Falun Gong

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Emblema Falun Gong

Falun Gong /ˈfɑːlnˈɡʊŋ/ sau Falun Dafa /ˈfɑːlnˈdɑːfɑː/ (literal, "Marea Cale a Roții Legii⁠(d)" sau "Practica Roții Legii") este o practică spirituală chineză ce combină meditația și exercițiile de qigong cu o filozofie morală centrată pe adevăr, compasiune, și toleranță (Chineză: 真、善、忍).

Practica pune accent pe moralitate și cultivarea virtuții și se identifică drept o practică de qigong a școlii budiste, deși învățăturile ei includ de asemenea elemente din tradițiile taoiste. Prin corectitudine morală și practicarea meditației, practicanții Falun Gong aspiră la eliminarea atașamentelor și în final la obținerea iluminării spirituale.

Falun Gong a fost predată public prima dată în nord-est-ul Chinei, în anul 1992 de către Li Hongzhi. A apărut spre sfârșitul “valului qigong” din China – o perioada în care au proliferat practici de meditație relativ similare, exerciții cu mișcări lente și reglarea respirației. Falun Gong este diferită de celelalte școli de qigong prin faptul că este complet gratuită, neavând taxe de înscriere sau de participare la cursuri. Nu are formalități pentru a deveni membru. Ceea ce o mai deosebește de celelalte practici de qigong este absența ritualurilor de venerare, faptul că pune mare accent pe moralitate cât și prin natură teologică a învățăturilor ei. Academiile occidentale au descris Falun Gong ca fiind o disciplină de qigong, o “mișcare spirituală”, un “sistem de cultivare” în tradiția chineză antică, sau că pe o formă de religie chineză.

Cu toate că inițial practică s-a bucurat de o considerabilă susținere din partea oficialităților chineze, spre sfârșitul anilor ’90, Partidul Comunist Chinez și organizațiile de securitate au început să privească din ce în ce mai mult Falun Gong că pe o amenințare, datorită faptului că școală luase amploare, se bucura de o enormă popularitate, era independentă de stat și de orice alte învățături spirituale. În 1999, guvernul estima numărul practicanților de Falun Gong la 70 milioane.[1] Tensiunile au culminat în luna aprilie 1999, când peste 10.000 de practicanți Falun Gong s-au adunat în mod pașnic în apropierea guvernului central din Beijing pentru a cere recunoaștere legală și libertate, precum și încetarea interferențelor din partea statului. Această demonstrație pașnică este văzută ca fiind evenimentul ce a catalizat persecuția ce avea să urmeze împotriva Falun Gong.

La 20 iulie 1999, conducerea Partidului Comunist a inițiat o campanie de propagandă la nivel național, care era menită să elimine practica. A fost blocat accesul prin Internet la paginile web care menționau Falun Gong, iar în luna octombrie a anului 1999 Falun Gong avea să fie declarată drept “organizație eretică” ce “amenință stabilitatea socială”. Practicanții Falun Gong din China sunt victimele unui număr mare de abuzuri și încălcări ale drepturilor omului: se estimează că sute de mii de practicanți au fost închiși în închisori fără să aibă parte de vreun proces juridic,[2] iar pe parcursul detenției sunt supuși la muncă forțată, abuz psihiatric⁠(d), tortură și ședințe de spălare a creierului cu scopul de a fi “reformați” sub mâinile autorităților chineze.[3] În anul 2009, grupurile de drepturile omului estimau că cel puțin 2.000 de practicanți Falun Gong au murit drept consecință a abuzurilor suferite în timpul detenției.[4] Unii observatori consideră că numărul victimelor ar fi mult mai mare, raportând că zeci de mii de practicanți Falun Gong au fost uciși pentru a “alimenta” industria chineză de organe pentru transplant (vezi Organ harvesting from Falun Gong practitioners in China⁠(d)).[5][6] În anii ce au urmat de la începutul persecuției, practicanții Falun Gong au devenit activi în a solicita respectarea drepturilor omului în China.

Fondatorul Falun Gong, dl. Li Hongzhi, trăiește în Statele Unite din anul 1996, iar Falun Gong a căpătat o amploare enormă la nivel global. În interiorul Chinei estimările sugerează că zeci de milioane de persoane continuă să practice Falun Gong în ciuda persecuției.[7][8][9] Cât privește numărul practicanților Falun Gong în afară Chinei, numărul acestora se estimează a fi ajuns la milioane, răspândiți în peste 114 țări în întreaga lume.[10][11]

Origini[modificare | modificare sursă]

Falun Gong este cel mai frecvent asociat cu mișcarea qigong din China. Qigong este un termen modern care se referă la o varietate de practici ce implică mișcări ușoare, meditație și respirație ritmică. Exercițiile din sfera qi-gongului au fost practicate de-a lungul timpului de către călugării budiști, practicanți ai artelor marțiale taoiste și de către învățați ai confucianismului ca și o metodă de îmbunătățire spirituală, morală și fizică.[12]

Mișcarea qigong modernă a apărut la începutul anilor 50, atunci când membrii structurilor comuniste au început să practice ca o modalitate de îmbunătățire a sănătății.[12] Termenul a fost creat pentru evitarea asocierii cu practicile religioase, care erau predispuse la a fi etichetate ca "superstiții feudale" și persecutate în timpul epocii lui Mao Zedong.[12][13] Primii care au adoptat exercițiile de qigong au evitat denumirile religioase și au promovat exercițiile de qigong ca și o ramură a medicinei tradiționale chinezești. Pe la sfârșitul anilor 70, diferiți oameni de știință ai Chinei pretindeau că au descoperit existența materială a energiei qi, energie pe care qi-gongul încearcă să o valorifice.[14] În vidul spiritual al epocii post-Mao, zeci de milioane de cetățeni chinezi, în cea mai mare parte din mediul urban și în vârstă, au început să practice qigong, [15][16][17] și un grup carismatic de maeștrii de qigong au fondat câteva practici. La un moment dat, erau predate peste 2.000 de discipline ale qigongului.[18] Societatea de Cercetare Științifică a Qigong-ului din China (CQRS) este înființată în 1985 pentru a supraveghea și administra mișcarea.[19]

Pe 13 mai 1992, Li Hongzhi a ținut primul seminar public despre Falun Gong (numit și Falun Dafa) în orașul din nord-estul Chinei Changchun. În biografia sa spirituală hagiografică, scrie că Li Hongzhi a învățat metode de "cultivare și practică" de la mai mulți maeștrii ai tradițiilor budiste și taoiste, printre care Quan Jue, al 10-lea Moștenitor al Marii Legi a Școlii Buddha, și un maestru al Marii Căi supranumit Taoistul Adevărat din munții Changbai⁠(d). Se spune că Falun Dafa este rezultatul reorganizării și scrierii pe hârtie a învățăturilor ce i-au fost transmise lui Li de către aceștia.[20]

