Comuna Tîrnova, Dondușeni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Comuna Tîrnova
—  Comună  —
Târnova, Dondușeni 1.JPG
Coordonate: 48°10′4″N 27°39′29″E / 48.16778°N 27.65806°E48°10′4″N 27°39′29″E / 48.16778°N 27.65806°E

Țară Republica Moldova
RaionDondușeni

Sat-reședințăTîrnova
Componență

Guvernare
 - PrimarValentin Cebotari (PSRM[1], 2019)

Suprafață
 - Total48,52 km²

Populație (2014)[2]
 - Total3.539 locuitori
 - Densitate72,9 loc./km²

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal5140

Prezență online

Comuna Tîrnova este o comună din raionul Dondușeni, Republica Moldova. Este formată din satele Tîrnova (sat-reședință), Briceva și Elenovca. Comuna Tîrnova este amplasată la extremitatea sudică a raionul, pe malul stâng al râului Răut. Comuna are o suprafață totală de 4852,59 ha și se întinde de la nord la sud pe distanță de 12 km și de la vest la est - 8,5 km. La nord se învecinează cu comuna Dondușeni (a nu se confunda cu orașul omonim), la nord-est cu comuna Țaul, la sud-est cu comunele Mîndîc și Fîntînița din raionul Drochia, la sud cu comuna Baraboi și la est cu comunele Frasin și Scăieni.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Geologie[modificare | modificare sursă]

Relief[modificare | modificare sursă]

Teritoriul comunei Tîrnova este situat pe Platoul Moldovei de Nord care are aspectul unei câmpii puțin înaltă, caracterizată prin forme netede de relief, constituit din depuneri argilo-nisipoase de vârsta sarmațiană medie. Altitudinile dominante ale platoului sunt cuprinse între 240-250 m.

În acest context, relieful comunei reprezintă un podiș fragmentat de văi și râpi ale cursurilor de apă. Înălțimea maximă absolută de pe teritoriul comunei este dealul Tîrnova, la sud-vest de localitatea omonimă cu altitudinea de 264,6 m, al doilea deal după înălțime, de 260,3 m, se află la extremitatea nordică a comunei. În apropiere de satul Tîrnova se înalță vârful Fața Răutului - 231,1 m; d. Lebedi de 253,3 m și un deal anonim de 210,4 m. Cel mai înalt vârf din apropierea satului Elenovca este dealul Râpa Carei de 214,1 m, iar de lângă satul Briceva este un deal localizat la est de sat de 208,5 m. Cel mai jos punct în perimetrul comunei se află în lunca Răutului și reprezintă 140,0 m deasupra nivelului mării. Altitudinea medie a satului Tîrnova este de 227 m, a satului Briceva de 189 m și a Elenovcăi - 155 m. Dezmembrarea pe orizontală a reliefului constituie 1,81 km/km2. În preajma satelor Elenovca și Briceva dezmembrarea verticală este mai intensă, înregistrându-se 2,01 km/km2. Dezmembrarea medie pe verticală a reliefului constituie 124,6 m, cea mai mare dezmembrare s-a identificat în preajma satului Briceva fiind egală cu 101,6 m. În apropiere de Tîrnova dezmembrarea pe verticală este de - 94,6 m și în Elenovca - 74,1 m.

Relieful comunei prezintă o îmbinare a unui lanț de culme relativ plat intersectat văi, Fiind situată în interfluviul Răut - Cubolta culmile de dealuri au o direcția dinspre nord spre sud. De menționat, că Platoul Moldovei de Nord își are limita sudică pe direcția Rîșcani - Drochia, după care trece treptat în Câmpia colinară a Bălților.

Formarea relieful a fost determinată de evoluția teritoriului de la finele sarmațianului mediu, când are loc retragerea mării și teritoriul se dezvoltă în condiții continentale. Dezvoltarea reliefului nu încetează niciodată dar se petrece într-un ritm lent. Sunt două tipuri de procese care contribuie la modelarea reliefului: procese endogene și procese exogene. Procesele endogene s-au manifestat în perioadele geologice, mișcările tectonice de ridicare neogenice au contribuit la adâncirea albiei râurilor și formarea văilor. Aceste mișcări de ridicare continuă și astăzi cu viteza de 3-4 m/an. Odată cu înălțarea reliefului, se activează procesele exogene de modelare, în special eroziunea.

