Tîrnova, Dondușeni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Tîrnova
—  Sat-reședință  —
Panorama localității
Panorama localității
Tîrnova se află în Moldova
Tîrnova
Tîrnova
Tîrnova (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 48°10′4″N 27°39′29″E / 48.16778°N 27.65806°E

ȚarăRepublica Moldova Republica Moldova
RaionDondușeni
ComunăTîrnova
Atestare1585 sau 1599[1]

Altitudine231 m.d.m.

Populație (2004)
 - Total4293 locuitori

Cod poștalMD-5140
Prefix telefonic251

Prezență online

Tîrnova este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Dondușeni, Republica Moldova, situată la 10 km de centrul raional și 176 km de capitala țării. Tîrnova este amplasat pe segmentul de cale ferată BălțiOcnița, dispune de stație feroviară.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Numele satului provine de la cuvântul, de origine bulgară, tîrnă – ce reprezintă obiecte făcute din nuiele, precum: coș de nuiele, mai larg la gură decât la fond (prevăzut cu două toarte); coșarcă; târnog sau stup de albine făcut din nuiele împletite.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul satului au fost descoperite urme a două așezări umane. Prima așezare a fost fondată după anul 1400 î.e.n. Pe vatra acesteia au fost identificate obiecte casnice din epoca bronzului (sec. XV-XIII î.e.n.). În perioada romană, sec. II-IV e.n., a existat o localitate, distrusă de huni în 376. Pe locul vetrei fiind descoperite urme de case arse, grămezi de lut ars etc. Popoarele nomade au lăsat 6 movile funerare.[2]

Primul proprietar, care intră în istoria scrisă al satului, este Drăgan Tărnăuca. Aceasta a fost consemnat în uricul emis de domnitorul Petru Șchiopu la 7 septembrie 1585:

„Petru voevod, din mila lui Dumnezeu, domn al țării Moldova

Iată că a venit înaintea noastră și înaintea boierilor noștri, Drăgan Tîrnauca și a pîrît pe Stanca, mama lui Iurașco Vartic – fost postelnic – și pe kneghinea lui Vasilca, pentru niște hotare ale satului Tîrnăuca. Deci ei au spus că este a lor acest hotar. De aceea am cercetat privilegiile lui și am aflat că este scos acest hotar din uricul lui, pentru că el le-a vîndut lor acest hotar. Astfel și noi am dat acest hotar mai sus scrișilor, kneaghinei Stanca, mama lui Iurașco și kneaghinei lui, Vasilca și copiilor lor, hotar și ocină cu tot venitul.

Scirs la Iași, în anul 7094 (1585), septembrie 7. Domnul a poruncit. Stroici mare logofăt a învățat și a iscălit.”

Într-un act oficial numit „cartea de întăritură” semnat de către domnitorul Moldovei Ieremia Movilă în 1599 este menționată și Tîrnova cu alte trei sate din regiune, cităm:

„anume Trăisteni [în prezent Plop], cu iaz și cu mori în apa Cuboltei; Ternauca și satul Hnilovodea [în prezent Fântânița], deasupra Răutului, care aceste sate sunt într-un hotar în ținutul Sorocii.[1]

La recensământul populației efectuat de administrația militară rusă sub conducerea generalului Piotr Rumianțev-Zadunaiski în anii 1772-1773 moșia satului aparținea ocolului Câmpului de Sus din ținutul Soroca, era în posesia logofătul Lupul Balș și avea 21 de case, iar peste un an deja 32 de gospodării.

În 1812 după Războiul ruso-turc din 1806-1812 partea de est a Moldovei este anexată Imperiului Rus și denumită regiunea Basarabia, transformată apoi în gubernie. În 1817 noua administrație țaristă realizează un recensământ. Satul Tîrnova era inclus în categoria A, adică era un sat înstărit. Clerul era alcătuit din 2 preoți, 2 diaconi și 1 pălămar. Numărul gospodăriilor era de 73, 11 văduve și 28 de holtei. În total au fost înregistrați 104 bărbați – de capi de familie. Moșier al satul este indicat Manolachi Negruzzi. Resursele funciare includeau: 1430 ha de fânețuri, 1140 ha de pajiști, 858 ha de pământuri arabile, un iaz pentru pescuit în valea Răutului și 3 iazuri pentru adăpat.[3] În 1836 Tîrnova devine centrul administrativ al volostului (plasei) cu același nume.

