Gheorghe Bulgăr
La 13 aprilie 1920 se naște în comuna Sanislău, județul Satu Mare, Gheorghe Bulgăr, (decedat 2002 în București) dintr-o familie de țărani înstăriți care - după mărturisirile sale de mai târziu - aveau toate cele pentru lucrul pământului și creșterea animalelor. Clasele primare le-a urmat în satul de baștină - Sanislău - iar liceul mai rău decât armata la "Emanoil Gojdu" în Oradea fiint internist la "Seminarul Tinerimei Române Unite" unde - cu 100 de ani înainte - a fost și Ioan Vancea. Aici a scris la revista liceului „Țara visurilor noastre”.
La 21 iunie 1940 Gheorghe Bulgăr își dă Bacalaureatul ca nu mult timp după aceea să fie arestat de către armata maghiară fiind transportat la Arad. Reușește să se refugieze la București unde se înscrie la facultatea de filologie, profesorii de atunci fiind printre alții: Tudor Vianu (Eseistică generală), Dumitru Caracostea (Istoria Literaturii), Alexandru Rosetti (Istoria Limbii Române), Radu Zbierea (latină), Aram Frenkian (greacă) , Gheorghe Brătianu, Ion Petrovici sau N.I. Herescu.
A debutat - cu studii de lingvistică - la Revista Fundațiilor Regale condusă de Camil Petrescu urmând ca mai târziu să colaboreze intens cu secretarul de redacție Ovidiu Papadima. În acelas timp publică la Timpul și Adevărul unde articolele lui sunt foarte bine cotate atât de profesorii lui cât și de critica de specialitate a vremii. Își dă doctoratul cu lucrarea: „Momentul Eminescu în evoluția limbii române literare”.
Imediat după terminarea facultății Gheorghe Bulgăr a fost înrolat în armată urmând ca după o scurtă instrucție să fie trimis la luptă în tranșee unde, alături de alți colegi (printre care se numără și cu doi ani mai tânărul Emil Manu), formează "Detașamentul Păuliș". A fost la Baia-Mare între 1946 și 1949, după care va fi asistent la București, la Facultatea de Litere, pană în 1953, când va fi demis și trimis ca cercetător la Institutul de Lingvistică, timp de zece ani. Apoi intră din nou în sistemul universitar.
Profesorul Gheorghe Bulgăr, renumit eminescolog - lingvist de mare ținută - definitivează printre altele Dicționarul Limbii Române început cu Sextil Pușcariu sau dicționarul de rime Eminescu. Este apreciat în mod deosebit de Eugen Ionescu, Tudor Vianu, Mircea Eliade sau Alain Guillermou.
A publicat peste 23 volume ca autor unic, 12 în colaborare, 7 ca redactor și colaborator, 10 prefețe și traduceri, peste 350 studii și articole publicate în volume sau reviste.
Este profesor la Universitatea Sorbona - 1965-1967, Universitatea Lyon 1978-1980 și Universitatea Bordeaux 1988-1990.
În 1980 îl întâlnim la Congresul european de la Strassbourg ca delegat al Universității din Lyon unde, pe atunci, activa ca profesor de limba română.
Cuprins |
Din publicații [modificare]
- Dictionar de arhaisme si regionalisme, vol. I-II;
- Dictionar de omonime;
- Dictionar de paronime;
- Dictionar de sinonime;
- Literatura si limbajul;
- Stil si artă literară în proza lui Mihail Diaconescu;
- De la cuvant la metafora in variantele liricii eminesciene;
- Trei scriitori clasici: Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mircea Eliade;
- Dicționar de teorie literară;
- Studii de stilistică și limbă literară, 1971;
- Momentul Eminescu in evolutia limbii romane literare, 1971;
- De la cuvant la metafora in variantele liricii eminesciene, 1975;
- Eminescu: Coordonate istorice si stilistice ale operei, 1980;
- Cultură și limbaj, 1986;
- Sinteze de Limbă Română
În colaborare [modificare]
- Dicționar de arhaisme și regionalisme împreună cu Gheorghe Constantinescu;
- Christian W. Schenk o prezență poetică în literatura română împreună cu Emil Manu, Ed. Doris, 220 pagini ISBN 973-95885-3-0, București;
- Limbaj și artă literară în opera scriitorilor români împreună cu Marcel Crihană Editura Mondan, București, 1997;
Surse [modificare]
- Profesorul universitar Gheorghe Bulgăr in oglinda vremii - Gheorghe Pop ;
- Corespondență cu Christian W. Schenk.
