Braicău, Dondușeni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Braicău
—  Sat  —
Braicău se află în Moldova
Braicău
Braicău
Braicău (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 48°18′14″N 27°43′54″E / 48.3038888889°N 27.7316666667°E48°18′14″N 27°43′54″E / 48.3038888889°N 27.7316666667°E

Țară Republica Moldova
RaionFlag of Dondușeni District.gif Raionul Dondușeni
ComunăSudarca

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-5113[1]

Prezență online

Braicău este un sat din cadrul comunei Sudarca din raionul Dondușeni, Republica Moldova.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Satul Braicău se află  la nordul Republicii Moldova în raionul Dondușeni, la distanța de 225 km de orașul Chișinău și la 16 km distanță de calea ferată și centrul raional Dondușeni. Satul împreuna cu moșiile sale ocupă o suprafața de 1100 ha. Braicăul se învecinează la nord cu satul Moșeni, la sud cu satul Boroseni si Horodiște, la est cu satul Sudarca și la vest cu satul Elizavetovca. Satul Braicău face parte din Primaria comunei Sudarca și ambele localități sunt locuite de români-moldoveni.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Locuitorii satelor megieșe  Boroseni, Elizavetovca și Moșeni  sunt ucraineni – moldovenizați, iar Horodiște și Sudarca sunt locuite de români-moldoveni.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară  a satului Braicău o găsim  în “Catalogul Documentelor Moldovenești” din arhiva Centrală a Statului: “La 25 decembrie 1630, Moisei Movilă Domnitorul Moldovei îi întarește postelnicului Enache  o  bucată de pământ  în ținutul Soroca între hotarele satului  Moșeni , Vălcineț-Nistru, Traian-Soroca, Fântana Babinei, Valea Căinari, Fântâna Bulboacăi, Prisaca lui Braica si Arionești.” Primul locuitor al satului a fost prisăcarul Braica.

Altă  informație despre istoria satului Braicău o găsim in lucrarea lui Zamfir Arbore “Dicționar Geografic al Basarabiei”: “Braicăul, sat din județul Soroca Volostea Otaci, așezat într-un hârtop din vale, între satele Moșeni și Sudarca. Dealul dinspre nord are 126 de stânjeni deasupra nivelului mării. Are o populație de 828 de suflete. În sat este biserica cu hramul Sf. Nicolai. La nord de sat se incepe Valea Braicăului si merge in direcția sud-est pâna la Valea Căinari, pe partea dreapta sa afla satul Braicău, iar întreaga coasta stânga e acoperită de păduri. ”

Despre relațiile agrare ale satului Braicău găsim informații în lucrarea „Documente privind relațiile agrare în sec. XIX în Moldova” care ne informează  că satul Braicău, sat mănăstiresc, împreună cu moșiile sale la 1741 aparținea  de mănăstirea  Sf. Sava din Iași, capitala Moldovei medievale.

La 1772-1773, satul Braicău,  ținutul Soroca avea un om scutit de biruri pe  numele Nicolai care era voluntar in detașamentul căpitanului  Rudi, iar satul aparținea de mănăstirea Sucevița și avea 13 gospodării.                         

După anexarea Basarabiei la Rusia la 1812 și mai ales în perioada de pregătire și înfăptuire  a reformei țărănești, în Basarabia se înăspresc contradicțiile de clasă. De exemplu, la începutul sec. XIX, țăranii din satul Braicău l-au bătut pe vechilul moșiei care era crunt cu țăranii, care îi silea să execute supliment - munci grele.

Conform recensământului din anul 1817, satul Braicău facea parte din Ocolul Câmpului de Sus. În localitate erau 1 preot, 1 dascăl, 41 gospodarii, 5văduve, 10  birnici, în total 54  de bărbați si 60 de femei. Moșia satului aparținea mănâstirii Pângărați din Moldova  Veche.

Mormintul victimilor epidemiei de ciuma 1819
Valea lui Adam

Pe la începutul sec. XIX și anume la 1819 în satul Braicău a bântuit  epidemia de ciumă. Până în prezent se păstrează mormântul comun din Valea lui Adam unde au fost înmormântate cadavrele. Numai patru familii au rămas în viață din tot satul, printre care și familia Cioclea. Când erau înmormântate victimile, de cadavre nu se atingea nimeni pentru a nu se răspândi infecția, varul stins era folosit pentru a distruge microbii. La tot satul  s-a dat foc in intregime,apoi au mai fost si doua ierni foarte geroase de pe urma căreia microbii de ciuma au fost distrusi la rândul  lor. Pâna la epidemia de ciuma satul era așezat pe pământurile dinspre Boroseni si Elizavetovca, apoi la 1823 apare satul nou unde și actualimente se găsește.În anul 1829 în sat se construiește o biserică  nouă din lemn cu Hramul Sf. Ierarh Nicolaie a cărei ramașițe se mai păsrează și astăzi. Fondurile de arhivă ne informează ca satul Braicău avea la 14 august 1830 40 de gospodării, iar moșia aparținea Mitropoliei din Iași. Pe lângă biserica din sat în 1862 se deschide o mică școala parohială. Condițiile de viață nu sunt dintre cele mai bune, totuși natalitatea depășește mortalitatea. În1866 s-au născut 38 de prunci, dar au decedat 15 oameni, inclusiv 2- de holeră, maladie, care in acele vremuri făcea ravagii, mai ales, în mijlocul populației rurale. În 1872 mor 17 persoane și se nasc 70. În anul 1889 satul Braicău avea de acum 371 de locuitori. La începutul sec. XX se vorbește în sat despre construcția unei școli de zemstvă, deoarece la acea vreme, aflându-se în supușenie mănăstirească, localitatea nu avea școala, cea parohială  desființându-se. În 1904 satul avea 828 de locuitori, care posedau 560 de vite cornute mari. În diferite registre și documente satul e ortografiat ba Braicăul, ba Braicov , ba Braicovo, ba Braicovul denumirea actuală fiind Braicău. Oricum, în 1905 în sat erau 40 de copii de la 8 pana la12 ani, deci apare din nou necesitatea construcției unei scoli. Astfel în anul 1909 se construiește prima școală avâdu-l ca invățător pe Ivan Didâc. În acest prim an de invățământ satul avea 93 de case. În școală învățau 60 de elevi în anul1911, apoi 83 - în 1912. În acest an în școală se deschide și o mica bibliotecă cu 28 de cărți. Cel mai apropiat punct medical se afla la Otaci la 17 verste depărtare,poșta de asemenea se afla in targul Otaci.  De altfel, de poștă țăranii nici nu aveau nevoie, unii dintre ei neieșind din sat toată viața. Desigur, nu toți, unii țineau legături cu multe târguri, iar agricultorul Grigore Slanovschi de 31 ani, ajunge deputat in Sfatul Țării. Instituția funciară „Casa Noastră”  împroprietărește in 1922 cu 580 ha de pământ 151 de țărani săraci. În anul următor, conform “Dicționarului  statistic al Basarabiei”, în 168 de case locuiau 656 de oameni, 308 bărbați și 348 femei, satul are primărie, școală primară, o biserică  din lemn, 2 cârciume - printre care una la Nicolaie Banari. Peste un deceniu satul Braicău se mărește și mai mult și la 1933 în sat locuiau 745 de oameni, iar la 10 noiembrie 1940 localitatea avea 778 de oameni, dintre care 749 de români, 24 ucraineni etc.

Războiul din 1941-1945 vine peste Braicău cu multe nenorociri și dureri. Din sat au fost mobilizați pe front majoritatea bărbaților de la vârsta de 18 ani pâna la 60 de ani. Veșnică să le fie amintirea acestor eroi care nu s-au întors de pe front: Iacob Croitoru, Vasile A.Brăgută, Mihail Chiviniuc, Alexei Gordiciuc, Vasile I.Brăgută, Nicolaie Miron, Vladimir Chiviniuc, Gheorghe Târnavschi, Mihail Țâbuleac, Simion Vladiuc și alții.   

Biserica din piatra cu Hramul Sf. Ierarh Nicolaie, contemporana

Foametea din 1946-1947 a afectat și locuitorii din satul Braicău. Mai târziu, în anul 1949 din sat au fost deportați în Siberia următorii gospodari: Mircea Slanovschi cu familia și Toadere Slanovschi cu familia care revin in sat abia după moartea lui Stalin după anul 1953. Astfel, la 1 august 1949 satul a rămas cu 714 oameni: 697 moldoveni, 11 ucraineni, 3 ruși, etc. În anul 1949 în Braicău are loc procesul de colectivizare și se formează colhozul 1 Mai în frunte cu președintele Petru Babin. Din anul 1952 satul Braicău a fost inclus in colhozul,, Comunist, care își avea sediul în satul Sudarca și au activat împreună în această unitate agricolă pană in anul 1989 după ce s-au despărțit. La sfârșitul secolului XX , satul Braicău avea școală primară, bibliotecă, gradiniță pentru copii, cămin cultural cu instalație de cinema, poștă, punct medical, magazin, biserica Sf.Nicolai. La începutul anilor 2000 in satul Braicău existau 261 de gospodarii cu 573 de suflete.

La recensământul  din anul 1989 în satul Braicău locuiau 589 de locuitori.

Fotografii istorice și contemporane[modificare | modificare sursă]

'Gradinița de copii, Satul Braicău, Don'dușeni
Scoala primara din satul Baricău, Dondușeni
Monumentul în memoria consătenilor căzuți pentru Independenta Patriei
Rastignirea din Braicau

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Coduri poștale - Republica Moldova”. Poșta Moldovei. Accesat în .