Moritz Schlick

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Moritz Schlick
Schlick sitting.jpg
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Berlin, Imperiul German[4][5] Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani)[1][5][2][3] Modificați la Wikidata
Viena, Statul Federal al Austriei[6][5] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatPötzleinsdorfer Friedhof[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
filozof
profesor universitar
filosof al științei[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Lausanne[*]
Universitatea din Heidelberg
Universitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Viena
Universitatea Christian-Albrecht  Modificați la Wikidata

Moritz Schlick (n. 14 aprilie 1882, Berlin - d. 22 iunie 1936, Viena) a fost un filozof german și unul din fondatorii Cercului de la Viena și al pozitivismului logic. A murit asasinat de un student.

Activitatea[modificare | modificare sursă]

Schlick a studiat fizica la Berlin cu Max Planck și a susținut în 1904 o teză asupra reflexiei luminii. S-a orientat în continuare către filozofie și avea să predea la Universitatea din Rostock și din Kiel. În 1922 a fost numit la catedra de filozofie a științelor inductive.

Școala neopozitivistă a izvorât dintr-un seminar al lui Schlick și s-a manifestat în public din 1929 sub denumirea de „Cercul de la Viena” prin publicarea broșurii-program Wissenschaftliche Weltauffassung (Concepția știintifică a lumii). Joseph Petzoldt (1862-1929) trecuse la scoală direcția revistei. Primele concluzii s-au făcut cunoscute în Allgemeine Erkenntnislehre (Teoria generală a cunoașterii), lucrare publicată în 1918 unde el abordează succesiv câteva chestiuni importante.

Mai întâi a abordat chestiunea esenței cunoașterii, precizând ceea ce cunoașterea nu este. Astfel ea nu este „intuiție”, sum-ul lui Descartes este un simplu fapt (nu o cunoștință). Prin urmare, el tratează chestiunea gândirii ca problemă; fie problema coerenței cunoștințelor, fie problema definiției judecăților analitice ca fiind întotdeauna contrare judecăților sintetice a căror valoare de adevăr se bazează pe experiență și care sunt întotdeauna a posteriori, fie problema existenței judecăților sintetice a priori atât de manifeste pentru Kant și care se traduc pentru Schlick în problema existenței unei cunoașteri a priori de obiecte reale și aparținând problemelor realității, fie problema relației psihologicului cu logicul (care este o problemă husserliană) dar pe care Schlick o rezolvă.

Nesatisfăcut de epistemologia neokantiană și nici de fenomenologia husserliană, Schlick a fondat o epistemologie riguroasă accentuând analizele lui Ernst Mach, Helmholtz si Henri Poincaré.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Moritz Schlick”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b „Moritz Schlick”, data.bnf.fr, accesat în  
  3. ^ a b SNAC, accesat în  
  4. ^ „Moritz Schlick”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ a b c Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  6. ^ „Moritz Schlick”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar de filozofie, Editura politică, București, 1978