Baia, Suceava

**Comuna Baia**
	[[Imagine:{{{imagine}}}\|240px\|]]
	{{{descriere}}}
Judeţ	Suceava
Zonă metropolitană	[[{{{zona_metropolitana}}}]]
Atestare
Primar	Munteanu Savel, PRM, din [[\|]]
Suprafaţă	km²
Populaţie (2007)	6.732
Densitate	loc./km²
Altitudine	{{{altitudine}}} m n.m.
Amplasare	47°26′N 26°13′E
Sate	Baia, Bogata
Cod poştal	727020
Sit web	ro [ ]
{{{note}}}

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecţionat de la Comuna Baia, Suceava)

Salt la: Navigare, căutare

Acest articol se referă la comuna Baia, judeţul Suceava. Pentru alte sensuri vedeţi Baia (dezambiguizare).

Ruinele catedralei catolice din Baia (încep. sec. XV)

Baia, cunoscută în trecut sub numele de Târgul Moldovei (în maghiară Moldvabánya, în trad. „Mina Moldovei”; în germană Stadt Molde, Molda şi Mulda) este o localitate în judeţul Suceava, Moldova, România, reşedinţă a comunei cu acelaşi nume. Aici s-a aflat unul din cele mai vechi oraşe din Moldova, probabil cea mai veche reşedinţă domnească a ţării. În oraş s-a aşezat o comunitate de germani (fie saşi, fie germani din Galiţia), prezenţa acesteia fiind dovedită de faptul că oraşul medieval a avut un sigiliu cu legenda în limba latină. De la această comunitate, precum şi de la cea maghiară, au rămas două biserici catolice (Biserica Sf. Petru şi Pavel, Biserica Sf.Fecioara Baia), azi ruinate. De la Baia, reşedinţa ţării se crede că s-a mutat temporar la Siret, apoi la Suceava.

De aici a plecat criticul literar Mihai Gafiţa, mort în cutremurul din 4 martie 1977. Astăzi comuna este formată din două sate: Baia şi Bogata, având aproximativ 7150 de locuitori (2006). Se găsesc 4 şcoli, tot atâtea grădiniţe, o şcoală de arte şi meserii, un muzeu etnografic, şi altele.

[modifică] Istoric

După unii istorici, printre care şi Ion Nistor, Baia exista ca aşezare medievală închegată de pe la leatul 1200, sau, după C. Auner şi M. Lepădatu, din prima jumătate a veacului al XIII-lea. În epoca modernă a fost reşedinţa judeţului cu acelaşi nume. Astăzi, comuna Baia, aflată la 8 km de Fălticeni, face parte din judeţul Suceava. Localitatea, situată pe râul Moldova, apare în documentele scrise în latină cu denumirea de Civitas Moldaviensis, fiind cunoscută în trecut, pe româneşte, şi sub numele de Târgul Moldovei. În izvoarele germane, variantele sunt: Stadt Molde, Molda şi Mulda.

Pentru sensul vechi al toponimului Baia, cea mai sugestivă denumire e cea din documentele maghiare, Moldavbanya, tradusă de unii ca "Mina Moldovei", fiindcă în ungureşte banya înseamnă "mină". Dar nu e vorba de o traducere exactă, fiindcă nu s-a aflat nicio urmă de minerit în localitate sau în împrejurimi. Banya, de fapt, Bania, pronunţat cu n muiat, însemna "Bania; Domnia" (cf. slav. pan "domn"; rom. ban; bulgar. bai "nene"; turc. bey "domn"). Că încă de atunci rom. ban avea două sensuri, domn şi monedă, se vede dintr-un derivat românesc, cu aceeaşi evoluţie fonetică a radicalului, baier "salba; talisman; amuletă". Nu este exclus ca, înainte de Bania, localitatea să fi avut şi alte nume, fiindcă aşezarea de aici prezintă urme din neolitic. Vestigii din epoca metalelor şi din cea prefeudală arată o continuitate neîntreruptă de vieţuire. Cercetările arheologice atestă o viaţă urbană în veacul al XIV-lea. Într-un document străin din 1339, Baia trecea drept "cel mai mare oraş de la est de Carpaţi". Pecetea târgului poartă, în jurul cerbului decapitat, inscripţia: "Sigiliul oraşului Moldavia, capitala Ţării Moldoveneşti". În veacurile XIV-XVI, Baia a fost unul dintre orăşelele medievale cele mai dezvoltate din Moldova.

Baia nu a fost doar prima cetate de scaun a Moldovei ci şi un foarte important centru religios. În veacul al XIII-lea, misionari dominicani au ridicat aici o biserică, iar în 1337 e amintită într-un document şi o biserică franciscană. La leatul 1410, din porunca voievodului Alexandru cel Bun, s-a început ridicarea catedralei catolice, cea mai mare din Moldova de atunci, ale cărei impresionante ruine se văd şi astăzi. Din 1420, Baia a fost şi reşedinţa unei episcopii catolice, desfiinţată, poate, după lupta din 14-15 decembrie 1467, unul dintre cele mai însemnate evenimente din viaţa oraşului, unde oştile lui Ştefan cel Mare le-au zdrobit pe cele ale lui Matia Corvin. Nepoftiţii au suferit o cumplită înfrângere. Au pierit peste 12.000 de oameni, şi, scrie Grigore Ureche, "singur craiul, rănit de săgeată foarte rău, deabea au hălăduit pe poteci, de-au ieşit în Ardeal". Cu acel prilej, oraşul a fost distrus. Apoi a fost reclădit casă cu casă, stradă cu stradă, reluându-şi întreaga activitate. La leatul 1561, pentru încurajarea negoţului, voievodul Alexandru Lăpuşneanu stabilea aici patru iarmaroace pe an: la 13 martie, 29 iune, 8 septembrie şi 14 octombrie.

În afara ruinelor ce amintesc de ctitoria lui Alexandru cel Bun, înălţată pentru doamna lui, Margareta, un monument istoric de primă mână este Biserica Sfântul Gheorghe, ctitorită de Ştefan cel Mare, în urma victoriei asupra regelui Ungariei, Matia Corvin. I se spune şi Biserica Albă, fiindcă nu a fost zugrăvită niciodată! S-ar zice că e doar o întâmplare, dar nici Putna, cea mai mare ctitorie a lui Ştefan, nu a fost pictată. Despre Putna, cronicarul Ion Neculce scrie, din auzite: "mai mult poleită decât zugrăvită". În acest sens, enigmele sporesc odată cu cele două deshumări ale lui Ştefan cel Mare, pe vremea ocupaţiei habsburgice, când s-a descoperit că voievodul fusese înmormântat pe 13 drugi de fier, cu capul tăiat, sprijinit pe cărămizi, şi fără sicriu!

Baia mai adăposteşte un frumos monument istoric, Biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorie a lui Petru Rareş, din 1532. Portretul votiv îl reprezintă pe ctitor, Petru Rareş, împreună cu doamna Elena şi un fiu, poate Iliaş.