Prin procesul eroziunii hidrice s-au format văile: râpa Carei, Fâneții, Defeului, valea Răutului. Lungimea râpei Carei este de 3 km, adâncimea - 64 m, este orientată de la vest la est. Versanții de stânga sunt mai abrupți decât cei din dreapta și împăduriți. Valea Defeului este orientată dinspre nord-est spre sud-est, are o lungime de 2,8 km, adâncimea 52 m. În partea superioară versanții sunt, relativ, simetrici, înaintând cei de stânga devin mai abrupți. Valea Fâneții are 750 m în lungime și adâncimea de 24 m. În limitele comunei valea Răutului este de 7 km lungimea, 1 km lățime și este în forma literei V latin. Versanții sunt simetrici, puțin abrupți, au înălțimea de 50-70 m.

Pe teritoriul comunei sunt 4 focare de alunecări de teren. Ele sunt localizate pe pante cu roci nisipo-argiloase stratificate friabile a văilor Răutului, Tîrnovei, Carei și Defeului. Ca rezultat, versantul capătă o altă configurație geometrică. Apariția alunecărilor de teren este favorizată de capacitățile hidrogeologice a versanților, aratul pantelor înclinate, gradul înalt de înclinare a versantului, climatul cu frecvente înghețuri și dezghețuri iarna, și ploile torențiale de primăvară-vară sau cele de lungă durata de toamnă, pășunatul excesiv care duce la lipsirea terenului de covor vegetal protector. Un mijloc eficient de stopare a a alunecărilor constituie împădurirea suprafețelor afectate cu specii de salcâm care sunt rezistenți la vremea secetoasă și cresc relativ repede.

Clima[modificare | modificare sursă]

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Rețeaua hidrografică este alcătuită din râul Răut și câteva pârâiașe în cursul cărora s-au construit baraje pentru iazuri. Aceste pârâuri sunt afluenți direcți ai Lăutului sau ai răului Cubolta, care este și el un afluent al Răutului. Cumpenele de apă sunt bine exprimate trec pe vârfurile dealurilor la altitudini cuprinse între 220-264,6 m. Lungimea totală a cursurilor de apă este de 12 km, densitatea rețelei hidrografice - 0,24 km/km2. Suprafața luncilor este dreaptă cu înclinarea de la temelia pantelor spre albie. Regimul cursurilor de apă de pe teritoriul comunei Tîrnova este determinat de particularitățile, în special, climatice, morfologice și geologice a zonei. Alimentația pârâurilor este mixtă: din zăpadă, ploi și ape subterane.[3] Valoarea medie multianuală a scurgerii constituie 1,2 m3/s sau 44,2 mm.

Râul Răut în apropiere de satul Elenovca

Variabilitatea scurgerii anuale se caracterizează prin coeficientul de variație(Cv) - 0,54. Cea mai mare parte a scurgerii anuale (circa 50%) are loc la începutul primăverii (lunile februarie-aprilie), când se formează apele mari de primăvară ca rezultat al topirii zăpezilor. În această perioada nivelul apelor în Răut și pârâuri se ridică cu 0,5-0,7 m; rareori cu 1 m. Apele mari durează pana la 30 de zile, în funcție de cantitatea precipitațiilor căzute iarna și intensitatea creșterii temperaturii. În unii ani din cauza topirii rapide a zăpezilor se produc viituri pluviale caracterizate prin creșteri rapide și foarte intensive a debitelor și nivelului de apă. Aceste viituri pot avea loc și vara în urma căderii averselor de ploaie, care provoacă ridicarea bruscă a nivelului ape timp de câteva ore.[3]

Curgerea pârâurilor din Tîrnova, cu excepția Răutului, este reglementată în mare partea de barajele construite în cursul acestora care intensifică evaporarea de pe suprafața bazinului și desecarea rețelei hidrografice locale. Vara, cursurile de apă se înnămolesc și devin stagnante, în anii cu secetă albia devine uscată.

Iarnă, odată cu răcirea vremii apa din pârâuri îngheață complet începând de la mal. De regulă, înghețarea cursurilor se produce în a doua jumătatea a lunii decembrie, dar în iernile cu regim termic mai blând - la mijlocul lunii ianuarie. La începutul primăverii, când temperaturile urcă peste 0°C, apa din pârâuri începe să se dezghețe.

Obârșia Răutului este considerată locul de confluență a două pârâiașe, situat la este de satul Rediul Mare, raionul Dondușeni. Suprafața bazinului constituie 7760 km2, lungimea de 286 m și se varsă în fluviul Nistru. Răutul ajunge pe teritoriul comunei la distanta de cea 10 km de la izvor și o traversează pe o lungime de 7,5 km dinspre nord spre sud. Din lungimea totală a sectorul tîrnovean 1,6 km ai răului formează hotarul administrativ cu comună Scăieni (Dondușeni) și 3,4 km cu comuna Baraboi (Dondușeni). Căderea Răutului în limitele comunei constituie 13,1 m (intră la altitudinea de 150,1 m și iese la 137,3 m), panta medie - 1,74 ‰. Valea răului este slab șerpuitoare, în forma litere V latin.[3] Lățimea albiei minore variază între 1,2 m la intrare în comuna și 2,5 m în aval. Adâncimea răului la fel variază între 0,4-0,6 m în dependență de debit. Viteza apei în rău este egală cu 0,2-0,4 m/s. Până la latitudinea Bricevei, albia nu este meandrată și fără ramificații. Este bine exprimată lunca bilaterală cu lățimea 0,3 km. Patul râului este neted, mâlos, nisipos. Malurile sunt abrupte, înălțimea – 0,7-1,5 m.

Flora[modificare | modificare sursă]

Conform hărții regionării geobotanice a Republicii Moldova comuna Tîrnova aparține Districtului pădurilor de stejar cu cireș din nordul Moldovei. Aceste păduri s-au păstrat fragmentar pe teritoriul comunei. În afară de vegetație forestieră, sunt răspândite și vegetația de pajiști, de luncă și cea acvatică. În trecut vegetația din regiune alcătuia suprafețe mari de stejăriș comun și cireș sau cărpinișuri, despărțite de stepe-lunci cu un înveliș ierbos bogat și divers.

În centrul satului pe o suprafață de cca 2 ha a fost amenajat un parc unde s-au plantat următoarele specii: arțar de câmp, (Acer platanoides), arțar argintiu (Acer saccharinum), tuie (Thuja occidentalis), mesteacăn (Betula pendula), stejar (Quercus robur), tei (Tilia cordata).

Parcelele de păduri păstrate până în prezent ocupă 2 sectoare, unul în nordul comunei și altul în valea Carei, cu o suprafața totală de 147,96 ha caracterizate prin arboreturi cu predominarea stejarului comun (Quercus robur) cu o frecvență stabilă a cireșului (Cerasus avium) și 29,03 de ha de fîșii forestiere de protecție. Etajul doi este slab evidențiat, fiind alcătuit din arbori izolați de păr (Pyrus pyraster), măr-pădureț (Malus sylvestris), arțar-tătăresc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), plop tremurător (Populus tremula), carpen (Carpinus betulus). Etajul subarboretului cuprinde următoare specii de arbuști: păducel (Crataegus monogyna), salba-moale europeană (Euonymus europaea), verigarul (Rhamnus tinctoria), porumbarul (Prunus spinosa), dîrmozul (Viburnum lantana), sîngerul (Swida sanguinea), socul-negru (Sambacus nigra), măcieșul (Rosa canina) ș.a [39]. Principalul compo-nent al învelișului ierbos din cadrul pădurilor constituie plantele perene: golomățul (Dactylis glomerata), mierea-ursului (Pulmonaria mollis), cerențelul (Geum urbanum), fragii-de-pădure (Fragaria vesca), știrigoaia (Veratrum nigrum), hasmațul-de-pădure (Arthiricus sylvestris) etc.

Vegetația de luncă se întâlnește pe versanții nevalorificați ai Răutului, pârâurilor, pe malurile iazurilor și formează pajiști cu suprafața de 610,65 ha. Aceste tip de vegetație este reprezentat de specii mezo- și xerofite. În luncile propriu-zise cele mai abundente sunt: iarba-câmpului (Agrostis stolonifera), pătlagina (Plantago lacneolata), coada-racului (Potentilla anserina), cinci-degete (Potentilla repens), specii de rogoz (Carex riparia, C. vulpina), raigrasul peren (Lolium perenne), ghizdei (Lotus corniculatus), traista ciobanului (Capsela bursa pastoris), firuța (Poa angustifolia), trifoiul (Trifolium pratense, T. repens), golomățul (Dactylis glomerata), păiușul (Festuca pratensis), măzărichea (Vicia angustifolia) ș. a. Aceste tip de pajiști de luncă reprezintă fânețe și pășune bune, datorită ierburilor furajere de calitate înaltă. În luncile mlăștinoase se întâlnesc specii higrofile: pipirig (Bolboschoemus maritimus), țipirig (Scirpus tabernaemontani), cervană (Lycospus exaltatus), coada vulpii (Alopecurus genicula-tus), susaiul de baltă (Spnchus palustris) etc.

În luncă Răutului este amplasată Aria protejată „Baraboi”cu management multifuncțional - sector reprezentativ cu vegetație de luncă cu suprafața de 146 ha, inclusiv 6 ha pe moșia Bricevei. Prezintă o fitocenoză unicală din punct de vedere al diversității comunităților vegetale. Covorul ierbos este alcătuit din iarba-câmpului stoloniferă (Agrostis stolonifera) cu speciile însoțitoare: raigras peren, rogoz, coada racului, ghizdei, trifoi.

Vegetația acvatică este răspândită în albia râurilor și în iazuri. Fitocenozele acvatice sunt formate din stuf (Phargmites australis), papură (Thypha angustifolia, Th. latifolia), mana de apă (Glyceria maxima), lintiță (Lemna trisulcd), etc. În albia Răutului și în pârâul din satul Tîrnova este abundentă coada calului de baltă (Equisetum palustre).

Vegetația antropogenă este alcătuită din trei grupe principale: ruderală (întâlnită în locuri cu influența antropică, în preajma construcțiilor), sagitală (buruieni din câmpurile agricole) și adventive (plante introduse pe un teren ca rezultat a activității umane). Aceste plante se întâlnesc pe terenurile erodate, marginea drumurilor, în șanțuri, lângă clădiri etc. Cele mai răspândite specii din această categorie de vegetație sunt: pălămida (Cirsium arvense), pirul-târâtor (Agropyron repens), artemisia-trifidată (Artemisia trifidia), volbura (Convulvus arvense), ciumăfaia (Datura stramonium), troscot (Polygonum aviculare), zârna (Solanum nigrum), susai (Sonchus arvensis), podbal (Tussilago farfara), pirul-gros (Cynodon dactylon), mohor (Setaria glauca) etc. De lungul liniei de cale ferată, pe unele sectoare, crește arțarul-american (Acer negundo) - specie arboricolă invazivă, ne specifică florii spontane din Moldova.

Fauna[modificare | modificare sursă]

Fauna tîrnoveană este variată, se întâlnesc reprezentanți ai claselor: mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte, arahnide, miriapode, gasteropode, oligochete, hirudinee, nematode etc. Deoarece suprafața terenurilor cu vegetație spontană constituie doar 5% din suprafața comunei efectivul animalelor sălbatice este mic, predominând speciile sinantrope și de dimensiuni mici. Distribuția animalelor este condiționata de modul de viata, de nutriție, nișa ecologică, mediul de trai care permite să le grupăm în complexuri de biotopi, populate de anumite specii.

Pădurile și perdelele forestiere oferă adăpost, hrană, protecție pentru majoritatea păsărilor și mamiferelor. Printre ramurile arborilor și arbuștilor cuibăresc astfel de specii: pupăză (Upupa epops), ciocănitoare pestrița mare (Dendrocopos major), ciocârlie de pădure (Lululla arborea), mierlă (Turdus merula), pițigoi mare (Parus major), grangur (Oriolus oriolus), coțofana (Pica pica), mugurar (Pyrrhula pyrrhula) și multe altele. S-a observat și specii de acvile care vânează mamifere de dimensiuni mici precum rozătoare.[4] Fauna mamiferelor se caracterizează prin prezenta formelor de talie medie sau mică, dominată de rozătoare, mai rar carnivore, chiroptere și insectivor. Rozătoare specifice ecosistemului forestier sunt: veverița (Sciurus vulgaris), pârș de pădure (Dryomys nitedula), șoarecele de pădure (Apodemus sylvaticus). Pe teritoriul comunei apar solitar vulpea (Vulpes vulpes) și ariciul (Erinaceus europaeus) care uneori sunt observați și în gospodării.[5][6] Dintre reptile și amfibieni s-au semnalat șarpele de casă (Natrix natrix), broasca râioasa brună (Bufa bufa), broasca de iarbă (Rana temporaria).[7]

Lume animală a pajiștilor se intercalează cu cea de pădure, care nu-și limitează arealul doar la păduri. În afară de speciile enumerat mai sus, se găsesc și iepurele de câmp (Lepus europaeus), cârtița (Talpa europaea), șoarecele de câmp (Microtus arvalis), șoarecele de casă (Mus musculus), șoarecele de mișină (Mus spicilegus), șopârla verde (Lacerta viridis).[5][8][9]

Lumea animală acvatică și palustră este reprezentată de păsări, amfibieni și pești, mamiferele acvatice lipsesc. În bazinele cu vegetație submersă (stuf, papură), iazurile din valea Fâneții, se întâlnesc: lișiță (Fulica atra), lăcarul mare (Acrocephalus arundinaceus), rața mică (Anas crecca), barza albă (Ciconia ciconia).[4] În ecosistemele acvatice sunt mai abundenți amfibienii: broasca mare de lac (Rana ridibunda), broasca mică de lac (Rana lessonae), specii de izvoraș (Bombina sp.).[7][10] Complexul ihtiofaunistic este reprezentat de carasul argintiu (Carassius gibelio), fufa (Leucaspius delineatus), osar (Pungitius platygaster), porcușorul (Gobio obtusirostris) și moaca de brădiș (Proterochinus marmoratus).[11][12]

Fauna sinantropă include specii din fauna spontană răspândite în localități sau în zone modificate antropic. În satele comunei frecvent pot fi observate următoarele păsări: vrabia de casă (Passer domestica), rândunica (Hirundo rustica), graurul (Sturnus vulgaris), ciocănitoarea mare, pițigoiul mare (Parus major), cioara de semănătura (Corvus frugilegus), sticlete (Carduelis carduelis); mamifere: șoarecele de casă etc.[4][9]

De asemenea, sunt foarte diverse și răspândite nevertebratele: insecte - tizanure (Thermobia domestica); rusalii, libelule (Anax imperator, Sympetrum sanguineum); ortoptere (Locusta migratoria, Grylus desertus, Gryllotalpa gryllotalpa); urechelnița (Forficula auricularia), călugărița (Mantis religiosa); gândaci (Calosoma sucophanta, Lucanus cervus, Melolontha melolontha, Oryctes nasicornis); viespi (Pimpla instigator, Polistes gallicus, Solia maculata); bondari (Bombus lucoum); musca scorpion (Panorpa comunis), țânțăroi, fluturi (Iphiclides podalirius, Papilio machaon, Pieris brassicae, Vanesa atalanta); muști (Musca domestica, Compisulara concinnata) țânțari (Chironomus plumosus); arahnide (Araneus diadematus, Argiope bruennichi, Lycosa singoriensis, Opilio phalangium, Dysdera crocata, Chelifer cancroides, Trombidium holosericeum), melci (Helix pomatia, Caucasotachea vindobonensis), limacși (Limax maximus, Arion subfuscus), crustacee (Daphnia magna, Cyclops vicinus, Asellus aquaticus, Pantogammarus robustoides), râme (Lumbricus terrestris, Eisenia fetida), nematode, protozoare etc.[13]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Conform datelor celui mai recent recensământ din 2014, populația totală a comunei Tîrnova era de 3.539 locuitori.[2] Densitatea populației la nivel de comună constituie 72,9 loc./km2, mai mult decât media pe raion 59 loc./km2 și mai puțin decât cea pe țară - 88,5 loc./km2.

