Constanta gravitațională

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
G este o constantă gravitaţională, o cantitate cheie în Legea atracţiei universale a lui Isaac Newton.

Constanta gravitațională, notată cu G, este o constantă fizică empirică ce apare în legea atracției universale gravitaționale dintre obiectele cu masă. Ea apare în legea lui Newton a gravitației universale și în teoria relativității generale a lui Einstein . De asemenea, este cunoscută sub numele de constanta gravitațională universală, constanta atracției universale și constanta lui Newton, iar în limbajul cotidian G mare.

 F = G \frac{m_1 m_2}{r^2}.
 G = 6.67428\left(67\right) \times 10^{-11} \ \mbox{m}^3 \ \mbox{kg}^{-1} \ \mbox{s}^{-2}..
 G \approx 6.674 \times 10^{-11} {\rm \ N}\, {\rm (m/kg)^2}.

Constanta atracției universale a fost prima dată calculată în 1798 de către savantul britanic Henry Cavendish și este numeric egală cu forța cu care se atrag două corpuri punctiforme, fiecare cu masa 1kg, aflate la distanța r=1m unul de celălalt.

Expresia constantei atracției universale: G=\frac{m_1 m_2}{F r^2} unde m1 și m2 reprezintă masele celor două corpuri, r este distanța dintre cele două corpuri, iar F este forța de atracție dintre cele 2 corpuri.

Valoric: G=6,67*10^-11 N m^2/kg^2

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]