Sari la conținut

Moritz Schlick

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Moritz Schlick
Date personale
Nume la naștereFriedrich Albert Moritz Schlick Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Berlin, Regatul Prusiei, Imperiul German[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani)[6][1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Viena, Statul Federal al Austriei[6][8] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatPötzleinsdorfer Friedhof[*][[Pötzleinsdorfer Friedhof (cemetery)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
filozof
cadru didactic universitar[*]
filosof al științei[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[1][9] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Lausanne[*]
Universitatea din Heidelberg
Universitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Viena
Universitatea Christian-Albrecht
Universitatea din Rostock  Modificați la Wikidata
Profesor pentruFriedrich Waismann[*][[Friedrich Waismann (filosof austriac)|​]]  Modificați la Wikidata

Moritz Schlick (n. 14 aprilie 1882, Berlin - d. 22 iunie 1936, Viena) a fost un filozof german și unul din fondatorii Cercului de la Viena și al pozitivismului logic. A murit asasinat de un student.

Schlick a studiat fizica la Berlin cu Max Planck și a susținut în 1904 o teză asupra reflexiei luminii. S-a orientat în continuare către filozofie și avea să predea la Universitatea din Rostock și din Kiel. În 1922 a fost numit la catedra de filozofie a științelor inductive.

Școala neopozitivistă a izvorât dintr-un seminar al lui Schlick și s-a manifestat în public din 1929 sub denumirea de „Cercul de la Viena” prin publicarea broșurii-program Wissenschaftliche Weltauffassung (Concepția științifică a lumii). Joseph Petzoldt (1862-1929) trecuse la scoală direcția revistei. Primele concluzii s-au făcut cunoscute în Allgemeine Erkenntnislehre (Teoria generală a cunoașterii), lucrare publicată în 1918 unde el abordează succesiv câteva chestiuni importante.

Mai întâi a abordat chestiunea esenței cunoașterii, precizând ceea ce cunoașterea nu este. Astfel ea nu este „intuiție”, sum-ul lui Descartes este un simplu fapt (nu o cunoștință). Prin urmare, el tratează chestiunea gândirii ca problemă; fie problema coerenței cunoștințelor, fie problema definiției judecăților analitice ca fiind întotdeauna contrare judecăților sintetice a căror valoare de adevăr se bazează pe experiență și care sunt întotdeauna a posteriori, fie problema existenței judecăților sintetice a priori atât de manifeste pentru Kant și care se traduc pentru Schlick în problema existenței unei cunoașteri a priori de obiecte reale și aparținând problemelor realității, fie problema relației psihologicului cu logicul (care este o problemă husserliană) dar pe care Schlick o rezolvă.

Nesatisfăcut de epistemologia neokantiană și nici de fenomenologia husserliană, Schlick a fondat o epistemologie riguroasă accentuând analizele lui Ernst Mach, Helmholtz si Henri Poincaré.

  1. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Moritz Schlick, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  3. ^ a b Moritz Schlick, Internet Philosophy Ontology project, accesat în  
  4. ^ a b Moritz Schlick, Brockhaus Enzyklopädie 
  5. ^ Moritz Schlick, SNAC, accesat în  
  6. ^ a b c Шлик Мориц, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  7. ^ „Moritz Schlick”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ „Moritz Schlick”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  • Dicționar de filozofie, Editura politică, București, 1978