Comuna Miroslava, Iași

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Miroslava
—  Comună  —
Miroslava se află în România
{{{alt}}}
Miroslava
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°07′38″N 27°31′07″E / 47.12722°N 27.51861°E / 47.12722; 27.5186147°07′38″N 27°31′07″E / 47.12722°N 27.51861°E / 47.12722; 27.51861

Țară  România
Județ Iași

SIRUTA 97919

Reședință Miroslava
Localități componente

Guvernare
 - Primar Dan Niță (PD-L,02008)

Suprafață
 - Total 82.57  km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 11.958 locuitori

Site: Primăria comunei Miroslava

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Miroslava este o localitate în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Balciu, Brătuleni, Ciurbești, Cornești, Dancaș, Găureni, Horpaz, Miroslava (reședința), Proselnici, Uricani, Valea Adâncă, Valea Ursului și Vorovești.

Așezare geografică[modificare | modificare sursă]

Tei argintiu în pădurea Uricani, arie protejată

Comuna Miroslava este situată în partea centrală a județului, în nordul Podișului Bârladului, pe malul drept al Bahluiului, în vecinătatea sud-vestică a municipiului Iași. Este străbătută de șoseaua de centură a Iașiului, desemnată ca șosea națională, cu denumirea de DN28D, drum ce leagă comuna spre nord de Valea Lupului (unde se termină în DN28) și spre sud-est de Ciurea. La Valea Ursului, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ248A, care duce spre est la Iași și spre sud-vest la Voinești, Țibana, Țibănești, și mai departe în județul Vaslui la Todirești (unde se termină în DN15D).[3] Pe teritoriul comunei se găsește și Pădurea Uricani, arie protejată de tip forestier unde sunt ocrotite speciile de gorun, stejar pedunculat și tei argintiu.[4]

Relief si clima[modificare | modificare sursă]

Comuna Miroslava are o climă temperat continentală de tranziție, specifică pentru Europa centrală, cu patru anotimpuri distincte, primăvară, vară, toamnă și iarnă. Diferențele locale climatice se datoresc mai mult altitudinii și latitudinii, respectiv mult mai puțin influențelor oceanice din vest, ale celor mediteraneene din sud-vest și celor continentale din est.

Flora[modificare | modificare sursă]

Mare parte din suprafața comunei este acoperită de pajiști folosite ca pășuni pentru animale. Unele zone prezintă un mare grad de umiditate și numeroase mlaștini, în special în zona luncii Bahluiului și a văilor înguste. Vegetația este alcătuită din păduri de stejar și gorun (755 ha), poieni și zone mlăștinoase sau iazuri. Frecventele alunecări de teren au dus la formarea unor microreliefuri care au avantajat dezvoltarea unui bogat covor de plante și a unor specii ce mai pot fi întâlnite doar în Podișul Dobrogei.

Fauna[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul comunei se găsesc unele rarități faunistice, ca rădașca (Lucanus cervus), fluturele Evergestis ostrogovichi (în a doua localitate din lume), greierul împroșcător (Dinarhus desipus), vipera de stepă moldavă (Vipera ursini moldavica), șopârla de câmp (Lacerta agilis chersonensis), precum și păsări: fâsa de câmp (Anthus campestris), prepelița (Coturnix coturnix), mărăcinar negru (Saxicola torquata) sau ciocarlia de camp (Alauda arvensis), potarnichi, lebede. Animale salbatice: porc mistret,vulpe, caprior, iepuri si in migratie cerb.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Miroslava

     Români (92.63%)

     Necunoscută (7.19%)

     Altă etnie (0.17%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Miroslava

     Ortodocși (88.79%)

     Romano-catolici (1.56%)

     Necunoscută (7.24%)