La recensământul precedent din 2004 în comună s-au înregistrat 4.606 de persoane, inclusiv s. Tîrnova - 4293 persoane (93,2% din populația comunei), s. Briceva 305 persoane (6,62%) și Elenovca - 8 persoane (0,17%). În ceea ce privește structura pe sexe, populația masculină la nivelul de comună constituia 2162 de persoane, iar populația feminină - 2444 de persoane. Diferența dintre sexe constituie 282 de persoane (6,1%) în favoarea populației feminine.[14] Compoziția etnică a comunei Tîrnova era următoare: moldoveni – 3577 de persoane; ucraineni - 695 persoane; ruși - 239 persoane; rromi - 39 persoane; români - 25 persoane, polonezi - 5 persoane, găgăuzi - 4 persoane, un bulgar și 21 de locuitori de alte naționalități.[15]

Economie[modificare | modificare sursă]

Complexul agroindustrial[modificare | modificare sursă]

Principala ramură a economiei locale este agricultura. Condițiile climatice favorabile și solurile cernoziomice fertile permit dezvoltare unei agriculturi moderne. Terenurile de destinație agricolă ocupă 3090,22 ha din suprafața comunei: 3186,71 ha terenuri arabile (inclusiv 147 ha în Briceva) și 267,70 ha livezi (inclusiv 170 ha în Briceva). În sectorul agricol activează 2 cooperative agricole de producere (CAP), 9 societăți cu răspundere limitată (SRL) și 38 de gospodării țărănești. Cel mai mare deținător de terenuri arabile este asociația agricolă SRL „Agromiorul”, dispune de 969,15 ha și 40,82 ha de livezi; cuprinde 2 brigăzi de mașini agricole, 3 depozite (unul de cereale); cultivă grâu, orz, sfeclă de zahăr, soia; în livezi - mere, cireșe, prune. Se cresc ovine pentru carne și lâna. Prin suprafețe de pământuri agricole se remarcă și CAP „Agro Cristi MS”: 268,27 ha teren arabil și 29,91 ha de livezi, cultivă porumb, grâu, soia, floarea-soarelui. CAP „Briagroliv” ocupă 226,02 ha terenuri arabile și 81,78 ha de livezi pe moșia satului Briceva, cultivă porumb pentru boabe și pentru știuleți, grâu, floare-soarelui, în livezi - mere. SRL „Agro-Elit”, face parte din grupul „Elit-Tehnica”, livrează semințe, produse de uz fitosanitar, fertilizanți, tehnică și echipament agricol. În 2012, compania „Elit-Tehnica” a început construcția celui mai mare centru modern de deservire din nordul Republicii Moldova, care va acordat servicii de reperare a tehnicii distribuite. SRL „Agropomfruct” se specializează în cultivarea merelor, arendând circa 200 ha de livezi, dar livrează și prune, zmeură și coacăză în cantități reduse. Pentru depozitarea fructelor firma posedă un frigider industrial cu capacitate de 1000 tone, și o mașina de sortare automatizată GREEFA MSE2000. Marfa este exportată în Rusia, Belarus, România și în Europa Centrală. Proprietarii gospodăriilor țărănești dețin 49,74 ha de pământ arabil și 31,44 ha livezi. Viticultura nu este dezvoltată, cele 11,00 ha de vii sunt plantate pe loturile de pe lângă case. În Tîrnova funcționează 2 fabrici avicole SRL „Teovera” și SRL „Rom-Cris”, formate pe baza fostei fabrici avicole a colhozului, care produc ouă, pui, came de găină, oferă servicii de depozitare și prelucrare a produselor agricole. Avicola „Teovera” se află în procesul de modernizare, au fost construite un abator dintre cele mai noi și câteva hale moderne pentru creșterea și întreținerea păsărilor. Compania „Rom-Cris” a stabilit relații de colaborare și parteneriat cu producători avicoli din Ungaria și România. În anul 2010 a produs circa 12 461 000 de ouă. Numărul angajaților la avicola „Rom-Cris” variază între 21-50 de lucrători. Pe lângă fabrici, avicolele „Rom-Cris” și „Teovera” dețin 335,25 ha și, respectiv, 200 ha de pământ arabil, utilizate pentru cultivarea cerealelor folosite în alimentația puilor. În 2012 efectivul animalelor în gospodăriile țărănești constituia: bovine - 375 de capete, porcine - 150 de capete, ovine de toate rasele - 850 de capete, caprine - 600 capete, cabaline - 32 capete. Pe lângă acestea, locuitorii posedau aproximativ 8000 de păsări: 7500 de găini, 200 gâște și 300 rațe. Sunt crescuți 100 de nutrii pentru blană,150 de iepuri și 120 familii de albine. Stația tehnologică de mașini dispune de 4 tractoare 2 combine și 7 unități de altă tehnică. La Tîrnova funcționează o moară, o oloinița și un mic atelier particular, ÎI „Cuharev Victor”, care confecționează uși și ferestre termopan. întreprinderea „Andrieș-Cotorcea” din Briceva gestionează una din cele mai puternice mori din nordul Moldovei.