În 1859 satul Tîrnova întrunea 167 curți, 496 bărbați și 452 femei.[4] Egunov A. ne descrie starea materială a locuitorilor în a doua jumătate a secolului XIX: 1870 – 203 case, 559 bărbați și 531 femei, 210 cai, 581 vite, 2689 ovine și caprine. 1875 – 202 case, 594 bărbați și 554 femei, 211 cai, 701 vite, 805 ovine și caprine.[5]

Datele statistice din 1886 prezintă pentru Tîrnova următoarele date: 1002 de locuitori de ambele sexe, stație postala de zemstvă, scoală, 1 moară de abur, 1 distilerie, depozit pentru băuturi alcoolice, 2 prăvălii.[6] Recensământul general din 1894 a înscris 1760 de locuitori (928 de bărbați și 832 de femei). În sec. XIX, satul devine centrul administrativ al volostului cu același nume care cuprindea 14 sate (10 sate înstărite, 2 bogate, 2 sărace) cu o populație de 6167 bărbați și 5755 femei. Din 1871 în Tîrnova se află un ambulatoriu-reședința medicului de sector.

În 1902, marele enciclopedist basarabean Zamfir uArbore descrie satul în lucrarea sa „Dicționar geografic al Basarabiei” în felul următor: „Tîrnova sat, în jud. Soroca, centrul volostului cu același nume, lângă linia căii ferate Ocnița-Bălți, între Dondușeni și Ghizdita. Avea 248 case, cu o populație de 2297 suflete, țărani români; biserică; scoală cu o clasă a Zemstvoului; sediul medicului de circumscripție (în acel an Vladimir Nikodimovici Simankevici), care cuprinde 37 sate și o colonie, cu o populație de 31,746 suflete. Locuitorii posedau: 320 vite mari, 400 oi, 576 porci”.[7] În 1909, la expoziția economică a județul Soroca organizată de zemstva ținutală, Tîrnova este reprezentată de crescătoria de cai a lui T.B. Antonevici care a prezentat o colecție de cai anglo-arabi. La începutul anilor 1910 de la stația de calea ferată se transporta anual 1,75 mln. de poduri (=28,5 mln. kg) de mărfuri de larg consum, dintre care 500 mii de puduri de grâu. Populația constituia peste 1800 de locuitori, erau 2 biserici, scoală și câteva prăvălii.

În 1918, în urma destrămării Imperiul Rus, Basarabia (oficial Republica Democrată Moldovenească) este alipită Regatului României. În noile condiții politice, în urma reformei agricole din 1919-1920 țăranii sunt împroprietăriți cu pământ moșier. În 1924 primar al satului era Vasile Rusu, notar: Nicolae Rjepi, învățători: Ciubotaru V., Iachimov S. și Iachimova A. Statistica perioadei interbelice arată că în 1923 satul Tîrnova întrunea 966 de clădiri, 4096 de locuitori (2035 de bărbați și 2061 de femei). Economia locală era reprezentată de numeroși meseriași și comercianți, activau: 2 cooperative (un agricolă și alta de consum), 2 mori cu aburi și una cu motorină, fabrică de săpun, 2 oloinițe, 2 treierătoare, zeci de magazine, cârciumi și ateliere (brutar, cizmar, săpători de fântâni, cosar, dogar, dulgher, frânghier, frizer), hotel, poșta cu 8 cai și 3 trăsuri, medicul de plasă și agent sanitar, judecătorie de ocol, telegraf. În urma reformei teritorial administrative plasa Tîrnova este desființată satul fiind inclus în plasa Climăuți, județul Soroca.[8] La sfârșitul perioadei interbelice, în domeniul industriei materialelor de construcție funcționa și o fabrică de cărămizi, folosind materia primă (argilă) locală.[9]

La recensământul din 1930 populația satului alcătuia 3366 de locuitori: 2797 români, 1 maghiar, 1 german, 244 ruși, 77 ucraineni, 1 ceh, 19 poloni, 200 evrei, 3 greci, 8 armeni și 1 turc.[10]