Li a prezentat Falun Gong ca parte a unei "tradiții de cultivare vechi de secole",[21], dorind să reînvie elementele religioase și spirituale ale practicii de qigong ce au fost înlăturate de către epoca comunistă. David Palmer scrie că Li "și-a descris metoda ca având obiective total diferite de cele ale qigong-ului: scopul practicii nu ar trebui să fie nici sănătatea fizică, nici dobândirea de capacități supraumane, ci să purifice inima practicantului și să-l facă să atingă salvare spirituală."[12]

Falun Gong se deosebește de alte școli de qigong prin faptul că învățăturile sale acoperă o arie foarte mare de subiecte metafizice și spirituale, punând accent pe principii morale și virtute, elaborând o întreagă cosmologie.[22] Practica se identifică cu școala Budismului (Fojia), dar folosește concepte și limbaj pe care le regăsim și în Taoism și Confucianism.[19] Acest fapt i-a determinat pe unii oameni să eticheteze practica Falun Gong ca fiind o credință sincretică.[23]

Convingeri și practici[modificare | modificare sursă]

Practicanți Falun Gong efectuează cel de-al cincilea exercițiu, meditația, în Manhattan, New York.

Învățăturile centrale[modificare | modificare sursă]

Falun Gong aspiră să permită practicantului să se înalțe din punct de vedere spiritual prin intermediul corectitudinii morale și practicării unui set de exerciții și meditație. Cele trei principii ale credinței sunt Adevărul (真, Zhēn), Compasiunea (善, Shàn) și Toleranța (忍, Rěn).[24][25] Împreună, aceste principii sunt considerate ca fiind natura fundamentală a cosmosului, criteriul de diferențiere a binelui de rău și sunt considerate a fi cea mai înaltă manifestare a lui Tao sau a Dharmei Buddhiste.[26][27][28][29] Aderarea la aceste virtuți și cultivarea lor este privită ca o parte fundamentală a practicii Falun Gong.[30] În Zhuan Falun (转法轮), textul de bază publicat în 1995, Li Hongzhi scrie: "Nu contează cum se schimbă standardul moral al omenirii ... Natura cosmosului nu se schimbă și este singurul standard pentru a determina cine este bun și cine este rău. Așa că, pentru a fi un cultivator, trebuie să iei natura cosmosului ca ghid pentru a te îmbunătăți."[26][31]

Practica Falun Gong constă în două trăsături: practica exercițiilor și perfecționarea xinxing-ului (caracter moral, temperament). În textul central al Falun Gong, Li afirmă că xinxing-ul "include virtutea (care este un tip de materie), include toleranță, include iluminarea la lucruri, include renunțarea la lucruri – renunțarea la toate dorințele și la toate atașamentele care sunt găsite într-o persoană obișnuită – și trebuie să îndurați de asemenea și greutăți, să numim doar câteva lucruri."[26][32] Elevarea caracterului moral al cuiva este realizată, pe de o parte, prin alinierea vieții cuiva cu adevărul, compasiunea și toleranța; iar pe de altă parte, abandonând dorințele și "gândurile și comportamentele negative, cum ar fi lăcomia, profitul, pofta sexuală, dorința, uciderea, lupta, furtul, jaful, înșelăciunea, gelozia etc."[33]

Printre conceptele centrale găsite în învățăturile Falun Gong este existența 'Virtuții' ('德, ⁠(d)) și a 'Karmei' ('業, ).[34][35] Primul este generat prin faptele bune și prin suferințe, în timp ce ultimul este acumulat prin a face fapte greșite. Proporția unei persoane de karmă și virtute se spune că îi determină norocul în această viață sau în următoarea. În timp ce virtutea generează noroc și permite transformarea spirituală, acumularea de karma duce la suferință, boală și ruperea de natura universului.[19][35][36] Creșterea spirituală se realizează prin eliminarea karmei negative și acumularea de virtute.[19][37]

Învățăturile din Falun Gong susțin că ființele umane sunt la origine bune și născute bune - chiar divine - dar că au coborât într-un tărâm de iluzie și suferință după ce au dezvoltat egoism și au acumulat karma.[26][38][39] Pentru a urca din nou și a se întoarce la “sinele originar, adevărat”, practicanții Falun Gong trebuie să se asimileze la calitățile de adevăr, compasiune și toleranță, să renunțe la “atașamente și dorinț”e și să sufere pentru a-și plăti karma[19][26][40] Scopul final al practicii este iluminarea sau perfecțiunea spirituală (yuanman) și eliberarea din ciclul reîncarnării, cunoscut în tradiția budistă ca samsara.[26][41]

Gândirea culturală chineză tradițională și modernitatea sunt două aspecte ale învățăturilor lui Li Hongzhi. Falun Gong reamintește credințele tradiționale chineze prin care oamenii sunt conectați la univers prin minte și trup, iar Li caută să conteste “mentalitățile convenționale” în ceea ce privește natura și geneza universului, a spațiu-timpului și a corpului uman.[42][43] Practica se bazează pe misticismul oriental din Asia și pe medicina tradițională chinezească, critică presupusele limitări auto-impuse ale științei moderne, în special evoluția, și vede știința tradițională chinezească drept un sistem ontologic complet diferit, dar la fel de valabil.[44]

Exercițiile[modificare | modificare sursă]

Cele cinci exerciții ale Falun Gong

În afară de filozofia sa morală, Falun Gong constă în patru exerciții în picioare și unul de meditație șezândă. Exercițiile sunt privite ca secundare după înălțarea morală, deși sunt încă o componentă esențială a practicii de cultivare a Falun Gong.[19][45]

Primul exercițiu, numit “Buddha Întinzând O Mie de Mâini”, este destinat să faciliteze curgerea liberă a energiei prin corp și să deschidă meridianele. Cel de-al doilea exercițiu, “Poziția În Picioare Falun”, implică menținerea a patru poziții statice - fiecare dintre ele seamănând cu o roată - pentru o perioadă îndelungată. Obiectivul acestui exercițiu este acela de “a mări înțelepciunea, a crește puterea, a ridica nivelul unei persoane și a întări puterile divine”. Al treilea, “Penetrând Extremele Cosmice”, implică trei seturi de mișcări care urmăresc să permită expulzarea energiei rele (de exemplu qi patogen sau qi negru) și absorbția energiei bune în corp. Prin practica acestui exercițiu, practicantul aspiră să-și curățe și să-și purifice corpul. Al patrulea exercițiu, “Orbinta Cosmică Falun”, urmărește să circule energia în mod liber prin tot corpul. Spre deosebire de primele patru exerciții, al cincilea exercițiu se execută în poziția șezândă lotus. Numit “Întărirea Puterilor Supranaturale”, acest exercițiu este o meditație menită să fie menținută cât mai mult timp posibil.[46][47]

Exercițiile Falun Gong pot fi practicate individual sau în grup și pot fi efectuate pentru diferite perioade de timp, în funcție de nevoile și abilitățile fiecărui practicant.[26][48] Porter scrie că practicanții Falun Gong sunt încurajați să citească cărțile Falun Gong și să practice exercițiile în mod regulat, de preferință zilnic.[49] Exercițiile Falun Gong sunt practicate în grupuri în parcuri, în campusuri universitare și în alte spații publice din peste 70 (114 în 2017, n.t.) de țări din întreaga lume și sunt predate gratuit de către voluntari.[49][50] În plus față de cele cinci exerciții, în 2001 a fost introdusă o altă activitate de meditație numită “trimiterea de gânduri drepte”, care urmărește să reducă persecuția pe plan spiritual.[49]

Un studiu pilot care a implicat profilarea genomică a șase practicanți Falun Dafa a indicat că “schimbările expresiei genetice a practicanților [Falun Gong], spre deosebire de controalele de sănătate normale, au fost caracterizate de imunitate sporită, de încetinirea metabolismului celular și de modificarea genelor apoptotice în favoarea unei refaceri rapide a inflamației”.[51]

Pe lângă atingerea sănătății fizice, multe sisteme de meditație budiste și taoiste aspiră la transformarea corpului fizic și la cultivarea unei varietăți de capabilități supranaturale (shentong), cum ar fi telepatia și vederea divină.[52] Discuțiile despre abilitățile supranaturale apar de asemenea în mod proeminent în cadrul mișcării qigong, iar existența acestor abilități a dobândit o acceptare de nivel general în comunitatea științifică a Chinei în anii 1980.[14] Învățăturile Falun Gong susțin că practicanții pot dobândi abilități supranaturale printr-o combinație de cultivare morală, meditație și exerciții. Acestea includ – dar nu se limitează la – precogniție, claraudiție, telepatie și vederea divină (prin deschiderea celui de- al treilea ochi sau al ochiului ceresc). Cu toate acestea, Falun Gong subliniază că aceste puteri pot fi dezvoltate doar ca urmare a practicii morale și nu ar trebui să fie urmărite sau afișate în mod obișnuit.[53] Potrivit lui David Ownby, Falun Gong învață că “mândria legată de abilitățile unei persoane sau dorința de a se lăuda cu ele sunt semne de atașamente periculoase”, iar Li îi avertizează pe adepții săi să nu fie distrași de căutarea unor astfel de puteri.[14]

Practici sociale[modificare | modificare sursă]

Practicanți Falun Gong practică al treilea exercițiu în Toronto.

Falun Gong se deosebește de tradițiile monahale budiste prin faptul că acordă o mare importanță participării la lumea seculară. Practicanților Falun Gong li se cere să-și mențină locurile de muncă obișnuite și viața de familie, să respecte legile guvernelor lor și sunt instruiți să nu se distanțeze de societate. Se face o excepție pentru călugării și călugărițele budiste, cărora li se permite să continue un stil de viață monahal în timp ce practică Falun Gong.[26][54]

Ca parte a accentului pus pe comportamentul etic, învățăturile Falun Gong prescriu o moralitate personală strictă pentru practicanți. Se așteaptă ca aceștia să acționeze într-un mod sincer, să facă fapte bune și să se poarte cu răbdare și toleranță atunci când întâmpină dificultăți. De exemplu, Li stipulează că un practicant de Falun Gong trebuie “să nu lovească atunci când este atacat, să nu răspundă atunci când este insultat”.[55] În plus, practicanții trebuie să “abandoneze gândurile și comportamentele negative”, cum ar fi lăcomia, înșelăciunea, invidia etc.[26][55] Învățăturile conțin interdicții împotriva fumatului și a consumului de alcool, deoarece acestea sunt considerate dependențe care afectează sănătatea și claritatea mentală.[26][56][57] Practicanților Falun Gong li se interzice să ucidă ființe - inclusiv animale în scopul obținerii de hrană - deși nu sunt obligați să adopte o dietă vegetariană.[55]

Pe lângă aceste lucruri, practicanții Falun Gong trebuie să abandoneze o varietate de atașamente și dorințe lumești.[33] În cursul practicii cultivării, studentul Falun Gong își propune să renunțe la urmărirea faimei, a câștigului financiar, a sentimentalității și a altor obstacole. Învățăturile lui Li subliniază în mod repetat deșertăciunea urmăririlor materiale; deși practicanții Falun Gong nu sunt încurajați să-și părăsească locul de muncă sau să evite banii, se așteapta de la ei să renunțe la atașamentele psihologice legate de aceste lucruri.[56] În mod similar, dorința și pofta sexuală sunt tratate ca atașamente care urmează a fi eliminate, însă în general se așteaptă de la studenții Falun Gong să se căsătorească și să aibă familii.[56] Toate relațiile sexuale în afara limitelor căsătoriei monogame, heterosexuale sunt considerate imorale.[58] Deși homosexualii și lesbienele pot practica Falun Gong, conduita homosexuală se spune că generează karma și, prin urmare, este privită ca incompatibilă cu scopurile practicii.[59]

Cosmologia Falun Gong include convingerea că diferitele etnii au fiecare o corespondență cu propriile lor paradisuri și că indivizii din rasele mixte pierd un aspect al acestei conexiuni.[19] Cu toate acestea, Li susține că faptul de a fi de rasă mixtă nu afectează sufletul unei persoane și nici nu împiedică capacitatea lui de a practica cultivarea.[19] Practica nu are nicio poziție formală împotriva căsătoriei interrasiale, iar mulți practicanți Falun Gong au copii interrasiali.[60]

Doctrina Falun Gong sfătuiește împotriva participării în chestiuni politice sau sociale.[61] Interesul excesiv în politică este privit ca un atașament față de puterea și influența lumească, iar Falun Gong urmărește transcenderea unor astfel de căutări. Potrivit lui Hu Ping, “Falun Gong se ocupă numai cu purificarea individului prin exerciții și nu atinge preocupări sociale sau naționale. Nu a sugerat și nici nu a lăsat să sugereze un model de schimbare socială. Multe religii ... urmăresc reforma socială într-un anume grad ... dar nu există o astfel de tendință evidentă în Falun Gong.”[62]

Textele[modificare | modificare sursă]

Prima carte a învățăturilor Falun Gong a fost publicată în aprilie 1993. Numită China Falun Gong sau simplu Falun Gong, ea este un text introductiv care discută qigong-ul, relația Falun Gong-ului cu budismul, principiile practicii cultivării și îmbunătățirea caracterului moral (xinxing). Cartea oferă de asemenea ilustrații și explicații ale exercițiilor și meditației.[45][63]

Partea principală a învățăturilor este articulată în cartea Zhuan Falun, publicată în limba chineză în ianuarie 1995. Cartea este împărțită în nouă “lecții” și se bazează pe transcripții editate ale conferințelor ținute de Li în întreaga Chină în cei trei ani anteriori.[64] Textele Falun Gong au fost apoi traduse în alte 40 de limbi.[65] Pe lângă aceste texte centrale, Li a publicat mai multe cărți, conferințe, articole, cărți de poezie, care sunt disponibile pe site-urile Falun Gong.[66][67]

Învățăturile Falun Gong folosesc numeroși termeni religioși și filozofici chinezești și fac frecvent aluzie la personajele și întâmplările din literatura populară chineză și la conceptele extrase din religia populară chineză. Acest lucru, cuplat cu stilul de traducere literală al textelor, care imită stilul colocvial al discursurilor lui Li, poate face ca scripturile Falun Gong să fie dificil de abordat pentru occidentali.[22]

Simbolurile[modificare | modificare sursă]

Simbolul principal al practicii este Falun-ul (Roata Dharmei, sau Dharmacakra⁠(d) în limba_sanscrită). În budism, Dharmacakra reprezintă deplinătatea doctrinei. “A roti roata dharmei” (Zhuan Falun) înseamnă a predica doctrina budistă și acesta este titlul textului principal al Falun Gong.[68] În ciuda invocării limbii budiste și a simbolurilor, roata legii, așa cum este înțeleasă în Falun Gong, are conotații distincte și este considerată a reprezenta universul.[69] Acesta este conceptualizat printr-o emblemă formată dintr-un simbol mare și patru simboluri Swastika mici, reprezentând budismul, și patru mici simboluri Taiji (yin-yang) ale tradiției taoiste.[26][69]

Perioada de sfârșit a Dharmei[modificare | modificare sursă]

Li situează învățătura sa Falun Gong în “perioada de sfârșit a Dharmei” (Mo Fa, 末法), descrisă în scripturile budiste ca o epocă a declinului moral, când învățăturile budismului ar trebui să fie rectificate.[14][19] Era actuală este descrisă în învățăturile Falun Gong drept “perioada de rectificare a Legii” (zhengfa, care poate fi de asemenea tradusă ca și “corectarea dharmei”), o perioadă a tranziției și a reînnoirii cosmice.[19] Procesul de rectificare a Legii este impus de declinul moral și de degenerarea vieții în univers, iar în contextul post-1999, persecuția Falun Gong făcută de către guvernul chinez a ajuns să fie privită ca un simptom tangibil al acestei decăderi morale.[70] Prin procesul rectificării Legii, viața va fi reordonată în funcție de calitatea morală și spirituală a fiecăruia, oamenii buni fiind salvați și urcați spre planurile spirituale înalte, iar cei răi fiind eliminați sau aruncați în jos.[71] În această paradigmă, Li își asumă rolul de a rectifica Dharma prin răspândirea învățăturilor sale morale.[12][19]

Unii oameni de știință, precum Maria Hsia Chang și Susan Palmer, au descris retorica lui Li cu privire la “Rectificarea Legii” și oferirea salvării “în ultima perioadă a Ultimului Dezastru”, ca apocaliptică.[72][73] Cu toate acestea, Benjamin Penny argumentează că învățăturile lui Li sunt mai bine înțelese în contextul unei “noțiuni budiste a ciclului Dharmei sau a legii budiste”.[74] Richard Gunde observă că, spre deosebire de grupurile apocaliptice din Vest, Falun Gong nu se fixează pe moarte sau pe sfârșitul lumii, ci în schimb “are un mesaj etic simplu, inofensiv”.[16] Li Hongzhi nu discută despre “vremea socotelii”[74] și a respins predicțiile unei apocalipse iminente în învățăturile sale.[75]

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Falun Gong este o disciplină multilaterală care înseamnă lucruri diferite în funcție de persoană, de la un set de exerciții fizice pentru obținerea unei sănătăți mai bune și o practică de auto-transformare, la o filosofie morală și un nou sistem de cunoaștere.[44] Cercetătorii și jurnaliștii au adoptat o varietate de termeni și clasificări în descrierea Falun Gong, unele dintre ele mai precise decât altele.

În contextul cultural al Chinei, Falun Gong este în general descris fie ca un sistem de qigong, fie prin alăturarea termenilor “practică de cultivare” (xiulian). Cultivarea este un termen chinezesc care descrie procesul prin care un individ caută perfecțiunea spirituală, adesea prin condiționarea fizică și morală. Varietățile de practică a cultivării se găsesc în întreaga istorie chineză, cuprinzând tradițiile budiste, taoiste și confucianiste.[19] Benjamin Penny, un profesor de istorie chineză de la Universitatea Națională Australiană, scrie că “cel mai bun mod de a descrie Falun Gong este ca un sistem de cultivare a sinelui. Sistemele de cultivare au reprezentat o trăsătură a vieții chinezești de cel puțin 2500 de ani”.[76] Practicile de qigong pot fi de asemenea înțelese și ca parte a unei tradiții mai largi a “practicii cultivării”.[19]

În Occident, Falun Gong este frecvent clasificat ca o religie pe baza învățăturilor sale teologice și morale,[77] a preocupărilor sale despre cultivarea și transformarea spirituală și pe baza corpului său vast de scripturi.[19] Grupurile pentru drepturile omului raportează despre persecuția Falun Gong ca o încălcare a libertății religioase, în 2001, Falun Gong primind Premiul Internațional de Libertate Religioasă din partea Freedom House.[19] Cu toate acestea, practicanții Falun Gong au renunțat uneori la această clasificare. Această respingere reflectă definiția relativ îngustă a “religiei” (zongjiao) din China contemporană. Potrivit lui David Ownby, religia în China a fost definită începând cu anul 1912, referindu-se la “credințele istorice mondiale” care au “instituții bine dezvoltate, cler și tradiții textuale” – și anume budism, daoism, islam, protestantism și catolicism.[78] Falun Gong nu are aceste trăsături, fără a avea temple, fără ritualuri de venerare, clerici sau ierarhii formale. Mai mult, dacă Falun Gong s-ar fi descris ca fiind o religie în China, probabil ar fi invitat suprimarea imediată.[19] În ciuda acestor circumstanțe istorice și culturale, practica a fost deseori descrisă ca o formă a religiei chineze.[79]

Deși este adesea menționată ca atare în literatura jurnalistică, Falun Gong nu satisface definiția unei “secte”.[42] O sectă este în general definită ca o ramură sau denominație a unui sistem de credință stabilit sau a unei biserici de masă. Deși Falun Gong se bazează atât pe idei și terminologii budiste, cât și taoiste, nu susține nicio relație directă sau conexiune cu aceste religii.[21][80] Sociologii consideră sectele ca fiind grupuri exclusive care există în limite clar definite, cu standarde riguroase de admitere și cu apartenențe stricte.[81] Cu toate acestea, după cum a remarcat Noah Porter, Falun Gong nu împărtășește aceste calități: nu are limite clar definite și oricine poate să o practice.[49] Cheris Shun-ching Chan scrie, de asemenea, că Falun Gong “categoric nu este o sectă”: practicanții săi nu întrerup legăturile cu societatea seculară, sunt “structurați în mod liber, cu calitate de membru fluctuantă și toleranți față de alte organizații și credințe”, și este mai mult preocupată cu venerarea personală, decât cea colectivă.[81]

Organizarea[modificare | modificare sursă]

Ca o chestiune de semnificație doctrinară, Falun Gong are în vedere să fie “fără formă”, având o minimă organizare concretă sau formală până la a nu avea deloc. Practicanții Falun Gong nu pot să colecteze bani sau să încaseze taxe, să facă vindecări sau să predea sau să interpreteze doctrina pentru ceilalți.[82] Nu există administratori sau oficiali în cadrul practicii, niciun sistem de aderare și nicio biserică sau vreun loc fizic de venerare.[14][72][83][84] În lipsa unui statut de membru sau a unor ritualuri de inițiere, oricine poate alege sa se identifice ca fiind practicant.[85] Discipolii sunt liberi să participe la practică și să-i urmeze învățăturile cât de mult sau de puțin vor ei, iar practicanții nu instruiesc pe alții despre ce să creadă sau cum să se comporte.[49][62][86]

Autoritatea spirituală este învestită exclusiv în învățăturile fondatorului Li Hongzhi.[82] Dar organizațional Falun Gong este descentralizat, iar sucursalele locale și asistenții nu primesc privilegii, autoritate sau titluri speciale. “Asistenții” voluntari sau “persoanele de contact” nu dețin autoritate asupra altor practicanți, indiferent cât timp au practicat Falun Gong.[43][87] Autoritatea spirituală a lui Li în cadrul practicii este absolută, totuși organizarea Falun Gong funcționează împotriva controlului total, iar Li nu intervine în viața personală a practicanților. Practicanții Falun Gong au contact foarte limitat sau chiar deloc cu Li, contactul având loc mai mult prin studiul învățăturilor lui.[49][87] În Falun Gong nu există o ierarhie care să impună ceea ce este corect și nu se acordă nicio importanță, sau foarte puțină, disciplinei dogmatice; singurul lucru subliniat este nevoia unui comportament moral strict, conform lui Craig Burgdoff, profesor de studii religioase.[87]

În ceea ce privește organizarea în interiorul grupului Falun Gong, aceasta se realizează printr-o comunitate on-line globală, în rețea și, în cea mai mare măsură, pe cale virtuală. În particular, comunicările electronice, listele de e-mail și o colecție de site-uri web reprezintă principalul mijloc de coordonare a activităților și de răspândire a învățăturilor lui Li Hongzhi.[88]

În afara Chinei continentale, există, în aproximativ 80 de țări,[89] o rețea de voluntari de “persoane de contact”, asociații regionale Falun Dafa și cluburi universitare. Învățăturile lui Li Hongzhi sunt răspândite în principal pe internet. [72][90] În majoritatea orașelor de dimensiuni medii până la orașele mari, practicanții Falun Gong organizează în mod regulat sesiuni de meditație sau sesiuni de studiu în care practică exerciții Falun Gong și citesc scrierile lui Li Hongzhi. Sesiunile de exerciții și meditație sunt descrise ca grupuri informale de practicanți care se adună în parcurile publice — de obicei dimineața — timp de una până la două ore.[49][72][91] Ședințele de studiu de grup se desfășoară în mod obișnuit seara în reședințe private sau în săli de clasă universitare sau liceale și sunt descrise de David Ownby drept “cel mai apropiat lucru de o 'experiență congregațională' obișnuită” pe care Falun Gong o oferă.[48] Persoanele care sunt prea ocupate, izolate sau care preferă pur și simplu singurătatea pot alege să practice în mod privat.[48]Atunci când există cheltuieli care trebuie acoperite (cum ar fi pentru închirierea de facilități pentru conferințe la scară largă), costurile sunt suportate de membrii individuali ai comunității, auto-nominalizați și relativ mai înstăriți.[48][92]

Organizarea în interiorul Chinei[modificare | modificare sursă]

Exerciții Falun Dafa practicate dimineața, în orașul Guangzhou, înainte de 1999.

În 1993, Societatea de Cercetare Falun Dafa din Beijing a fost acceptată ca o ramură a Societății de Cercetare a Qigong-ului din China (China Qigong Research Society – CQRS), care a supravegheat administrarea diferitelor școli de qigong din țară și a sponsorizat activități și seminarii. În conformitate cu cerințele CQRS, Falun Gong a fost organizat într-o rețea națională de centre de asistență, “centre principale”, “sucursale”, “centre de orientare” și locuri de practică locale, lucru care reflecta structura societății qigong-ului sau chiar a Partidul Comunist însuși.[84][93] Asistenții Falun Gong au fost voluntari auto-selectați, care i-au învățat pe alții exercițiile, au organizat evenimente și au răspândit scrierile noi ale lui Li Hongzhi. Societatea de Cercetare Falun Dafa a oferit consultanță studenților despre tehnicile de meditație, serviciile de traducere și coordonare pentru practică la nivel național.[84]

După ieșirea sa din CQRS în 1996, Falun Gong a fost supus unei examinări sporite din partea autorităților și a răspuns prin adoptarea unei structuri organizatorice mai descentralizate și mai libere.[49] În 1997, Societatea de Cercetare Falun Dafa a fost dizolvată în mod formal, împreună cu “centrele principale” regionale.[94] Totuși practicanții continuau să se organizeze la nivel local, fiind conectați prin intermediul comunicațiilor electronice, rețelelor interpersonale și locurilor de practică a exercițiilor în grup.[49][95] Atât sursele Falun Gong cât și cele din partea guvernului chinez susțineau că până în 1999 existau circa 1900 de “centre de îndrumare” și 28.263 de locuri de practică a exercițiilor Falun Gong la nivel național, deși cele două nu sunt de acord cu privire la gradul de coordonare verticală dintre aceste unități organizaționale.[96] Ca răspuns la persecuția care a început în 1999, Falun Gong a fost condus subteran, structura organizatorică devenind totuși mai neoficială în interiorul Chinei, iar internetul a avut prioritate ca mijloc de a conecta practicanții.[97]

În urma persecuției împotriva Falun Gong din 1999, autoritățile chineze au căutat să descrie Falun Gong ca o organizație ierarhică și bine finanțată. James Tong scrie că era în interesul guvernului să descrie Falun Gong ca fiind foarte organizat pentru a-și justifica represiunea asupra grupului: “Cu cât Falun Gong putea fi prezentat mai organizat, atât mai mult putea fi justificată represiunea regimului în numele ordinii sociale.”[98] El a concluzionat că acuzațiilor Partidului le lipseau “dovezile substanțiale interne și externe” și că, în ciuda arestărilor și controlului, autoritățile “nu au contrazis niciodată și în mod credibil contraargumentele venite din partea Falun Gong”.[99]

Reacția guvernului chinez[modificare | modificare sursă]

Guvernul chinez și-a manifestat intens ostilitatea față de această mișcare, susținând că ar contraveni normelor comunismului, alocând substanțiale resurse financiare și umane pentru reprimarea acesteia.

Raportul Departamentului de Stat al SUA asupra Chinei precizează în 2005 că sunt aproximativ patru sute de centre de detenție care se ocupă de „reeducarea” a peste 100 000 de persoane, condamnate frecvent fără proces.

Acțiunile de intimidare utilizate în aceste așa-zis centre de reeducare cuprind agresiuni fizice ca torturi, bătăi, imobilizare în poziții traumatizante și agresiuni psihice ca: umilirea celor aflați în detenție, obligarea la denunțarea propriei credințe etc.[100]