Telecomunicații[modificare | modificare sursă]

Serviciile de telecomunicații sunt prestate în Tîrnova și Briceva, în Elenovca acestea lipsesc. Numărul caselor telefonizate constituie 724 în Tîrnova și 42 în Briceva. Principalul și unicul operator de telefonie fixă este compania națională „Moldtelecom” care oferă servicii de internet și televiziune digitală prin cablu optic. Teritoriul comunei se află în aria de acoperire a operatorilor de telefonie mobilă „Orange”, „Unite” și „Moldcell”. De asemenea, în Tîrnova și Briceva activează oficii poștale.

Transport[modificare | modificare sursă]

Sfera socială[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Lista primarilor aleși în cadrul alegerilor locale generale din 20 octombrie 2019” (PDF). Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor din 2014: „Caracteristici - Populație (populația pe comune, religie, cetățenie)” (XLS). Biroul Național de Statistică. . Accesat în . 
  3. ^ a b c CAZAC, V.; MIHĂILESCU, C.; BEJENARI, G. Resursele acvatice ale Republicii Moldova. Voi. 1: Apele de suprafață. Chișinău: Știința, 2007. 248. ISBN 978-9975-67-294-8.
  4. ^ a b c MUNTEANU, A.; COZARI, T.; ZUBCOV, N. Lumea animală a Moldovei. Vol. 3: Păsări. Chișinău: Știința, 2006. 220 p. ISBN 978-9975-67-536-9
  5. ^ a b MUNTEANU, Andrei; LOZANU Mina. Lumea animală a Moldovei. Voi. 4: Mamifere. Chișinău: Știința, 2007. 131 p. ISBN 978-9975-67-157-6
  6. ^ MUNTEANU, Andrei; CORCIMARU Nicolae. Distribuția și densitatea mamiferelor carnivore în ecosistemele din Nordul Moldovei. In: Buletin Științific. Revista de Etnografie, Științele Naturii și Muzeologie (Serie Nouă), nr 4 (17), 2006, pp. 131-135. ISSN 1857-0054
  7. ^ a b COZARI, T; USATÎI, M; VLADIMIROV, M. Lumea animală a Moldovei Vol. 2: Pești. Amfibieni. Reptile. Chișinău: Știința, 2007. 151 p. ISBN 978-9975-67-159-0
  8. ^ MUNTEANU, Andrei, SAVIN, Anatolie. Diversitatea comunităților de mamifere în ecosistemele de pajiște din Republica Moldova. In: Buletin Științific. Revista de Etnografie, Științele Naturii și Muzeologie (Serie Nouă), nr 6 (19), 2007, pp. 74-79. ISSN 1857-0054
  9. ^ a b BURLACU, V. et al. Structura comunităților de mamifere mici (Rodentia, Soricomorpha) în agrocenozele zonei de nord a Republicii Moldova. In: Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științele vieții, nr. 1 (334), 2018, pp. 126-133. ISSN 1857-064X