În perioda interbelică, un accent deosebit administrația românească punea și pe trecerea la învățământului primar obligatoriu instituind o școală primară mixtă și 2 școli complementare. În 1933 la școală de băieți învățau 220 de elevi, instruiți de învățătorii Gheorghe Rusu, Teofil Manea, Valentina Ganea, Anton Sumnevici și Cristofor Danilov. Școala de fete era frecventată de 160 de eleve și activau profesorii: Ana Dobjanschi, Tinaida Rusnac, L. Sumnevici, M. Brăduceanu. În 1938 pe teritoriul României are loc o nouă reformă teritorial-adminstrativă și Tîrnova își recapătă statutul de centru administrativ a plasei omonime din județul Soroca, ținutul Prut.

În 1940, sub ultimatum, România cedează Basarabia Uniunii Sovietice. Noile autorități organizează propriul sistem de conducere a regiunii. Plasa Tîrnova este transformată în raionul Tîrnova. În același an debutează deportările staliniste a populației civile: 10 bărbați, 7 femei și 11 copii ajung în regiunile Omsk și Novosibirsk (Siberia). Cel de-al doilea Război mondial a curmat viețile la 67 bărbați tîrnoveni. Cât luptele erau în toi, în anii 1944-1945, cca. 21 de bărbați din Tîrnova au fost arestați pentru așa-numită „agitație antisovietică”. Urmează anul 1949 când sovieticii au efectuat operațiunea „SUD” deportând în regiunea Tiumen 76 bărbați și 92 femei (inclusiv copii) din Tîrnova.

În 1959, după reforma administrativă din RSSM, raionul Tîrnova este desființat iar teritoriul său este divizat între raioanele Ocnița și Drochia, ca ulterior să se formeze raionul Dondușeni. În anii 1960 -’80 în satul Tîrnova se afla sediul colhozul „Moldova sovietică” specializat în creșterea cerealelor, sfeclei de zahăr, porumbului, leguminoaselor. În 1975 producția globală a asociațiilor agricole din Tîrnova a constituit 2,5 mln. ruble, producția realizată fiind 2,3 mln. ruble, venitul net - 527 mii ruble. În același an, gospodăria agricolă dispunea de 72 de tractoare, 28 combine, 25 autocamioane. Ramura de prelucrare era reprezentată de fabrică de vinuri, filiala asociației „Moldselhoztehnica”, filiala asociației „Moldplodovoșiprom”, combinatul avicol, punct de colectare a cerealelor.[11] Componența etnică a populației la ultimul recensământ sovietic, din 1989, arăta în felulurmător: moldoveni – 3970 pers.; ucraineni – 765 pers.; ruși – 348 pers.; găgăuzi – 2 pers.; bulgari – 3 pers.; alte etnii – 85 de oameni; în total satul avea 5173 de locuitori.[12]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Populație[modificare | modificare sursă]

Cele mai vechi date statistice referitoare la populația satul Tîrnova datează din anul 1859. Pe atunci satul deja era considerat mare și avea 984 de locuitori. Zemfir Arbore a notat în 1902, în dicționarul său, că populația satului constituia 2297 de locuitori. La recensământul general organizat de autoritățile române în 1930 au fost înscrise 3366 de persoane. Creșterea populației timp de 31 de ani a constituit 46,5%, adică s-a mărit de 1,5 ori. În 1979 s-a înregistrat maximul de locuitori - 6002 persoane. Treptat această cifră a început să scadă și la ultimul recensământ desfășurat în perioada sovietică, în 1989, în Tîrnova locuiau 5173 de oameni. Peste 10 ani, la primul recensământ desfășurat de după independența Moldovei au fost înregistrați 4293 de locuitori, o descreștere cu 880 de persoane sau 17%. Reducerea populației se datorează situației social-economice, caracterizată în principal de lipsa locurilor de muncă. Acesta a cauzat migrația unei parți a populației, în special a persoanelor apte de muncă, în centrele urbane a țării sau peste hotare. Datele din 2012 arată că numărul de locuitori nu a avut modificări profunde, consemnându-se o ușoara creștere (3,3% față de 2004). Astfel, se poate vorbi de o stabilizare aparentă a numărului populației în Tîrnova.

