Comuna Movileni, Iași

47°18′53″N 27°22′57″E (Comuna Movileni, Iași) / 47.31472°N 27.38250°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte sensuri, vedeți Movileni.
Movileni
—  comună  —
Movileni se află în România
Movileni
Movileni
Movileni (România)
Poziția geografică
Coordonate: 47°18′53″N 27°22′57″E ({{PAGENAME}}) / 47.31472°N 27.38250°E

Țară România
Județ Iași

Atestare documentară1772

ReședințăMovileni
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Movileni[*]Dan-Constantin Hodoroabă[*][1] (USR, octombrie 2020)

Suprafață
 - Total79,27 km²
Altitudine75 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total2.895 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal707350

Prezență online
https://parohiamovileni.com/

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Movileni este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Iepureni, Larga-Jijia, Movileni (reședința) și Potângeni.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în partea centrală a județului, pe malul drept al Jijiei, acolo unde primește apele micului afluent Sbanț. Este străbătută de șoseaua județeană DJ282, care o leagă spre sud de Horlești, Rediu și Iași, și spre nord-vest de Gropnița și de Șipote și mai departe în județul Botoșani de Răuseni, Hlipiceni, Todireni, Albești, Trușești (unde se intersectează cu DN29D), Dângeni, Hănești, Vlăsinești, Săveni (unde se intersectează cu DN29), Drăgușeni, Coțușca și Rădăuți-Prut (unde se termină în DN24C).[2] Prin comună trece și calea ferată Lețcani-Dorohoi, pe care este deservită de halta de călători Potângeni și de halta de mișcare Larga Jijia.[3]

Demografie[modificare | modificare sursă]




Componența etnică a comunei Movileni

     Români (87,94%)

     Alte etnii (0,93%)

     Necunoscută (11,12%)




Componența confesională a comunei Movileni

     Ortodocși (87,94%)

     Alte religii (0,83%)

     Necunoscută (11,23%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Movileni se ridică la 2.895 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.278 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (87,94%), iar pentru 11,12% nu se cunoaște apartenența etnică.[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (87,94%), iar pentru 11,23% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Movileni este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Dan-Constantin Hodoroabă[*], de la Uniunea Salvați România, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Uniunea Salvați România5     
Partidul Social Democrat4     
Partidul Național Liberal3     
Partidul Mișcarea Populară1     

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Copou a județului Iași și era formată din satele Movileni, Larga, Românești și Potângeni, având în total 1900 de locuitori.[8] Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Bahlui a aceluiași județ, având aceeași componentă (plus cătunul Buțuluc) și o populație de 2103 locuitori.[9] În 1931, comuna a fost temporar desființată, satele ei trecând la comuna Gropnița.[10] Ulterior, comuna a fost reînființată, și a apărut pe teritoriul ei actual și comuna Epureni, cu satul Epureni care anterior fusese la comuna Rediul Mitropoliei.

În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Iași din regiunea Iași. În 1968, ele au revenit la județul Iași, și tot atunci a fost desființată comuna Epureni, satul ei fiind inclus în comuna Movileni, care a căpătat atunci alcătuirea actuală.[11][12]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Trei obiective din comuna Movileni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: movilele din Halstattul târziu pe culmea dealului de la nord-nord-vest de biserica din Movileni; și situl de „la Grădină”, aflat pe un grind de la 500 m est de satul Larga-Jijia, sit ce cuprinde urme de așezări din neoliticul târziu (cultura ceramicii liniare), eneolitic (cultura precucuteni, faza II) și perioada Halstatt. Un al treile obiectiv este clasificat ca monument de arhitectură — biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1861) din satul Larga-Jijia.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă 
  2. ^ Google Maps – Comuna Movileni, Iași (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  3. ^ „Mersul trenurilor Iași–Dorohoi”. RegioTrans. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  7. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Movileni, com. rur., în partea de V. a plășei Copoul” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 408. 
  9. ^ „Comuna Movileni în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 218. . 
  11. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .