Ioan M. Bota

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ioan M. Bota
Date personale
Născut (99 de ani) Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
Ocupațieuniversitar[*] Modificați la Wikidata

Ioan M. Bota (n. 16 ianuarie 1920, Rona de Jos, Maramureș) este un preot greco-catolic român, istoric, profesor universitar, prelat papal, veteran de război, colonel în rezervă, deținut politic.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ioan M. Bota s-a născut la 16 ianuarie 1920, în comuna Rona de Jos, pe atunci în plasa Sighet a județului Maramureș (interbelic), ca al doilea din cei șapte copii ai lui Mihai și Mărincuța Bota.

Școala primară a urmat-o în satul natal, iar în 1942 a obținut diploma de învățător la Școala Normală din București. În 1942 a absolvit Școala Militară de Ofițeri de Infanterie de la Câmpulung-Muscel.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a comandat un pluton de mitraliere în zona PașcaniIași. În data de 23 august 1944 a căzut prizonier la sovietici. În 1945 s-a întors din prizonierat și s-a încadrat ca ofițer cu gradul de locotenent major la Regimentul Pitești. A demisionat și s-a înscris la Academia Teologică Română Unită de la Blaj, unde a obținut licența în teologie.

La 22 iulie 1948 a fost arestat ca agitator contra comunismului, iar apoi a fost judecat și condamnat de Tribunalul Militar Cluj pentru răspândire de publicații interzise și predici contra noii orânduiri socialiste. A trecut prin închisorile din Satu Mare, Cluj, Aiud, iar la 25 noiembrie 1949 a fost eliberat.

Ca să se întrețină a lucrat ca zilier la Atelierele „16 Februarie” din Cluj și a reușit să-și continue studiile începute în paralel cu cele teologice, la Facultatea de Filosofie a Universității din Cluj, pe care o absolvă în 1952. A făcut studii de limbă rusă, pentru a putea fi numit profesor la liceul din Aiud. Acolo a predat limba rusă, limba română și istoria, iar în decembrie 1955 s-a transferat în comuna Florești, comuna natală a soției.

Între anii 19561962 Ioan M. Bota a urmat, la fără frecvență, Facultatea de Litere-Istorie a Universității din Cluj, iar între 19691977 a urmat doctoratul la Universitatea din București, în specialitatea istorie.

Deși era urmărit de organele de represiune comuniste, a participat la activitatea pastorală în clandestinitate, până la prăbușirea comunismului în România, în decembrie 1989.

În anul 1982 s-a pensionat. A fost hirotonit diacon la data de 14 septembrie 1988.[1] După reintrarea în legalitate a Bisericii Române Unite cu Roma, în perioada 1990-1998, Ioan M. Bota a fost preot la Huedin, județul Cluj și a predat teologia, ca profesor universitar la Oradea, iar între 1990-2002 la Institutul Teologic Greco-Catolic din Cluj.

Opera[modificare | modificare sursă]

Ioan M. Bota a publicat peste 700 de lucrări, dintre care cele mai cunoscute sunt:

  • Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, apărută în două ediții, la Casa de Editură „Viața Creștină” de la Cluj-Napoca;
  • Patrologia, Casa de Editură „Viața Creștină” de la Cluj-Napoca, 2002.

Alte lucrări:

  • Începuturile culturii scrise în limba română, Cluj-Napoca, Editura Dragoș Vodă, 1999;
  • Florești-Cluj - străveche vatră de istorie românească, Ed. Societății Culturale Pro Maramureș „Dragoș Vodă”, Cluj-Napoca, 2000.
  • Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până azi. Adevăruri nespuse până acum, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2014

Distincții[modificare | modificare sursă]

Duminică, 25 octombrie 2015, în Catedrala Schimbarea la Față din Cluj, părintelui Ioan M. Bota i s-a acordat cea mai înaltă distincție a Eparhiei de Cluj-Gherla, „Diploma și crucea «Sfântul Iosif»”, drept recunoștință pentru „frumoasa activitate pastorală” a acestuia.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pr. Bota M. Ioan | Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla
  2. ^ Eparhia de Cluj-Gherla (Biroul de Presă), Gesturi de recunoștință și apreciere în Catedrala episcopală din Cluj-Napoca, in: Viața Creștină, Serie nouă, anul XXVI, nr. 11 (441), noiembrie 2015, p.5.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj-Napoca, 1994.
  • Marius Mălai, Istoria renumitei familii Mălai din Transilvania, Leșu, județul Bistrița-Năsăud. Repere genealogice (1689 – 2005), Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2007.

Legături externe[modificare | modificare sursă]