La recensământul populației din 2004 în satul Tîrnova au fost înregistrați 2017 bărbați și 2276 femei. Componența națională a fost următoare: moldoveni/români - 3497 locuitori, ucraineni - 505 locuitori, ruși - 222 locuitori, romi - 39 locuitori, polonezi, bulgari, găgăuzi.[13][14]

Componența etnică a populației



Circle frame.svg
1930

     Români (83,09%)

     Ucraineni (2,28%)

     Ruși (7,24%)

     Evrei (5,94%)

     Alte etnii (1,45%)




Circle frame.svg
1989

     Români (76,74%)

     Ucraineni (14,78%)

     Ruși (6,72%)

     Alte etnii (1,76%)




Circle frame.svg
2004

     Români (81,46%)

     Ucraineni (11,76%)

     Ruși (5,17%)

     Alte etnii (1,61%)

Tîrnova - evoluția demografică


Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia


Economie[modificare | modificare sursă]

În sectorul agricol își desfășoară activitatea câteva cooperative agricole de producere și societăți cu răspundere limitată (SRL) și gospodării țărănești. În Tîrnova activează 2 fabrici avicole SRL „Teovera” și SRL „Rom-Cris”, create pe baza fostei fabrici avicole a colhozului, care produc ouă, pui, carne de găină, oferă servicii de depozitare și prelucrare a produselor agricole. Avicola „Teovera” se află în procesul de modernizare, au fost construite un abator dintre cele mai noi și câteva hale moderne pentru creșterea și întreținerea păsărilor. Compania „Rom-Cris” a stabilit relații de colaborare și parteneriat cu producători avicoli din Ungaria și România. În anul 2010 s-a produs circa 12 461 000 de ouă. Numărul angajaților la avicola „Rom-Cris” variază între 21-50 de lucrători în funcție de sezon.

În 2012 efectivul animalelor întreținute în gospodăriile țărănești constituia: bovine - 375 de capete, porcine - 150 de capete, ovine de toate rasele - 850 de capete, caprine - 600 capete, cabaline - 32 capete. Pe lângă acestea, locuitorii posedau aproximativ 8000 de păsări: 7500 de găini, 200 gâște și 300 rațe. Sunt crescuți 100 de nutrii pentru blană,150 de iepuri și 120 familii de albine.

Stația tehnologică de mașini dispune de 4 tractoare 2 combine și 7 unități de altă tehnică. La Tîrnova funcționează o moară, o oloiniță și un mic atelier particular, ÎI „Cuharev Victor”, care confecționează uși și ferestre termopan.

Educație[modificare | modificare sursă]

Gimnaziul C. Negruzii, Tîrnova

În satul Tîrnova activează grădinița Albinuța, care urmează a fi renovată [15].

În 2003 Școala profesională polivalentă a fost reorganizată în Școală profesională [16]. În această instituția se efectua studii la următoarele meserii: tractorist-mașinist în producția agricolă, electrogazosudor-montator, cusător, lăcătuș la repararea automobilelor, tractorist, bucătar, frizer [17]. În 2010 Școala profesională din Târnova a fost desființată [18].

Medicină[modificare | modificare sursă]

Edilități[modificare | modificare sursă]

În comună există serviciu de salubrizare[19].

Monumente protejate de stat[modificare | modificare sursă]

Lista monumentelor protejate din satul Tîrnova, raionul Dondușeni[20]
Nr. Tip Cronologie Gen Categorie Imagine
507 Așezare umană Epoca eneolitului Arheologic Național
508 Biserica „Adormirea Maicii Domnului” 1825 (recon. 1842- 1845) Arhitectural Național Biserica Adormirea Maicii Domnului, Târnova (4).JPG
509 Biserica „Sfântul Arhanghel Mihail” Sec. XVIII Arhitectural Național Biserica Sf. Arhanghel Mihail, Târnova (DN) 04.JPG
510 Conacul lui Manolache Negruzzi jumătatea a doua a sec. XIX Arhitectural, Istoric Național Conacul M. Negruzzi din Târnova (DN) 10.JPG
511 Monument în memoria a 46 ostași consăteni decedați în anii 1941-1945 1973 Istoric Local Monument ostașilor căzuți în 1941–1945 din Târnova (DN).JPG
512 Mormântul ostașului căzut în război 1944 Istoric Local
513 Paraclis Anii 30 ai sec. XX Arhitectural Național
514 Tumuli – 5 sec. IV-XII e.n. Arheologic Național

