Vasile Aftenie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vasile Aftenie
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Lodroman, România Modificați la Wikidata
Decedat (50 de ani) Modificați la Wikidata
Sighetu Marmației, România Modificați la Wikidata
Înmormântat Cimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania (1948-1952).svg România Modificați la Wikidata
Religie catolicism Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
preot Modificați la Wikidata
Afiliere religioasă Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
Funcția episcopală
Sediul București
Titlul Episcop vicar de București
Perioada aprilie 1940 - 10 mai 1950
Cariera religioasă
Hirotonire episcopală 5 iunie 1940
Episcop consacrator Alexandru Nicolescu
Titluri precedente Auxiliar al Arhiepiscopului de Alba Iulia și Făgăraș Alexandru Nicolescu
Alte funcții Episcop titular de Ulpiana

Vasile Aftenie (n. 14 iulie 1899, Lodroman, comitatul Târnava-Mică - d. 10 mai 1950, închisoarea Văcărești) a fost un episcop român unit (greco-catolic), martir al credinței. A fost ucis în bătaie în temnițele regimului comunist pentru refuzul de a abandona credința sa greco-catolică și Biserica Română Unită. Procesul său de beatificare este în curs de finalizare.[1]



Studiile[modificare | modificare sursă]

Școala primară a urmat-o în satul natal și la Blaj, iar cursurile liceale la Blaj. În 1919 s-a înscris la Academia de Teologie din Blaj, fiind trimis mai apoi la Roma, la Colegiul Grec „Sf. Atanasie”. În 1925 a obținut doctoratul în Filosofie și Teologie, după care a revenit în România.

Activitatea[modificare | modificare sursă]

La 1 ianuarie 1926 a fost hirotonit preot de către mitropolitul Vasile Suciu. După o lună a fost numit profesor la Academia de Teologie din Blaj. A fost numit protopop de București și ulterior canonic al Capitlului Arhiepiscopesc din Blaj. La 1 octombrie 1939 a fost numit rector al Academiei Teologice din Blaj.

În aprilie 1940 a fost numit episcop titular de Ulpiana și auxiliar al mitropolitului Alexandru Nicolescu. Consacrarea episcopală a avut loc pe 5 iunie 1940 în Catedrala din Blaj, după care s-a întors la București ca episcop vicar.

În octombrie 1948 i-a mustrat aspru pe cei 36 de foști preoți greco-catolici semnatari ai trecerii la ortodoxie, sosiți de la Cluj la Patriarhia din București, pentru a aduce așa-zisul act al lor de adeziune la Biserica Ortodoxă Română, abandonând astfel Biserica Română Unită cu Roma. Delegații de la Cluj se aflau la restaurantul Capșa în momentul în care episcopul Vasile Aftenie i-a certat în public.[2] Mulți dintre ei i-au mărturisit că au iscălit sub presiune. După diferite încercări eșuate ale comuniștilor de a-l compromite pe episcop, acesta a fost arestat la 28 octombrie 1948. A fost dus, împreună cu ceilalți cinci episcopi greco-catolici, la vila patriarhală din comuna Dragoslavele, iar apoi la mănăstirea ortodoxă Căldărușani, transformată în lagăr de detenție pentru ierarhii uniți. Vasile Aftenie a refuzat scaunul de mitropolit oferit de ortodocși în schimbul trădării credinței. În mai 1949 a fost transferat și izolat în subsolul clădirii Ministerului de Interne. Acolo a fost supus unor torturi oribile, care reclamau o rezistență supraomenească.

Mutilat de bătăi, a fost depus la închisoarea Văcărești unde, la 10 mai 1950, a încetat din viață. Întrucât era foarte înalt și nu încăpea în lada de lemn (folosită în loc de sicriu), în care a fost așezat, i-au tăiat picioarele, să încapă. A fost înhumat la cimitirul Bellu catolic, cu serviciul religios celebrat de un preot romano-catolic. Pe crucea de la mormântul său, autoritățile comuniste nu au permis să se scrie decât inițialele numelui și anul decesului: «V.A. = 1950». Curând după aceea, mormântul său a devenit loc de pelerinaj. Mii de oameni vin și se roagă la mormântul lui. Se spune că aici s-au întâmplat minuni, la rugăciunile pelerinilor, drept răspuns din partea lui Dumnezeu.

Procesul de beatificare[modificare | modificare sursă]

Întrucât fiecare episcop are dreptul să fie înmormântat în biserica în care a slujit, osemintele episcopului Vasile Aftenie au fost exhumate[3] din Cimitirul Bellu Catolic și au fost transferate la biserica greco-catolică Adormirea Maicii Domnului (Acvila), de pe strada Sirenelor nr. 39, din București, în ziua de 13 mai 2010. Este un pas în procesul de beatificare al episcopului martir.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Sergiu Grossu, Calvarul României Creștine, „Convorbiri Literare” & ABC DAVA, Chișinău, 1992. O ediție nouă: Calvarul României creștine, Vremea, 2006 ISBN 973-645-162-3
  • Sergiu Grossu, Le calvaire de la Roumanie Chrétienne, Éditions France-Empire, Paris, 1987;

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]