De asemenea, se pare că deținuții Falun Gong uciși de guvernul chinez sunt "materia primă" pentru expozițiile de cadavre plastifiate din întreaga lume.[101][102]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Seth Faison, "In Beijing: A Roar of Silent Protestors", New York Times, 27 April 1999. Quote: "Buddhist Law, led by a qigong master named Li Hongzhi, claims to have more than 100 million followers. Even if that is an exaggeration, the government's estimate of 70 million practitioners represents a large group in a nation of 1.2 billion."
  2. ^ Freedom House, The Politburo's Predicament: Confronting the Limitations of Communist Party Repression, January 2015
  3. ^ Congressional-Executive commission on China, Annual Report 2008
  4. ^ Andrew Jacobs. 'China Still Presses Crusade Against Falun Gong', New York Times, 27 April 2009.
  5. ^ Ethan Gutmann⁠(d) (10 March 2011) "How many harvested?" revisited eastofethan.com
  6. ^ Jay Nordlinger⁠(d) (25 August 2014) "Face The Slaughter: The Slaughter: Mass Killings, Organ Harvesting, and China’s Secret Solution to Its Dissident Problem, by Ethan Gutmann", National Review⁠(d)
  7. ^ U.S. Department of State (26 October 2009) 2009 International Religious Freedom Report: China (includes Tibet, Hong Kong, Macau)
  8. ^ Shanghai, By Malcolm Moore in. „Falun Gong 'growing' in China despite 10-year ban. http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/asia/china/5213629/Falun-Gong-growing-in-China-despite-10-year-ban.html. 
  9. ^ Noakes and Ford, "Managing Political Opposition Groups in China: Explaining the Continuing Anti-Falun Gong Campaign", China Quarterly (2015) pp 672-673
  10. ^ Falundafa.org, "Find your local contacts. Retrieved 5-21-2016.
  11. ^ David Ownby, Falun Gong and the Future of China, p 126.
  12. ^ a b c d e David Palmer (2007). Qigong Fever: Body, Science and Utopia in China. New York: Cambridge University Press. ISBN 0-231-14066-5. https://books.google.com/books?id=RXeuibmD2dsC&lpg=PR7&dq=Qigong%20fever%3A%20body%2C%20science%2C%20and%20utopia%20in%20China%E2%80%8E%20-%20Page%20241&pg=PP1#v=onepage&q= 
  13. ^ David Ownby, "Falungong as a Cultural Revitalization Movement: An Historian Looks at Contemporary China", Talk Given at Rice University, 20 October 2000.
  14. ^ a b c d e David Ownby, Falun Gong and the Future of China, (Oxford University Press, 2008), ISBN: 978-0-19-532905-6.
  15. ^ Benjamin Penny, "Qigong, Daoism and Science: some contexts for the qigong boom," in M. Lee and A.D. Syrokomla-Stefanowska (eds.), Modernisation of the Chinese Past (Sydney: Wild Peopy, 1993), pp 166–179
  16. ^ a b Richard Gunde,"Culture and Customs of China," (Westport, CT: Greenwood Publishing Group, 2002).
  17. ^ Nancy Chen. "Breathing spaces: qigong, psychiatry, and healing in China",(New York, NY: Columbia University Press, 2003)
  18. ^ Zhu Xiaoyang and Benjamin Penny⁠(d), "The Qigong Boom," Chinese Sociology and Anthropology, Vol. 27, No. 1 (1994)
  19. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Benjamin Penny⁠(d), "The Religion of Falun Gong," (University of Chicago Press, 2012), ISBN: 978-0-226-65501-7.
  20. ^ Li Hongzhi, 9-day Lectures in Guangzhou (audio), lecture 1, 1994.
  21. ^ a b Ownby, David (2003). „A History for Falun Gong: Popular Religion and the Chinese State Since the Ming Dynasty”. Nova Religio 6 (2). http://www.omnilogos.com/2014/12/a-history-for-falun-gong-popular.html. 
  22. ^ a b Lowe, Scott (2003). „Chinese and International Contexts for the Rise of Falun Gong”. Nova Religio 6 (2). http://www.omnilogos.com/2014/12/chinese-and-international-contexts-for.html. 
  23. ^ Irons, Edward (2003). „Falun Gong and the Sectarian Religion Paradigm”. Nova Religio 6 (2). http://www.omnilogos.com/2014/12/falun-gong-and-sectarian-religion.html. 
  24. ^ Li Hongzhi, Zhuan Falun, p 7. Quote: "The most fundamental characteristic of this universe, Zhen-Shan-Ren, is the highest manifestation of the Buddha Fa. It is the most fundamental Buddha Fa."
  25. ^ David Ownby, Falun Gong and the Future of China, pp 93, 102.
  26. ^ a b c d e f g h i j k Li Hongzhi, Zhuan Falun, (New York, NY: The Universe Publishing Company, 1999).
  27. ^ Noah Porter, Falun Gong in the United States: An Ethnographic Study, p 29. Quote: "According to the Falun Gong belief system, there are three virtues that are also principles of the universe: Zhen, Shan, and Ren (真, 善, 忍). Zhen is truthfulness and sincerity. Shan is compassion, benevolence, and kindness. Ren is forbearance, tolerance, and endurance. These three virtues are the only criteria that truly distinguish good people and bad people. Human society has deviated from these moral standards. All matter in the universe contains Zhen- Shan-Ren. All three are equally important."
  28. ^ David Ownby, Falun Gong and the Future of China, p 93. Quote: "The very structure of the universe, according to Li Hongzhi, is made up of the moral qualities that cultivators are enjoined to practice in their own lives: truth, compassion, and forbearance."
  29. ^ Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong," p 133. Quote: "For Li, as he often repeats in Zhuan Falun, the special characteristic or particular nature of the cosmos is the moral triumvirate of zhen (truth), shan (compassion), and ren (forbearance). He does not mean this metaphorically; for him zhen, shan, and ren are the basic organizing principles of all things ... it is embedded in the very essence of everything in the universe that they adhere to the principles of truth, compassion, and forbearance."
  30. ^ Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong," p 124. Quote: "In addition, in Falun Gong cultivation adherence to the code of truth, compassion, and forbearance is not just regarded as the right and responsible course of action for practitioners; it is an essential part of the cultivation process. Lapsing from it will render any other efforts in cultivation worthless."
  31. ^ Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong," p 125.
  32. ^ Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong," p 169.
  33. ^ a b Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong," p 170.
  34. ^ Benjamin Penny, The Religion of Falun Gong, p 172. Quote: "Transforming karma into virtue is fundamental in the cultivation practice of Falun Gong"
  35. ^ a b David Ownby, Falun Gong and the Future of China, pp 110–112.
  36. ^ Li Hongzhi, "Zhuan Falun," pp 27–35; 362 - 365
  37. ^ David Ownby, Falun Gong and the Future of China, p 93. Quote: "The goal of cultivation, and hence of life itself, is spiritual elevation, achieved through eliminating negative karma—the built-up sins of past and present lives—and accumulating virtue."
  38. ^ Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong," p 135.
  39. ^ David Ownby, Falun Gong and the Future of China, pp 103–105.
  40. ^ David Ownby, Falun Gong and the Future of China, p 93. Quote: "One finds few lists of do's and don'ts in Li's writings, nor are there sophisticated ethical discussions. Instead, followers are advised to rid themselves of unnecessary "attachments", to do what they know is right, and hence to return to "the origin", to their "original self".
  41. ^ Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong," p 213.
  42. ^ a b Danny Schechter, Falun Gong's Challenge to China: Spiritual Practice of 'Evil Cult'?, (New York, NY:Akashic Books⁠(d), 2000). Hardback ISBN: 1-888451-13-0, paperback ISBN: 1-888451-27-0
  43. ^ a b Kai-Ti Chou, Contemporary Religious Movements in Taiwan: Rhetorics of Persuasion, (Lewiston, NY: Edwin Mellen Press, 2008). ISBN: 0-7734-5241-9.
  44. ^ a b Zhao Yuezhi, Falun Gong, Identity, and the Struggle over Meaning Inside and Outside China, in "Contesting Media Power: Alternative Media in a Networked World," Nick Couldry and James Curran (ed.), (Lanham, MD: Rowman & Littlefield, 2003). ISBN: 978-0-7425-2385-2
