death metalului cu elemente de rock progresiv, jazz sau muzica clasică. Chiar dacă termenul de „€œdeath metal tehnic” se referă la formațiile care se concentrează mai mult asupra vitezei și a complexității, granița dintre partea tehnică și progresivă este mică. Prescurtate „€œtech death” și „€œprog death”, acești termeni îi descriu pe Nile, Edge of Sanity și Opeth, Necrophagist și Spawn of Possession fiind cunoscuți datorită influențelor de muzică clasică. Pionierii death metal, Death, și-au redefinit stilul într-unul mult mai progresiv spre finalul carierei. Decapitated este altă formație care a atras atenția criticilor, descrisă drept una dintre primele grupuri care adoptau stilul modern de death metal tehnic[37].  
  •  Death-doom este un subgen care combină tempourile ușoare și atmosfera melancolică a doom metalului cu vocalele dure și stilul rapid specific toboșarilor death metal. Acesta a apărut în tarziul anilor 1980 și a devenit popular pe parcursul anilor 1990[38]. Pionierii subgenului sunt Autopsy, Winter, Asphyx, Disembowelment, Pradise Lost și My Dying Bride[39]. Stilul s-a desprins în alt subgen extrem, funeral doom metal, care este mult mai atmosferic.  
  •  Goregrind, deathgrind și pornogrind[40][41] sunt subgenuri care combină viteza, intensitatea și laconismul grindcoreului cu structura complexă a death metalului. Este diferit de death metal prin faptul că solourile de chitară sunt rare, vocalele ascuțite sunt folosite aproape întotdeauna, iar melodiile sunt în general scurte, de obicei între 1 și 3 minute (element esențial al grindcoreului). Toate cele trei stiluri diferă de grindcore în tehnică și prin puțina estetică, respectiv influența din partea hardcore punkului. Cele mai reprezentative nume pentru deathgrind sunt Brujeria, Cattle Decapitation[42], Cephalic Carnage, Pig Destroyer[43], Circle of Death Children, Rotten Sound, Gut[44] și Cock and Ball Torture[45].  
  •  Deathcore - odată cu popularizarea metalcoreului, unele trăsături ale genului au fost combinate cu death metalul. Formații precum Suicide Silence, Carnifex și Salt the Wound au fuzionat death metalul cu o varietate de elemente de metalcore[46]. Caracteristicile death metalului, adică blast-beaturi, vocalele dure, tremolo picking sunt amestecate cu screamo, riffuri melodice și breakdowns. Revista Decibel a declarat că „€œSuffocation au dat naștere scenei deathcore prin blast beaturile caracteristice formatiei”[47].  
  •  Death '˜n'€™ roll este un stil care amestecă vocalele dure ale death metalului și riffurile de chitară puternic distorsionate cu elemente ale hard rockului anilor 1970 și ale heavy metalului[48]. Exemple: Entombed[48], Gorefest[49], Six Feet Under.  
  •  Blackened death metal este un stil care combină death metalul cu black metalul[50]. Exemple: Belphegor[51], Behemoth[52], Akercocke[53], Sacramentum[54].  

Alte subgenuri[modificare | modificare sursă]