     Altă religie (2.4%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Miroslava se ridică la 11.958 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 8.073 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (92,63%). Pentru 7,19% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,79%), cu o minoritate de romano-catolici (1,56%). Pentru 7,24% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Dovezi ale locuirii continue încă din timpuri străvechi pe aceste meleaguri au fost descoperite în diverse situri arheologice, comuna Miroslava având în componența ei unele dintre cele mai vechi sate atestate documentar din zona județului Iași. Prima menționare documentară a unei localități din arealul comunei Miroslava face referire la Vorovești și datează din anul 1434. Celelalte sate componente sunt atestate după următoarea cronologie: Balciu – 1446 Brătuleni – 1456 Uricani – 1456 Proselnici – 1490 Ciubești – 1503 Miroslava – 1579 Găureni – 1583 Cornești – 1613 Horpaz – 1646 Valea Adâncă – 1772 Dancaș – 1820 Valea Ursului – 1864.[necesită citare]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Stavnicul a județului Iași, și era formată din satele Miroslava, Uricani, Proselnici, Cornești, Vorovești, Găureni, Balciu, Iezereni, Dancaș, Ciurbești, Valea Lupului și Capu Rediului, având în total 2455 de locuitori. În comună existau nouă biserici și trei școli cu 86 de elevi.[6] Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Copou a aceluiași județ, având 1016 locuitori în satele Balciu, Ciurbești, Cornești, Dancaș, Ezăreni, Miroslava și Proselnici.[7] În 1931, comuna a fost desființată, satele ei trecând la comuna Galata.[8] După scurt timp, însă, câteva sate s-au separat din nou, formând comunele Cornești și Miroslava.

În 1950, aceste comune au fost transferate orașului regional Iași, reședința regiunii Iași. În 1968, ele au revenit la județul Iași, reînființat, în timp ce comuna Cornești s-a desființat, satele ei trecând la comuna Miroslava; tot atunci, satul Ezăreni a fost și el desființat și comasat cu satul Horpaz (fost la comuna Galata și apoi la comuna Cornești).[9][10]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Casa Sturdza din Miroslava, monument istoric

Douăsprezece obiective din comuna Miroslava sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: situl de „la Râpă” (1 km nord de satul Brătuleni); fortificația de pământ („Cetățuia”) din secolele al II-lea–al III-lea e.n. de la Valea Ursului; așezarea din perioada Halstatt aflată la est de „Cetățuie” în zona aceluiași sat; și situl de „la Bulgărie” de la marginea nord-estică a satului Miroslava. Situl de „la Râpă” cuprinde urme de așezări din eneolitic (cultura Cucuteni), eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al VI-lea–al VII-lea (epoca migrațiilor), și din secolele al XV-lea și al XVII-lea (epoca medievală). Situl de „la Bulgărie” conține așezări din eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni), secolele al III-lea–al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al V-lea–al VIII-lea, secolele al IX-lea–al XI-lea (Evul Mediu Timpuriu), secolele al XI-lea–al XII-lea și secolele al XII-lea–al XVIII-lea.

Celelalte opt obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură — biserica „Sfântul Nicolae” și „Sfinții Voievozi” (1833) din Cornești; Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1806); biserica „Sfinții Voievozi” (1769), ambele din Ciurbești; casa Anghel (secolul al XIX-lea) din Cornești; biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” (1768) din Vorovești; biserica „Nașterea Maicii Domnului” (1811) din Miroslava; casa Sturza (începutul secolului al XIX-lea) din Miroslava; și biserica „Sfinții Voievozi” (secolul al XVIII-lea) din Proselnici.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Google Inc. Google Maps – Comuna Miroslava, Iași. Cartografiere de Google, Inc. https://www.google.ro/maps/@47.1301812,27.5271757,14z. Accesat la 27 mai 2014. 
  4. ^ Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate”. Lege5.ro. http://lege5.ro/Gratuit/gi3donbu/legea-nr-5-2000-privind-aprobarea-planului-de-amenajare-a-teritoriului-national-sectiunea-a-iii-a-zone-protejate. Accesat la 27 mai 2014. 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (1901). „Miroslava, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 351. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei4/roumanie_geo_4_text.pdf. 
  7. ^ Comuna Miroslava în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=422. Accesat la 27 mai 2014. 
  8. ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 217. 15 iulie 1931. 
  9. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 27 mai 2014. 
  10. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 27 mai 2014.