Insulele Pitcairn

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pitkern Ilan
Pitcairn Islands
Drapelul Insulelor Pitcairn Stema Insulelor Pitcairn
Deviză-
Imnul naționalCome ye Blessed
Amplasarea Insulelor Pitcairn
Centru administrativ AdamstownInsulele Pitcairn
Limbi oficiale engleza
Sistem politic Teritoriu britanic de peste mări
 -  Regină Elisabeta a II-a a Marii Britanii
 -  Guvernator George Fergusson
Formare
 -  Independență  
Suprafață
 -  Total 5 km² km² 
 -  Apă (%) neglijabil
Populație
 -  Recensământ  45 (locul Locul 230)
 -  Densitate 13/km² loc/km² 
Monedă Dolar neo-zeelandez (NZD)
Prefix telefonic ++64
Domeniu Internet .pn
Fus orar UTC-8

Insulele Pitcairn (în engleză Pitcairn Islands, în dialectul Pitkern: Pitkern Ailen) oficial numite Insulele Pitcairn, Henderson, Duci și Oeno (engleză Pitcairn, Henderson, Ducie, and Oeno Islands) este un Teritoriu britanic de peste mări format din patru insule în sudul Oceanului Pacific.

Doar insula Pitcairn este locuită. Locuitorii sunt descendenții revoltaților de pe vaporul Bounty și al tahitienilor care i-au acompaniat. Cu o populație de sub 50 locuitori, Pitcairn este jurisdicția cea mai puțin populată de pe Pământ. În 1790, revoltații de pe HMAV Bounty s-au stabilit pe insulă și au incendiat vaporul. Acesta este încă vizibil în golful Bounty fiind descoperită în 1957 de o expediție National Geographic. Cu toate că locuitorii au reușit să supraviețuiască ocupându-se de agricultură și pescuit, perioada inițială a fost marcată de tensiuni serioase între aceștia. Alcoolism, criminalitate și boli au cauzat moartea a majoritatea locuitorilor și a bărbaților tahitieni. Când insula a fost descoperită mai era locuită doar de John Adams, nouă femei și câțiva copii.

Harta insulelor Pitcairn