Comuna Dagâța, Iași

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dagâța
—  Comună  —
Biserica Dagâţa.jpg
Dagâța se află în România
{{{alt}}}
Dagâța
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°55′59″N 27°11′29″E / 46.93306°N 27.19139°E / 46.93306; 27.1913946°55′59″N 27°11′29″E / 46.93306°N 27.19139°E / 46.93306; 27.19139

Țară  România
Județ Iași

SIRUTA 96717

Reședință Dagâța
Localități componente

Guvernare
 - Primar Mirel Damaschin (PD,02004)

Suprafață
 - Total 34  km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 4.599 locuitori

Site: Primăria Dagâța

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Dagâța este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Bălușești, Boatca, Buzdug, Dagâța (reședința), Mănăstirea, Piscu Rusului, Tarnița și Zece Prăjini.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Așezare[modificare | modificare sursă]

Teritoriul aparține sectorului vestic al Podișului Central Moldovenesc, cu o structură geologică formată din depozitele smarțianului mediu în facies de argile, marne, gresii și intercalații de nisipuri, exploatate local în cariere.[necesită citare] Ea se află în extremitatea sud-vestică a județului, la limita cu județele Neamț și Vaslui, în zona de unde izvorăște râul Gârboveț (un afluent al Bârladului. Este străbătută de șoseaua județeană DJ280, care o leagă spre nord în județul Neamț de Stănița și Bâra, și spre sud în județul Vaslui de Băcești (unde se termină în DN15D). La Dagâța, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ246, care o leagă spre est de Tansa și Țibănești.[3] Prin comună trece și calea ferată Roman-Buhăiești, pe care este deservită de stația Dagâța și de halta de călători Piscu Rusului.[4]

Comuna Dagâța se întinde pe o suprafață de 34 km² având ca vecini:

Relief[modificare | modificare sursă]

Cu o fragmentare deluroasă depășește 450 m (dealul Cetatea 467 m), cu versanții văilor afectați de procese active erozionale și alunecăride straturi. Solurile comunei sunt argiloiluviale brune pedyolite, cernoyiomuri levigate podzolice și cenușii închise. Pe șesuri domină solurile aluviale și lăcoviștele.[necesită citare]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Dagâța

     Români (90.15%)

     Romi (5.76%)

     Necunoscută (4.08%)

     Altă etnie (0.0%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Dagâța

     Ortodocși (93.78%)

     Necunoscută (4.15%)

     Altă religie (2.06%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Dagâța se ridică la 4.599 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.809 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,15%), cu o minoritate de romi (5,76%). Pentru 4,09% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,78%). Pentru 4,15% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Siretul de Sus a județului Roman și era formată din satele Bălușeștii Mici, Boatca, Ciurea, Crucea Roșie, Dagâța, Holm, Mănăstirea, Piscu Rusului și Vovriești, având în total 2216 locuitori ce trăiau în 555 de case. În comună existau cinci biserici.[6] Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2618 locuitori în satele Bălușeștii Mici, Boatca, Ciurea, Dagâța, Lingurari, Mănăstirea, Ursari, Piscu Rusului, Vovriești și Zece Prăjini.[7] În 1931, satele Lingurari și Ursari au fost comasate într-un unic sat, Lingurari-Ursari.[8]

În 1950, comuna a fost transferată raionului Negrești din regiunea Iași, iar în 1964 satul Lingurari-Ursari și-a schimbat denumirea în Poienile.[9] În 1968, comuna a fost transferată la județul Iași, în alcătuirea actuală, după ce satul Vovriești a trecut la comuna Băcești din județul Vaslui.[10][11]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Cinci obiective din comuna Dagâța sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice — situl de la „Cetatea Mare” („Cetatea Gârbești”), aflat la 3 km nord-nord-est de satul Boatca, cu vestigii din eneolitic (cultura Cucuteni, faza A); situl de pe „Dealul Țintirim II” din marginea de sud-est a satului Dagâța, cuprinzând așezări din perioada Latène (cultura geto-dacică), secolele al VIII-lea–al X-lea, secolul al XI-lea (Evul Mediu Timpuriu) și secolele al XVI-lea–al XVII-lea; și situl de „la Saivane” (300 m de marginea de sud-est a satului Dagâța, sit format din urmele unei așezări din secolul al II-lea î.e.n. (perioada Latène) și din ruinele unei biserici medievale.

Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură: conacul V. Tăutu (prima jumătate a secolului al XIX-lea) din satul Dagâța; și biserica de lemn „Sfântul Ioan Botezătorul” (1723) din satul Mănăstirea.

Economie[modificare | modificare sursă]

Are caracter agricol orientat pe cultura cerealelor, plantelor tehnice, zootehnie, iar în viitor pe cereale, lapte și struguri. Din suprafața fondului funciar (4.590 ha), terenul agricol ocupă peste 3186 ha, iar arabilul (2.124 ha). În arabil o pondere mare o au pădurile (peste 1050 ha), pășunile (716 ha), fânețele naturale (196 ha); livezile ocupă 92 ha și viile 58 ha.[necesită citare]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Google Inc. Google Maps – Comuna Dagâța, Iași. Cartografiere de Google, Inc. https://www.google.ro/maps/@46.9030827,27.2765636,13z. Accesat la 15 mai 2014. 
  4. ^ Mersul trenurilor pe relația Iași-Buhăiești-Roman”. Regiotrans. http://www.regiotrans.ro/mersul-trenurilor--iasi-buhaiesti-roman. Accesat la 15 mai 2014. 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (1900). „Dagîța, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 49–50. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei3/roumanie_geo_3_text.pdf. 
  7. ^ Comuna Dagâța în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=645. Accesat la 15 mai 2014. 
  8. ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 326. 15 iulie 1931. 
  9. ^ Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/decret-nr-799-din-17-decembrie-1964-privind-schimbarea-denumirii-unor-localitati-emitent-consiliul-de-stat-publicat-n-19380.html. Accesat la 15 mai 2014. 
  10. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 14 mai 2014. 
  11. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 14 mai 2014. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Alexandru Obreja -Dicționar Geografic al Județului Iași, Editura Junimea, 1979