Comitatul Dăbâca
|
|||||
| Reședință | Gherla | ||||
| Populație (1870) | 106.430 loc. | ||||
| Naționalități | |||||
| Suprafață | 2.498 km² | ||||
| Densitatea populației | 43 loc./km² | ||||
| În prezent se află în | România | ||||
 |
|||||
Comitatul Dăbâca, cunoscut și ca Varmeghia Dăbâcăi (în maghiară Doboka vármegye), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei, care a funcționat din secolul XII și până la reforma administrativă din 1876. Capitala comitatului a fost orașul Gherla.
După reforma administrativă din 1876, partea apuseană a fost unită cu comitatul Solnocul Interior formând comitatul Solnoc-Dăbâca, în timp ce partea răsăriteană a fost incorporată în Comitatul Bistrița-Năsăud.
Cuprins |
Geografie [modificare]
Comitatul Dăbâca se învecina la nord cu Comitatul Solnocul Interior și Districtul Bistrița, la sud cu Comitatul Cluj și Comitatul Turda, la vest cu Comitatul Crasna și Comitatul Solnocul de Mijloc și la est cu Principatul Moldova.
Istorie [modificare]
După venirea maghiarilor în Transilvania, comitatul a fost impus ca și formă de organizare teritorială, alături de scaun și district. De atunci datează cele mai vechi comitate - Dăbâca (Doboca, 1164), Solnoc (Szolnok, 1166), Turda, Cluj, Târnava, Cluj și Hunedoara.[1][2] Comitatul Dăbâca se compunea la acel moment dintr-un târg și 163 de sate. Cetatea comitatului se afla la Dăbâca. În 1733 comitatul Dobocensis apare menționat ca fiind format din satele Dăbâca, Luna de Jos și Pâglișa.
Feldmareșalul Andrei Hadik, guvernator al Transilvaniei, a realizat în 1772 o statistică a populației; comitatul Dăbâca apare menționat cu 164 de localități, în care locuiau 15.241 familii cu un număr de 76.445 locuitori.[3][4]
În anul 1779, comitatul Dăbâca (comitatus Dobacensis) conținea 162 de localități organizate în 2 cercuri: Dăbâca de Jos (83 sate) și Dăbâca de Sus (79 sate).[5][6] În 1784, împăratul habsburgic Iosif al II-lea a decis reorganizarea administrativ-teritorială a Transilvaniei și, în consecință, Dăbâca de Jos și districtul Bistrița, împreună cu Cojocna și Turda de Sus vor forma un nou comitat, al cărui sediu a fost stabilit la Reghin. În același timp, Dăbâca de Sus și Solnocul Inferior se vor uni, ducând la apariția unui nou comitat, cu sediul la Dej. La 1837 comitatul Dăbâca avea un târg, 173 de sate și 2 cătune.[7] Comitatul Dăbâca apare menționat și în lexiconul lui Treufeld din 1839.
În 1850, ele sunt înlocuite cu cele 5 districte militare (Cluj, Sibiu, Alba, Reteag și Odorhei), Dăbâca devenind parte e districtului militar Cluj (Koloszvari Katonai Kerulet).[8] Prin reorganizarea administrativ-teritorială din 1876 se formează comitatul Solnoc-Dăbâca. Acesta se compunea din 83 de sate ale comitatului Dăbâca (cu excepția unor porțiuni alipite comitatelor Bistrița-Năsăud, Cluj și Sălaj), o parte din comitatul Solnocului Interior, precum și un număr de 48 de sate din Chioar, Uioara, Șieu, Sic și orașul Gherla.[9]
Vezi și [modificare]
Bibliografie [modificare]
- V. Meruțiu - "Județele din Maramureș până în Banat" (Tipografia Ardealul, Cluj, 1931)
- Mariana Pintilie, Dorin Pintilie - "Comuna Dăbâca: studiu monografic" (Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2001), ISBN 973-85092-4-6, p. 21-38
Note [modificare]
- ^ Pintilie, p. 21
- ^ V. Meruțiu - "Județele din Ardeal și Maramureș până în Banat" (Tipografia Ardealul, 1931, Cluj), p. 52
- ^ Pintilie, p. 21
- ^ C. Feneșan - "Populația din Marele Principat al Transilvaniei într-o statistică din 1772-1773" în "Istoria României, Pagini transilvane" (Cluj, 1994)
- ^ Matthias Bell - "Compendium Hungariae geographicum"
- ^ V. Meruțiu - "Județele din Maramureș până în Banat" (Tipografia Ardealul, Cluj, 1931), p. 53
- ^ Mildenberg - "Handbuch der Statistik und Geographie", p. 32
- ^ T. Rotariu - "Recensământul din 1850" (Cluj-Napoca, 1996), p. 343
- ^ Pintilie, p. 22