  10. ^ COZARI, Tudor, JALBA, Liliana. Metodologia și cheile de determinare a icrelor speciilor de amfibieni caudați (ord. Urodela) și ecaudați (ord. Anura) din Republica Moldova. In: Mediul Ambiant, nr. 6 (30), 2006, pp. 32-35. ISSN 1810-9551
  11. ^ BULAT, Denis. Aspectul comparativ al ihtiofaunei râurilor mici din Republica Moldova în anul 2008. In: Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științele vieții, nr. 3 (306), 2008, pp. 101- 107.
  12. ^ LEUCĂ P.; USATÎI A. Elucidarea stării ihtiofaunei în condițiile actuale bazinului rîului Răut. In: Managementul integral al resurselor naturale din bazinul transfrontalier al fluviului Nistru, 2004, pp. 191-193.
  13. ^ TODERAȘ, I.; VLADIMIROV, М.; NICULISEANU, Z. Lumea animală a Moldovei. Vol 1.: Nevertebrate. Chișinău: Știința, 2007. 198 p. ISBN 978-9975-67-597-0
  14. ^ Recensămîntul populației din anul 2004. Vol. 3. Gospodării casnice. Caracteristici socioeconomice. Chișinău: Statistica, 2007. 380 p. ISBN 978-9975-901-32-1
  15. ^ Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale. Chișinău: Statistica, 2006. 492 p. ISBN 978-9975-9786-4-4

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • BOIAN, Ilie. Geografia fizică a Republicii Moldova. Suport de curs. Chișinău: Tipografia Biotehdesign, 2016. 312 p. ISBN 978-9975-108-03-4
  • BOTNARU, Valeriu (red. resp.); CAZANȚEVA, Olga (red. resp.). Republica Moldova: Atlas: Geografia fizică și socio-economică: cl. 8-9. Chișinău: Iulian, 2004. 32 p. ISBN 9975-922-64-3
  • BULAT, Nicolae. Județul Soroca: file de istorie. Chișinău: Arc, 2000. 350 p. ISBN 9975-61-139-7
  • CAPCELEA, A.; OSIIUK, V.; RUDKO, Gh. Bazele geologiei ecologice a Republicii Moldova. Chișinău: Știința, 2001. 256 p. ISBN 9975-67-202-7.
  • CAZAC, V.; MIHĂILESCU, C.; BEJENARI, G. Resursele acvatice ale Republicii Moldova. Vol. 1: Apele de suprafață. Chișinău: Știința, 2007. 248. ISBN 978-9975-67-294-8.
  • DUCA, Gh. et al. Republica Moldova: Ediție enciclopedică. Chișinău: Institutul de Studii Enciclopedice, 2011. 800 p. ISBN 978-9975-9520-4-0
  • TCACI, V. (coord.), et al. Republica Moldova Geografia fizică: Atlas. Chișinău: Iulian, 2002. 44 p. ISBN 9975-922-52-X
  • LAZARI, A. et al. Buruieni larg răspândite pe teritoriul Republicii Moldova. Chișinău: Cuant, 1999. 266 p. ISBN 9975-62-050-7
  • POSTOLACHE, Gheorghe. Vegetația Republicii Moldova. Chișinău: Știința, 1995. 340 p. ISBN 5- 376-01923-3.
  • URSU, Andrei. Solurile Moldovei. Chișinău: Știința, 2011. 342 p. ISBN 978-9975-67-647-2.
  • АНТОСЯК, Г. Ф. et al. Атлас Молдавской ССР. Москва: ГУГК, 1978. 131 с.