Drumul spre victorie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Drumul spre victorie
Escape to Victory
EscapeToVictory.jpg
Afișul filmului
Regizor John Huston
Scenarist Evan Jones
Yabo Yablonsky
Producător Freddie Fields
Executivi
Gordon McLendon
Mario Kassar
Andrew G. Vajna
Distribuitor Paramount Pictures (teatral)
Warner Bros. (video)
Studio Lorimar
Operator(i) Gerry Fisher
Montaj Roberto Silvi
Muzică Bill Conti
Scenografie Yabo Yablonsky
Djordje Milicevic
Jeff Maguire
Distribuție Sylvester Stallone
Michael Caine
Max von Sydow
Pelé
Bobby Moore
Premiera 30 iulie 1981
Durata 117 min.
Țara SUA
Limba originală engleză
Disponibil în română subtitrat
Încasări 27.453.418 $[1][2]
Pagina IMDb

Drumul spre victorie (în engleză Escape to Victory) este un film american din 1981, despre prizonierii de război aliați care erau internați în lagărele de prizonieri din Germania în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Filmul a fost regizat de John Huston și i-a avut în rolurile principale pe Michael Caine, Sylvester Stallone și Max von Sydow.

Filmul a primit o mare atenție după reprezentarea sa la cinematograf, ca urmare a faptului că au jucat și faimoșii fotbaliști Bobby Moore, Osvaldo Ardiles, Kazimierz Deyna, Paul Van Himst, Mike Summerbee, Hallvar Thoresen și Pelé. Numeroși jucători de la Ipswich Town F.C. au jucat în film, printre care John Wark, Russell Osman, Laurie Sivell, Robin Turner și Kevin O'Callaghan. Alți jucători de la Ipswich Town i-au dublat pe actori în scenele de fotbal - Kevin Beattie pentru Michael Caine și Paul Cooper pentru Sylvester Stallone. Scenariul a fost scris de Yabo Yablonsky.

Subiect[modificare | modificare sursă]

Fotbalul joacă un rol central în film. O echipă de prizonieri de război aliați, antrenată și reprezentată de căpitanul englez John Colby (Michael Caine) (care a fost fotbalist profesionist la West Ham United, înainte de război), sunt de acord să joace un meci demonstrativ împotriva unei echipe germane, dar se trezesc implicați într-un tur de forță al propagandei germane.

Colby este căpitanul și antrenorul echipei și își alege, astfel, o echipă de jucători. Prizonierul de război american Hatch (Sylvester Stallone) nu este ales inițial, dar în cele din urmă reticentul Colby îl trece pe lista jucătorilor.

Ofițerii superiori ai lui Colby încearcă în mod repetat să-l convingă pe acesta să folosească meciul ca pe o oportunitate pentru o încercare de evadare, dar Colby refuză în mod constant, temându-se că o astfel de încercare va duce doar la uciderea jucătorilor săi. Între timp, Hatch planificase o încercare independentă de evadare, iar superiorii lui Colby sunt de acord să-l ajute, dacă el este de acord să facă o călătorie la Paris, să intre în contact cu Rezistența franceză și să încerce să-i convingă pentru a ajuta echipa de fotbal să evadeze.

Hatch reușește să evadeze din lagărul de prizonieri, călătorește la Paris și intră în contact cu Rezistența, dar membrii acesteia decid că planul de a ajuta echipa de fotbal să scape este prea riscant; ei nu numai că refuză să-l ajute, dar îl conving, de asemenea, pe Hatch să se lase recapturat, astfel încât el să poată transmite informații ofițerii de conducere britanici din lagăr.

Temându-se de o altă încercare de evadare, germanii refuză inițial să-i permită lui Hatch să participe la meci, dar Colby îi rupe brațul portarului existent pentru a avea o scuză de a obține prezența lui Hatch în echipă.

În cele din urmă, prizonierii de război pot părăsi lagărul german numai pentru a juca meciul; ei urmează să fie închiși din nou după meci. În ciuda faptului că arbitrii sunt foarte părtinitori, iar echipa germană cauzează în mod deliberat mai multe accidentări jucătorilor echipei aliate, se obține o remiză după un bun joc al lui Luis Fernandez (interpretat de Pelé), Carlos Rey (portretizat de Osvaldo Ardiles) și Arthur Hayes (interpretat de John Wark). Hatch joacă pe postul de portar și are intervenții excelente inclusiv apărarea unui penalty după expirarea timpului de timp pentru a nu le permite germanilor să câștige, meciul terminându-se cu scorul 4-4. Înainte de lovitura de pedeapsă, prizonierii de război au marcat un gol care a fost anulat de arbitru pe motivul unui ofsaid dubios, care ar fi făcut ca scorul să devină 5-4, ceea ce i-a determinat pe spectatori să strige: "Victoire!" (în română Victorie).

