Alexandru Mesian
| Alexandru Mesian | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Alexandru Mesaroș  |
| Născut | [1] Baia Mare, România[1] |
| Decedat | (86 de ani)[1] Lugoj, Timiș, România[1] |
| Cetățenie |  Regatul României România |
| Religie | Biserica Română Unită cu Roma[2] |
| Ocupație | Episcop greco-catolic român[*] preot greco-catolic[*] diacon |
| Limbi vorbite | limba română limba franceză |
| Funcția episcopală | |
| Sediul | Lugoj |
| Titlul | Episcop de Lugoj |
| Perioada | 1995 - 2023 |
| Predecesor | Ioan Ploscaru |
| Succesor | Ioan Călin Bot |
| Cariera religioasă | |
| Hirotonire episcopală | 8 septembrie 1994, Blaj |
| Episcop consacrator | Lucian Mureșan |
| Titluri precedente | Episcop coadiutor de Lugoj |
Modifică date / text  | |
Alexandru Mesian, născut Alexandru Mesaroș, (n. , Baia Mare, România – d. , Lugoj, Timiș, România) a fost un episcop român unit, din 1995 până în 2023, ca episcop titular al Episcopiei române unite de Lugoj.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Până în anul 1990
[modificare | modificare sursă]Alexandru Mesian s-a născut la data de 22 ianuarie 1937, în comuna Ferneziu, aflată pe atunci în județul Satu Mare (interbelic), fiind al cincilea copil din cei opt copii ai părinților săi, o familie modestă de muncitori. Cursurile școlii elementare le-a urmat în localitatea natală Ferneziu, ca mai apoi să devină absolvent al Liceului Teoretic „Gheorghe Șincai” din Baia Mare.
A fost admis în Dieceza romano-catolică de Timișoara pentru a urma studii de referință la Institutul Teologic Romano-Catolic de la Iași, unde a fost înscris ca student teolog în anul 1957. Însă, din dispoziția Departamentului Cultelor de atunci de la București, a fost exmatriculat în același an pe motivul că provine dintr-o familie greco-catolică din Transilvania.
După terminarea serviciului militar, din anul 1960 a lucrat în calitate de tehnician, ulterior tehnician principal, la Întreprinderea Mecanică de Mașini și Utilaj Minier Baia Mare (I.M.M.U.M), în cadrul compartimentul CTC, laboratorul de încercări mecanice, până în anul 1990, an în care se intră în serviciul Eparhiei unite a Maramureșului, episcopie reînființată în acel an, ca urmare a relegalizării Bisericii Române Unite, în decembrie 1989. Aici a funcționat ca vicar general eparhial.
În perioada 1960-1965 a urmat studiile teologice în clandestinitate. După amnistia generală din 1964, când unii episcopi și preoți-profesori de teologie au ieșit din închisoare, a fost verificat asupra cunoștințelor teologice de către profesori de specialitate. La 8 mai 1965 a fost hirotonit preot greco-catolic de către episcopul auxiliar (clandestin) Dr. Ioan Dragomir al Maramureșului. Până în anul 1972, părinții săi nu au știut că au în casă un fiu hirotinit preot (clandestin), deși celebra zilnic Sfânta Liturghie în camera sa.
Între anii 1965-1990, în aceleași condiții de clandestinitate și supraveghere, s-a ocupat de catehizarea și asistența spirituală a celor care solicitau acest lucru și care nu au vrut să rupă legăturile lor cu Biserica Greco-Catolică (interzisă în 1948), în pofida persecuției și a interdicțiilor la care erau supuși. Asistența și serviciile religioase le făcea, atât în Baia Mare, cât și în alte localități din teritoriul vechii Dieceze unite de Maramureș. O altă preocupare pastorală, în aceeași perioadă, a fost și formarea spirituală a tinerilor care vroiau să devină preoți greco-catolici (în clandestinitate). În această perioadă a făcut pastorație, atât în zona sa natală, cât și în satele din Maramureșul istoric și din Țara Oașului.
După 1990
[modificare | modificare sursă]La 21 ianuarie 1990 la Baia Mare a fost celebrată prima Sfântă Liturghie greco-catolică publică, în libertate, de după anul 1948. Locul acestei celebrări a fost în fața Casei de Cultură Municipale, deoarece Biserica Ortodoxă Română refuzase retrocedarea vechii Catedrale Greco-Catolice din Baia Mare, iar din punct de vedere politic, partidul FSN punând o presiune pentru a nu fi retrocedate vechile lăcașe de cult ce au aparținut odată greco-catolicilor.
În anul anul 1990 a fost numit vicar general al Eparhiei Maramureșului.
