Insulele Pitcairn

Pitkern Ilan Pitcairn Islands
Drapel Stemă
Deviză: -
Imn național: Come ye Blessed
Capitală	Adamstown 25°4′S 130°6′V
Oraș principal	Insulele Pitcairn
Limba oficială	engleza
Sistem politic	Teritoriu britanic de peste mări
- Regină	Elisabeta a II-a a Marii Britanii
- Guvernator	George Fergusson
Suprafață
- Total	5 km² km² ([[Lista țărilor după suprafață|]])
- Apă (%)	neglijabil
Populație
- {{{an}}}	45 loc. (Locul 230)
- Densitate	13/km² loc./km² ({{{Densitate-loc}}})
PIB	{{{PIB_PPC_an}}}
- Total	$ (º)
- Per capita	$
Monedă	Dolar neo-zeelandez (NZD) ({{{Monedă-ISO}}})
Fus orar	UTC-8
Zi națională	{{{Zi-națională}}}
Domeniu Internet	.pn
Prefix telefonic	++64

Insulele Pitcairn (în engleză Pitcairn Islands, în dialectul Pitkern: Pitkern Ailen) oficial numite Insulele Pitcairn, Henderson, Duci și Oeno (engleză Pitcairn, Henderson, Ducie, and Oeno Islands) este un Teritoriu britanic de peste mări format din patru insule în sudul Oceanului Pacific.

Doar insula Pitcairn este locuită. Locuitorii sunt descendenții revoltaților de pe vaporul Bounty și al tahitienilor care i-au acompaniat. Cu o populație de sub 50 locuitori, Pitcairn este jurisdicția cea mai puțin populată de pe Pământ. În 1790, revoltații de pe HMAV Bounty s-au stabilit pe insulă și au incendiat vaporul. Acesta este încă vizibil în golful Bounty fiind descoperită în 1957 de o expediție National Geographic. Cu toate că locuitorii au reușit să supraviețuiască ocupându-se de agricultură și pescuit, perioada inițială a fost marcată de tensiuni serioase între aceștia. Alcoolism, criminalitate și boli au cauzat moartea a majoritatea locuitorilor și a bărbaților tahitieni. Când insula a fost descoperită mai era locuită doar de John Adams, nouă femei și câțiva copii.

Harta insulelor Pitcairn