  45. ^ a b Li Hongzhi, Falun Gong, 4th Translation Edition, Updated April 2001
  46. ^ Li Hongzhi, Falun Gong (6th Translation Edition, 2014)
  47. ^ Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong," pp 163–168.
  48. ^ a b c d David Ownby, "Falun Gong in the New World", European Journal of East Asian Studies (2003), pp 313–314.
  49. ^ a b c d e f g h i Noah Porter, "Falun Gong in the United States: An Ethnographic Study". University of South Florida, 2003
  50. ^ Falundafa.org, 'Find your local volunteer contact person'.
  51. ^ Genomic profiling of neutrophil transcripts in Asian Qigong practitioners: a pilot study in gene regulation by mind-body interaction. Li QZ, Li P, Garcia GE, Johnson RJ, Feng L. US National Library of Medicine, National Institutes of Health.
  52. ^ Penny (2012), p. 157-158; 202
  53. ^ Penny (2012), p. 158; 201
  54. ^ Noah Porter, Falun Gong in the United States: An Ethnographic Study, p 205.
  55. ^ a b c Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong," pp 102; 170-181.
  56. ^ a b c David Ownby, Falun Gong and the Future of China, pp 112–114.
  57. ^ Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong," p 123.
  58. ^ Ian Johnson Wild Grass: three portraits of change in modern China, (New York, NY: Pantheon Books, 2005).
  59. ^ Falun Dafa Information Center, Misconceptions: "Intolerant"?, 16 June 2008. Retrieved 27 November 2010. See also Robyn Lebron, "Searching for Spiritual Unity," p. 349.
  60. ^ FalunInfo.net - Misconceptions: 'Intolerant'?”. faluninfo.net. 2011. http://faluninfo.net/article/654/?cid=23. Accesat la 29 octombrie 2011. „practice” 
  61. ^ Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong," p 48.
  62. ^ a b Hu Ping, "The Falun Gong Phenomenon", in Challenging China: Struggle and Hope in an Era of Change, Sharon Hom and Stacy Mosher (ed) (New York: The New Press, 2007).
  63. ^ Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong," pp 93–94.
  64. ^ Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong," p. 97
  65. ^ falunfafa.org, List of languages, Accessed 11-09-2013
  66. ^ See Falundafa.org, "books"
  67. ^ Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong," pp 100–103.
  68. ^ Benjamin Penny, "Falun Gong, Buddhism, and Buddhist qigong," Asian Studies Review 29 (March 2009).
  69. ^ a b George Bruseker, "Falun Gong: A Modern Chinese Folk Buddhist Movement in Crisis," 26 April 2000.
  70. ^ Craig Burgdoff, "How Falun Gong Practice Undermines Li Hongzhi's Totalistic Rhetoric," p 336.
  71. ^ Craig Burgdoff, "How Falun Gong Practice Undermines Li Hongzhi's Totalistic Rhetoric," p 336.
  72. ^ a b c d Susan Palmer and David Ownby, Field Notes: Falun Dafa Practitioners: A Preliminary Research Report, Nova Religio, 2000.4.1.133
  73. ^ Chang, Maria Hsia (2004) Falun Gong: The End of Days (New Haven, Connecticut: Yale University Press) ISBN: 0-300-10227-5
  74. ^ a b Chris Bullock, Falun Gong: Cult or Culture?, National Radio, [1]. Retrieved 21 April 2012.
  75. ^ Danny Schechter, "Falun Gong's Challenge to China, p 57.
  76. ^ Benjamin Penny, The Past, Present, and Future of Falun Gong, Lecture given at the National Library of Australia, 2001.
  77. ^ Richard Madsen, "Understanding Falun Gong," Current History (September 2000).
  78. ^ David Ownby, "Unofficial Religions in China: Beyond the Party's Rules" Arhivat 26 March 2008 la Wayback Machine., Testimony for the Congressional-Executive Commission on China, 23 May 2005.
  79. ^ Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong," p 226. Quote: "Falun Gong is a new form of Chinese religion, even if its adherents themselves may not recognize it as being religion at all."
  80. ^ Benjamin Penny, "The Religion of Falun Gong," p 26. Quote: "[Falun Gong] claims no immediate predecessor in the sense of asserting its position in a lineage of religions. Nonetheless, as will be clear throughout this book, many of the terms Li Hongzhi uses and the ideas that underpin Falun Gong teachings are found in Chinese religions of the past."
  81. ^ a b Shun-ching Chan, Cheris (1 septembrie 2004). „The Falun Gong in China: A Sociological Perspective”. The China Quarterly 179. http://www.omnilogos.com/2014/12/the-falun-gong-in-china-sociological.html. 
  82. ^ a b David Palmer, "Qigong Fever:Body, Science and Utopia in China," p 241–246
  83. ^ Noah Porter, "Professional Practitioners and Contact Persons Explicating Special Types of Falun Gong Practitioners", Nova Religio, November 2005, Vol. 9, No. 2, pp 62–83
  84. ^ a b c Tong, James (1 septembrie 2002). „An Organizational Analysis of the Falun Gong: Structure, Communications, Financing”. The China Quarterly 171: 636–660. doi:10.1017/S0009443902000402. 
  85. ^ Haar, Barendter. „Evaluation and Further References. http://website.leidenuniv.nl/~haarbjter/faluntext3.html. Accesat la 21 decembrie 2009. „One difference between the Falun Gong and traditional groups is the absence of rituals of daily worship or rites of passage” 
  86. ^ David Ownby, "Falungong and Canada's China Policy," International Journal, Spring 2001, p 193. Quote:"These people have discovered what is to them the truth of the universe. They have arrived freely at this discovery, and, if they change their mind, they are fee to go on to something else. The Falungong community seems to be supportive but not constraining – aside from the peer pressure that exists in many groups situations; there is no visible power structure to chastise a misbehaving practitioner, nor do practitioners tell one another what to do or what to believe."
  87. ^ a b c A Burgdoff, Craig (2003). „How Falun Gong Practice Undermines Li Hongzhi's Totalistic Rhetoric”. Nova Religio 6 (2). http://www.omnilogos.com/2014/12/how-falun-gong-practice-undermines-li.html. 
  88. ^ McDonald, Kevin (2006). Global movements: action and culture. Wiley-Blackwell. ISBN 978-1-4051-1613-8. https://books.google.com/books?id=lrQV2Wi1RdgC&pg=PA140&dq=Kevin+McDonald,+Global+Movements:+Action+and+Culture,+chapter+7,+‘Healing+Movements,+embodied+subjects’,+Wiley-Blackwell+(2006)&cd=1#v=onepage&q=&f=false 
  89. ^ Falundafa.org, 'Local Contacts'.
  90. ^ Mark R. Bell, Taylor C. Boas, Falun Gong and the Internet: Evangelism, Community, and Struggle for Survival, Nova Religio, April 2003, Vol. 6, No. 2, pp 277–293
  91. ^ Craig Burgdoff, "How Falun Gong Practice Undermines Li Hongzhi's Totalistic Rhetoric," p 336.
  92. ^ Craig Burgdoff, "How Falun Gong Practice Undermines Li Hongzhi's Totalistic Rhetoric," p 338.
  93. ^ Kevin McDonald, Global Movements: Action and Culture, 'Healing Movements, embodied subjects', (Hoboken, NJ: Wiley-Blackwell, 2006), pp 142 – 164
  94. ^ James Tong, "An Organizational Analysis of the Falun Gong: Structure, Communications, Financing," p 641
  95. ^ James Tong, "Revenge of the Forbidden City: The suppression of the Falungong in China, 1999–2005" (New York, NY: Oxford University Press, 2009), ISBN: 0-19-537728-1
  96. ^ James Tong, "An Organizational Analysis of the Falun Gong: Structure, Communications, Financing," p 642.
  97. ^ Patricia Thornton, "Manufacturing Dissent in Transnational China", in Popular Protest in China, Kevin J. O'Brien (ed.), (Cambridge, MA: Harvard University Press, 2008).
  98. ^ James Tong, "An Organizational Analysis of the Falun Gong: Structure, Communications, Financing," p 638.
  99. ^ James Tong, "An Organizational Analysis of the Falun Gong: Structure, Communications, Financing," p 657.
  100. ^ ClearHarmony.net
  101. ^ Adrian Sturdza: Oameni jupuiți și împăiați la Muzeul Antipa. Pe când exemplare vii la Zoo?, 19 martie 2013, InLinieDreapta.net
  102. ^ Au utilizat companiile chineze de plastinare prizonieri de conștiință? (video), 16 martie 2013, Epoch Times România, accesat la 23 aprilie 2014

Texte pe aceeași temă[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]