Episcop greco-catolic de Lugoj
[modificare | modificare sursă]La 20 iulie 1994, prin decretul nr. 103 al Congregației pentru Bisericile Răsăritene, a fost numit episcop coadjutor al episcopului unit al Lugojului, Dr. Ioan Ploscaru. Consacrarea religioasă a avut loc la Blaj, pe 8 septembrie 1994, prin punerea mâinilor a arhiepiscopului-mitropolit Lucian Mureșan, Întâstătătorul Bisericii Române Unite cu Roma, asistat de către arhiepiscopul ad-personam George Guțiu, episcop românt unit, titular de Cluj-Gherla, și Ioan Ploscaru, episcopul Lugojului.
În luna octombrie 1994 Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit membru al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștine, iar în anul 1995 a fost desemnat membru al Comisiei Mixte de Dialog Teologic între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă.
La 20 noiembrie 1995 a fost numit episcop diecezan, titular, al Lugojului (în urma decesului predecesotului său, episcop Ioan Ploscaru), ulterior, pe data de 5 mai 1996, a avut loc întronizarea sa în noua funcție eparhială. În perioada 9-19 iulie 2000, episcopul Alexandru Mesian a participat la Baltimore (S.U.A.), la lucrările celei de-a VIII-a Întâlniri de Dialog Teologic Internațional între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă; la această reuniune fiind prezent și episcopul ortodox Timotei al Aradului, ca reprezentat al Bisericii Ortodoxe Române.
Sub păstoriera episcopului Alexandru Mesian sunt de remarcat bunele și stabilele raporturi dintre Episcopia română unită a Lugojului și instituțiile administrative și culturale locale din teritoriul diecezan. Episcopul Alexandru Mesian a participat pe data de 11 septembrie 1994 la consacrarea arhirească a lui Ioan Șișeștean, ca nou episcop greco-catolic al Maramureșului.
Episcopul Alexandru Mesian este autorul lucrarării Anul Maicii Domnului de la Scăiuș 2014, (Baia Mare, Editura Surorilor Lauretane, 2015)[3]
Distincții
[modificare | modificare sursă]A fost decorat, în februarie 2004, cu Ordinul Meritul Cultural, în grad de Comandor, Categoria G - „Cultele”, „în semn de apreciere deosebită pentru activitatea susținută în domeniul cultelor, pentru spiritul ecumenic și civic dovedit și pentru contribuția avută la întărirea legăturilor interconfesionale, de bună și pașnică conviețuire între toți oamenii”.[4]
În data de 15 august 2005 i-a fost conferit titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Lugoj, pentru contribuția adusă la climatul de toleranță interconfesională din această urbe.
Succesiunea apostolică a episcopului
[modificare | modificare sursă]Între paranteze, sunt notați anii consacrărilor episcopale.
- Episcop Alexandru Mesian (1994)
- Arhiepiscop Lucian Mureșan (1990)
- Arhiepiscop Alexandru Cardinal Todea †(1950)
- Episcop Joseph Schubert † (1948)
- Arhiepiscop Gerald Patrick Aloysius O'Hara † (1929), Pro-nunțiu Apostolic la București
- Dennis Joseph Cardinal Dougherty † (1903)
- Francesco Cardinal Satolli † (1888)
- Raffaele Cardinal Monaco La Valletta † (1874)
- Bl. Giovanni Maria Mastai-Ferretti † (1827) (Papa Pius al IX-lea))
- Francesco Xaverio Maria Felice Castiglioni † (1800) (Papa Pius al VIII-lea))
- Giuseppe Maria Cardinal Doria Pamphilj † (1773)
- Buenaventura Cardinal Córdoba Espinosa de la Cerda † (1761)
- Arhiepiscop Manuel Quintano Bonifaz † (1749)
- Enrique Cardinal Enríquez † (1743)
- Prospero Lorenzo Lambertini † (1724) (Papa Benedict al XIV-lea)
- Pietro Francesco (Vincenzo Maria) Orsini de Gravina, O.P. † (1675) (Papa Benedict al XIII-lea)
- Paluzzo Cardinal Paluzzi Altieri Degli Albertoni † (1666)
- Ulderico Cardinal Carpegna † (1630)
- Luigi Cardinal Caetani † (1622)
- Ludovico Cardinal Ludovisi † (1621)
- Arhiepiscop Galeazzo Sanvitale † (1604)
- Girolamo Cardinal Bernerio, O.P. † (1586)
- Giulio Antonio Cardinal Santorio † (1566 sau în 1541)
- Scipione Cardinal Rebiba †
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d Catholic-Hierarchy.org, accesat în
- ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în
- ^ Episcop Alexandru Mesian: Anul Maicii Domnului de la Scăiuș 2014 « Catholica.ro
- ^ Decretul președintelui României nr. 39 din 7 februarie 2004 privind conferirea Ordinului Meritul Cultural, publicat în Monitorul Oficial nr. 169 din 26 februarie 2004.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
