Medicină complementară și alternativă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Medicină alternativă)
Salt la: Navigare, căutare


Medicina alternativă (numită și medicină complementară sau medicină neconvențională constă în metode de diagnosticare si tratament care se află în afara medicinei convenționale.

Structură[modificare | modificare sursă]

Medicina complementară cuprinde ca elemente componente în principal: terapii alternativa, specialiști în medicină complementară și mijloace de tratament complementare.

Terapiile alternative[modificare | modificare sursă]

Acestea cuprind în esență: terapii naturiste, terapii prin atingere și terapii prin mișcare.

Terapiile naturiste[modificare | modificare sursă]

Sunt un ansamblu de practici medicale care folosesc în mod memijlocit remedii provenite direct din natură, îndeosebi: structuri fizice, radiații, energie și psihicul uman. Ele înglobează categorii cum sunt: fitoterapia (terapia cu ceaiuri, terapia cu plante aromate – aromoterapia, terapia cu uleiuri – oleoterapia, terapia cu muguri de plante – gemoterapia ș.a.), apiterapia, mineraloterapia (argiloterapia, terapia cu cenușă vegetală, terapia cu cărbune vegetal ș.a.), terapia cu insecte – entomoterapia, terapia cu lipitori – hirudoterapia, zooterapia, terapia cu factori naturali (balneoterapia, talasoterapia, helioterapia, hidroterapiaș.a.), dietoterapia (oligoterapia, dieta cu suplimente nutritive, alimentația macrobiotică, alimentația vegetariană, posturile ș.a.), terapia radiantă (radioterapia, magnetoterapia, cristaloterapia ș.a.), terapia energetică (acupunctura, moxibustia, auriculoterapia, scalpoterapia, bioenergoterapia, terapia prin biorezonanță, cosmoenergoterapia ș.a.) și psihoterapia (hipnoterapia, sacroterapia, sofrologia, biofeedback-ul, vizualizarea, meditația ș.a.).

Terapiile prin atingere[modificare | modificare sursă]

Ele definesc acele metode și procedee de păstrare și restabilire a sănătății prin manipulări terapeutice exercitate asupra corpului fizic uman sau animalier [1].

Categorii principale: osteopatia, etiopatia, chiropractica, Reiki, masajul, reflexoterapia, haptonomia, Rolfingul, terapia Mézières, terapia Feldenkrais, terapia Alexander, terapia Trager, terapia Bowen și terapia craniosacrala.

Terapiile prin mișcare[modificare | modificare sursă]

Sunt acele practici medicale care au ca principiu de bază în prevenirea și combaterea bolilor utilizarea unor dinamici speciale ale corpului fizic uman sau animalier.

Categorii de bază: Yoga, tai chi chuan și qi gong.

Specialiști[modificare | modificare sursă]

În unele lucrări se folosește și expresia „terapeuți în terapii complementare" [2]. Ea trebuie înlocuită cu cea de mai sus, deoarece este redundantă.

Categorii principale: terapeuți naturiști, terapeuți în îngrijirea prin atingere, terapeuți în îngrijirea prin mișcare.

Terapeuții naturiști[modificare | modificare sursă]

Categorii: fitoterapeuți, apiterapeuți, mineraloterapeuți, radioterapeuți, bioenergoterapeuți, psihoterapeuți ș.a.

Terapeuții în îngrijirea prin atingere[modificare | modificare sursă]

Categorii: osteoterapeuți, chiropracticieni, maseori, reflexoterapeuți, haptonomiști ș.a.

Terapeuții în îngrijirea prin mișcare[modificare | modificare sursă]

Categorii: yogini, specialiști în tai qi chuan și specialiști în qi gong.

Mijloace de tratament complementare[modificare | modificare sursă]

Categorii principale: remedii naturiste (ceaiuri, tincturi, lipitori, insecte, radiații, bioenergie, persuasiune terapeutică ș.a.), manipulări terapeutice și exerciții fizice.

Critici[modificare | modificare sursă]

Medicina complementară nu este acceptată de lumea științifică medicală. Astfel, National Science Foundation o definește referindu-se la toate acele tratamente a căror eficacitate nu au fost testate prin metode științifice.[3]

O mare parte din medici susțin că terapiile alternative au doar efect placebo și că nu numai că ar fi inutile, ci chiar periculoase deoarece, prin aspectul iluzoriu al unei vindecări miraculoase, pacienții sunt îndepărtați de actul medical care are eficacitatea verificată prin teste clinice și are la bază fundamentarea științifică.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ InformatiaMedicala.ro
  2. ^ Rubinian.com
  3. ^ National Science Foundation survey: Science and Technology: Public Attitudes and Public Understanding. Science Fiction and Pseudoscience.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Simon Singh. Trick or Treatment?: Alternative Medicine on Trial, Ed. Random House, 2008
  • Rose Shapiro, Suckers: How Alternative Medicine Makes Fools of Us All, Ed. Random House, 2008
  • Rodica Albu, Terapii complementare, glosar terminologic, Performantica, 2005
  • Ovidiu Bojor, Octavian Popescu. Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, 2003, ISBN 973-9250-67-X, p. 15-18.
  • Dr. Pavel Chirilă, biol. Nicoleta Macovei, dr. Maria Chirilă. bilo. Elena Capetti, Bolnavul ca victimă... Răspunsul medicinii naturiste, Ed. Christiana, 2000, ISBN 973-98985-9-9.
  • Fănică-Voinea Ene. Să ne tratăm singuri. Ghid de terapie naturistă, ediția a VI-a, Ed. All, 2009, ISBN 978-973-571-947-0, p. 39-45.
  • Fănică-Voinea Ene. Terapie naturistă. Cazuistică. Cancer/Boli autoimune/Alte afecțiuni, Ed. All, 2009, ISBN 978-973-571-947-0, p. 25.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]