Există și alte subgenuri ale heavy metalului care au intrat în contact cu death metal și chiar cu genuri care nu aveau nicio legătură cu muzica metal, precum fuziunile dintre jazz și death metal. Atheist[55] și Cynic[56] sunt două exemple; cea din urmă și-a dezolvatat atât de mult stilul încât a inclus solouri de tobe inspirate de muzică jazz pe albume, în timp ce Atheist a încorporat elemente de jazz rock. Nile au încorporat muzică egipteană și tematică orientală, iar Alchemist rock psihedelic și muzică aborigenă. Unele formații, precum Nightfall, Septic Flesh, Fleshgod Apocalypse și Eternal Tears of Sorrow au introdus orgi și elemente simfonice, creând un amestec de muzică simfonică și death metal, uneori referindu-se la combinație cu denumirea de death metal simfonic.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Death Metal/Black Metal”. Allmusic. http://www.allmusic.com/explore/style/d384. Accesat la 4 iulie 2008. „Death Metal grew out of the thrash metal in the late '80s.” 
  2. ^ a b c Dunn, Sam (Director). (5 august 2005). Metal: A Headbanger's Journey. [motion picture]. Canada: Dunn, Sam. http://imdb.com/title/tt0478209/. 
  3. ^ Bayer, Gerd (2009). Heavy metal music in Britain. Ashgate Publishing. pp. 59. ISBN 0754693287 
  4. ^ Joel McIver Extreme Metal, 2000, Omnibus Press pg.14 ISBN 88-7333-005-3
  5. ^ The greatest metal band for Mtv
  6. ^ Joel McIver Extreme Metal, 2000, Omnibus Press pg.100 ISBN 88-7333-005-3
  7. ^ Joel McIver Extreme Metal, 2000, Omnibus Press pg.55 ISBN 88-7333-005-3
  8. ^ Rivadavia, E. Possessed: Biography, allmusic, (Retrieved August 13, 2008)
  9. ^ allmusic ( Death > Biography )
  10. ^ Metal Rules Interview with Chuck Schuldiner
  11. ^ The Best Of NAMM 2008: Jimmy Page, Satriani Models Among The Highlights | News @ Ultimate-Guitar.Com
  12. ^ Morbid Angel page @ Allmusic "Formed in 1984 in Florida, Morbid Angel (along with Death) would also help spearhead an eventual death metal movement in their home state"
  13. ^ Is Metal Still Alive? WATT Magazine, Written by: Robert Heeg, Published: April 1993
  14. ^ Silver Dragon Records "During the 1990s death metal diversified influencing many subgenres"
  15. ^ Rivadavia, Eduardo. "Venom: Welcome to Hell".AllMusic. Retrieved February 14, 2014.
  16. ^ Ankeny, Jason. "Venom Biography". AllMusic. Retrieved February 14, 2014.
  17. ^ a b de Paola, Enrico (March 2000). "Into The Lungs of Hell". Metal Hammer. Empty Words. Retrieved July 19, 2014.
  18. ^ Huey, Steve. "Slayer Biography". AllMusic. Retrieved February 14, 2014.
  19. ^ Huey, Steve. "Slayer: Reign in Blood". AllMusic. Retrieved January 5, 2007.
  20. ^ Rivadavia, Eduardo. "Possessed: Seven Churches".AllMusic. Retrieved February 14, 2014.
  21. ^ Rivadavia, Eduardo. "Possessed Biography".AllMusic. Retrieved February 14, 2014.
  22. ^ Purcell 2003, p. 54.
  23. ^ McIver, Joel (2008). The Bloody Reign of Slayer.Omnibus Press. ISBN 1-84772-109-5.
  24. ^ Mudrian 2004, p. 70.
  25. ^ "Interview With Jeff Becerra". Earache Records. Retrieved July 19, 2014.
  26. ^ Rivadavia, Eduardo. "Death Biography". AllMusic. Retrieved August 13, 2008.
  27. ^ Bowar, Chad. "Death Profile". About.com. Retrieved January 14, 2014.
  28. ^ Aldis, N.; Sherry, J. (2006). "Heavy metal Thunder".San Francisco Chronicle.
  29. ^ Norton, Justin M. (February 19, 2009). "Post Mortem - 'Coroner's Office' Retrospective". About.com. Retrieved February 14, 2014.
  30. ^ Sullivan, Andy (August 25, 2012). "Death metal, the sound of Tampa, won't be heard at Republican convention". Reuters. Yahoo News. Retrieved August 25, 2012. "When they convene in Tampa to nominate Mitt Romney for president next week, Republicans will not hear a note from the city's most notable musical exports: death-metal bands such as Deicide and Obituary."
  31. ^ Empty Words, where there are dozens of reviews along this line
  32. ^ 'Death Metal Special: Dealers in Death' Terrorizer #151
  33. ^ Zebyb, Bill (2007). Black Metal: A Documentary(motion picture).
  34. ^ a b Purcell 2003, p. 53.
  35. ^ Ekeroth 2008, p. 11.
  36. ^ de Wit, Anton (January 2002). "The Death of Death".Martelgang Magazine. Retrieved February 14, 2014.
  37. ^ Rivadavia, Eduardo. "Decapitated Biography".AllMusic. Retrieved February 7, 2010.
  38. ^ "Doom Metal Special:Doom/Death". Terrorizer (142).
  39. ^ Purcell 2003, p. 23.
  40. ^ Brown, Jonathon (September 6, 2007). "Everything you ever wanted to know about pop (but were too old to ask)". The Independent (London). Retrieved June 16, 2009.
  41. ^ Purcell 2003, p. 24.
  42. ^ "Pop and Rock Listings:The Locust, Cattle Decapitation, Daughters". The New York Times. April 13, 2007. Retrieved August 6, 2008.
  43. ^ Reed, Bryan (July 19, 2007). "The Daily Tar Heel Column". The Daily Tar Heel. Retrieved August 6, 2008.
  44. ^ Hess, Amanda (January 18, 2008). "Brick and Mordor: A record store heavy on the metal spins its last gloom and doom". Washington City Paper. Retrieved June 16, 2009.
  45. ^ Mincemoyer, John (2002). "Gore International".Terrorizer (98): 19–20.
  46. ^ Sharpe-Young, Garry. "Salt the Wound". MusicMight. Retrieved July 8, 2009.
  47. ^ Lee, Cosmo (September 2009). "Suffocation reclaim their rightful place as kings of death metal". Decibel(59). "One of Suffocation's trademarks, breakdowns, has spawned an entire metal subgenre: deathcore"
  48. ^ a b Lee, Cosmo (March 14, 2007). "Phazm: Antebellum Death ‘n’ Roll". Stylus Magazine. Retrieved September 18, 2007. "Death ’n’ roll arose with Entombed’s 1993 album Wolverine Blues ... Wolverine Blues was like ’70s hard rock tuned down and run through massive distortion and death growls."
  49. ^ Steve, Huey. "Gorefest Biography". AllMusic. Retrieved February 15, 2008. "Erase, was released in 1994 and found the band moving subtly toward more traditional forms of metal, partly through its sure sense of groove. That approach crystallized on 1996's Soul Survivor, which combined death metal with the elegant power and accessibility of '70s British metal."
  50. ^ Henderson, Alex. "Devian: Ninewinged Serpent".AllMusic. Retrieved May 3, 2009.
  51. ^ Yardley, Miranda (October 21, 2011). "Belphegor suspend all activities". Terrorizer. Retrieved January 29, 2012.
  52. ^ Prato, Greg. "Behemoth Biography". AllMusic. Retrieved January 29, 2012.
  53. ^ Sharpe-Young, Garry. "Akercocke Biography".MusicMight. Retrieved January 29, 2012.
  54. ^ "Sacramentum Profile". Sacramentum.com. Retrieved January 29, 2012.
  55. ^ Jazz Metal Special: The Origin And Evolution Of Jazz Metal, 26.05.2009, de Avantgarde-metal.com
  56. ^ #10: SEAN REINERT (CYNIC), 09.03.2012, de Metalsucks.com

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Death metal