Lista obiectelor artificiale care au părăsit sistemul solar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mai jos este o listă de obiecte artificiale care au părăsit Sistemul Solar. Toate aceste obiecte sunt sonde spatiale lansate de NASA.

Sonde de explorare planetară[modificare | modificare sursă]

  • Pioneer 10 – Lansată în 1972, a zburat pe lângă Jupiter în 1973. Contactul a fost pierdut în ianuarie 2003 iar nava se îndreaptă în direcția Aldebaran (aflat la 65 de ani lumină depărtare) în constelația Taurul.
  • Pioneer 11 – Lansată în 1973, a zburat pe lângă Jupiter în 1974 și Saturn în 1979. Contactul a fost pierdut în noiembrie 1995. Nava se îndreaptă spre constelația Vulturul, la nord-vest de constelația Săgetătorul. Cu excepția unui incident, Pioneer 11 va trece în apropierea uneia dintre stelele din constelație în aproximativ 4 milioane de ani.[1]
  • Voyager 2 – Lansată în august 1977, a zburat pe lângă Jupiter în 1979, Saturn în 1981, Uranus în 1986 și Neptun în 1989. Nava a părăsit heliosfera și a intrat în spațiul interstelar la 5 noiembrie 2018.[2] Voyager 2 este încă activă. Nu se îndreaptă spre nici o stea anume, deși în aproximativ 40.000 de ani ar trebui să treacă la 1,7 ani-lumină de steaua Ross 248.[3] Dacă nu este deranjată timp de 296.000 de ani, ar trebui să treacă pe lângă steaua Sirius la o distanță de 4,3 ani-lumină.
  • Voyager 1 – Lansată în septembrie 1977, a zburat pe lângă Jupiter în 1979 și Saturn în 1980, făcând o abordare specială de apropiere de satelitul lui Saturn, Titan. Nava a trecut de heliopauză la 25 august 2012 și a intrat în spațiul interstelar.[4] Voyager 1 este încă activă. Se îndreaptă spre o întâlnire cu steaua AC +79 3888, care se află la 17,6 ani-lumină de Pământ, în aproximativ 40.000 de ani.[5]
  • New Horizons – Lansată în 2006, a zburat pe lângă Jupiter în 2007 și Pluto la 14 iulie 2015. A zburat pe lângă obiectul 486958 Arrokoth din centura Kuiper la 1 ianuarie 2019, ca parte a Kuiper Belt Extended Mission (KEM).[6] New Horizons este încă activă.

Distanța și viteza față de Soare[modificare | modificare sursă]

Tabelul de mai jos este aranjat pornind de la cea mai îndepărtată sondă de Soare. Pentru comparație, distanța medie a lui Pluto (axa semi-majoră) este de aproximativ 40 AU.

Nume Lansare Distanța (AU)
în 2022
Viteza (km/s)
Voyager 1 1977 158.62 16,9
Pioneer 10 1972 132.54 11,9
Voyager 2 1977 132.19 15,3
Pioneer 11 1973 109.19 11,2
New Horizons 2006 58.95 13,8

Sursa: Heavens Above[7] și JPL[8]

Viteza de evadare solară este o funcție a distanței (r) de la centrul Soarelui, dată de:

unde produsul G Msun este parametrul gravitațional heliocentric. Viteza inițială necesară pentru a scăpa de Soare de la suprafața sa este de 618 km/s,[9] și coboară până la 42,1 km/s la distanța Pământului de Soare (1 AU) și 4,21 km/s la o distanță de 100 AU.[10][11]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „The Pioneer Missions”. NASA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Gill, Victoria (). „Nasa's Voyager 2 probe 'leaves the Solar System'. BBC News. Accesat în . 
  3. ^ „Voyager – Mission – Interstellar Mission”. NASA. . Accesat în . 
  4. ^ Harwood, William (). „Voyager 1 finally crosses into interstellar space”. CBS News. 
  5. ^ Wall, Mike (). „Interstellar Traveler: NASA's Voyager 1 Probe On 40,000-Year Trek to Distant Star”. Accesat în . 
  6. ^ Brown, Dwayne (). „New Horizons Receives Mission Extension to Kuiper Belt, Dawn to Remain at Ceres” (Press release). Washington, DC. NASA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Spacecraft escaping the Solar System, 2018
  8. ^ „Voyager – Mission Status”. Jet Propulsion Laboratory. NASA. Accesat în . 
  9. ^ „What is escape velocity?”. www.qrg.northwestern.edu. Accesat în . 
  10. ^ „WolframAlpha: solar escape velocity at 100 AU”. 
  11. ^ „WikiHow: How to Calculate Escape Velocity”. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]