Unii membri ai echipei plănuiau să evadeze în pauza dintre reprize (într-o evadare condusă de Hatch), dar restul echipei (cu Russell Osman spunând "dar putem câștiga acest meci") vrea să continue jocul, în ciuda faptului că era condusă la pauză. Ei reușesc să evadeze la sfârșitul jocului, în mijlocul confuziei create de mulțimea care a intrat pe teren după ce Hatch a apărat penalty-ul.

Surse de inspirație[modificare | modificare sursă]

Filmul a fost inspirat din filmul unguresc din 1961 Két félidő a pokolban (Două reprize în iad), care a fost regizat de Zoltán Fábri și a câștigat premiul criticilor la Festivalul de Cinema de la Boston din 1962.[3]

Filmul a fost inspirat de povestea adevărată a jucătorilor clubului Dinamo Kiev, care au învins o echipă de fotbal a soldaților germani atunci când Ucraina a fost ocupată de trupele germane în cel de-al doilea război mondial. Potrivit acestui mit, ca urmare a victoriei, toți ucrainenii au fost împușcați. Povestea adevărată este mult mai complexă, echipa jucând o serie de meciuri impotriva echipelor germane și ieșind victorioasă din toate acestea, înainte de a fi trimisă de Gestapo, în cele din urmă, în lagărele de prizonieri. Majoritatea jucătorilor echipei a fost ucisă acolo, dar câțiva jucători au supraviețuit. [4]

Actori și fotbaliști[modificare | modificare sursă]

În Drumul spre victorie a apărut un număr mare de fotbaliști profesioniști, atât în echipa prizonierilor de război, cât și în echipa germană. Mulți dintre fotbaliști proveneau de la echipa Ipswich Town, care era la acel moment una din echipele cele mai de succes din Europa. În ciuda faptului că nu a apărut pe ecran, portarul englez Gordon Banks, câștigător al Campionatului Mondial, a fost implicat îndeaproape la acest film, lucrând cu Sylvester Stallone la scenele în care acesta trebuia să apere în poartă. Revista Sports Illustrated a declarat că "jocul este minunat filmat de Gerry Fisher, sub atenția regizorului secund Robert Riger".[5]

Distribuție selectivă[modificare | modificare sursă]

Actori
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Michael Caine Căpitanul John Colby
Statele Unite Sylvester Stallone Căpitanul Robert Hatch
Suedia Max von Sydow Maiorul Karl von Steiner
Australia George Mikell Comandantul
Germania Anton Diffring Comentatorul radiofonic
Canada Carole Laure Renée
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Gary Waldhorn Mueller
Franța Benoît Ferreux Jean Paul
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Clive Merrison falsificatorul
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Maurice Roëves Pyrie
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Michael Cochrane Farrell
Ungaria Zoltán Gera Victor
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Tim Pigott-Smith Rose
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Daniel Massey Colonelul Waldron
Franța Jean-François Stévenin Claude
Fotbaliști
Brazilia Pelé Caporalul Luis Fernandez
Anglia Bobby Moore Terry Brady
Scoția John Wark Arthur Hayes
Argentina Osvaldo Ardiles Carlos Rey
Polonia Kazimierz Deyna Paul Wolchek
Danemarca Søren Lindsted Erik Ball
Belgia Paul Van Himst Michel Fileu
Statele Unite Werner Roth Baumann (căpitanul echipei germane)
Anglia Mike Summerbee Sid Harmor
Norvegia Hallvar Thoresen Gunnar Hilsson
Anglia Russell Osman Doug Clure
Republica Irlanda Kevin O'Callaghan Tony Lewis
Olanda Co Prins Pieter Van Beck
Anglia Laurie Sivell Schmidt (portar german)
Anglia Robin Turner jucător german
Anglia Kevin Beattie Dublura lui Michael Caine
Anglia Paul Cooper Dublura lui Sylvester Stallone

Les Shannon, fostul jucător de la Burnley, a proiectat mișcările jucătorilor din meciul real prezentat în film. Pe distribuție este trecut și Pelé ca proiectant al meciului. Portarul Gordon Banks, câștigător al Campionatului Mondial de Fotbal în 1966, l-a antrenat pe Sylvester Stallone. Personajul interpretat de Stallone afirmă că el este membru al Armatei Canadiene și poartă o insignă în formă de frunză de arțar pe beretă pe tot parcursul filmului. Meciul a fost filmat pe Stadionul Hidegkuti Nándor din Budapesta (Ungaria). În film, Pelé interpretează un personaj din Trinidad-Tobago, el fiind originar din Brazilia. În timp ce Brazilia a aderat la cauza aliată și soldații săi au luptat împotriva germanilor pe frontul italian, operațiunile militare ale lor au început prea târziu (pe la mijlocul anului 1944) pentru ca prezența unui prizonier brazilian să fie credibilă la data meciului din film.

În cultura populară[modificare | modificare sursă]

Episodul "Escape From Victory" al serialului irlandez de comedie Father Ted a fost numit astfel ca omagiu adus filmului.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]