Personalități[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tîrnova

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b POȘTARENCU Dinu. Primele atestări documentare ale localităților Calfa, Horești, Rujnița, Târnova din părțile Sorocii, Tomeștii Vechi și Zgurița. In: Revista de Istorie a Moldovei, nr. 1 (97), 2014, pp. 104-112. ISSN 1857-2022
  2. ^ Hâncu, Ion. Vetre strămoșești din Republica Moldova. Material arheologic informativ-didactic. -Chi.: Editura Știința, 2003, p. 11. ISBN 9975-67-297-3
  3. ^ И. Н. Халиппа. Роспись землевладения и сословного строя населения Бессарабии по данным переписи 1817 года // Труды Бессарабской губернской ученой архивной комиссии. — Кишинёв: Типо-литография Э. Шлиомовича, 1907. — Т. 3. — С. 112. — 596 с.
  4. ^ Центральный статистический комитет Министерства внутренних дел Российской империи. Бессарабская область. Список населённых мест по сведениям 1859 года. — Санкт-Петербург: Типография Карла Вульфа, 1861. — С. 72. — 124 с.
  5. ^ Егунов, А.Н. Бессарабская губерния в 1870-1875 годах. I. Перечень населенных мест. Кишинев: изд. Бессарабского статистического комитета (Тип. Бессарабского Земства), 1878. 129 с.
  6. ^ Ершов Г. Г. Волости и важнейшие селения Европейской России. Губернии Новороссийской группы. — Санкт-Петербург: Центральный статистический комитет, 1886. — Т. VIII. — 157 с.
  7. ^ Zamfir Ralli-Arbore. Dicționarul geografic al Basarabiei. Reeditare după ediția: București 1904. Editura Museum Chișinău, Fundația Culturală Română. 2001. 235 p.
  8. ^ Anuarul "Socec" al României-Mari = "Socec" Annuary of the Great-Roumania. Volume II, (Provincia). București: Editura "Socec & Co." Soc. Anon. pag. 2140 (Târnova).
  9. ^ MANOLACHE, C.; BACALOV, S.; XENOFONTOV, I. V. Orizonturi medievale și moderne în istoria românilor: (economie, societate, politică, cultură, istoria științei): în onoarea profesorului Demir Dragnev. Chișinău: Biblioteca Științifica Centrală “A. Lupan” (Institutul) (F.E.-P. “Tipografia Centrală”), 2016. 816 p.
  10. ^ Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, Limbă Maternă, Religie. București 1938.
  11. ^ Tutunaru, V. „Tîrnova”. Enciclopedia Sovietică Moldovenească, Vol. 6, Chișinău, pp. 475.
  12. ^ Dicționar statistic al Moldovei. Ediție specială statistică. Vol. 1-4. Chișinău: Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 1994.
  13. ^ Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale. – Ch.: Statistica, 2006 (F. E.-P. „Tipogr. Centrală”). – 492 p.: tab., diagr. – ISBN 978-9975-9786-4-4
  14. ^ Recensămîntul populației din anul 2004. Vol. 3. Gospodării casnice. Caracteristici socioeconomice. – Ch.: Statistica, 2007 (Combinatul Poligrafic). Text paral.: lb. rusă, engl. –380 p.: tab., diagr. – ISBN 978-9975-901-32-1
  15. ^ Lucrări civile la grădinița de copii din s. Tîrnova, r. Dondușeni. Accesat 16.11.2020
  16. ^ HOTĂRÎRE DE GUVERN Nr. 1371 cu privire la reorganizarea școlilor profesionale polivalente în școli profesionale. Monitorul Oficial Nr. 234, art Nr: 1418, 24.11.2003.
  17. ^ Ghidul absolventului. Ediția a III-a. Chișinău, 2008. pp. 61.
  18. ^ Guvernul desființează cinci școli profesionale. Timpul, 17 august 2010.
  19. ^ Modernizarea serviciilor publice locale, domeniu de intervenție. Anexa 1: Profilul managementului deșeurilor al raioanelor din RDN, 2014.
  20. ^ Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1531-XII din 22 iunie 1993. Monitorul Oficial al RM, 2010, 2 februarie, nr. 15-17, art. 24, p. 10-109.