Horia Hulubei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Horia Hulubei
Date personale
Născut[2][3] Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
fizician nuclearist[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[4] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma MaterUniversitatea din Paris  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratJean Baptiste Perrin  Modificați la Wikidata
SocietățiAcademia de Științe din România
Academia Română
PremiiPremiul de Stat (1962)[1]
Membru titular al Academiei Române
Membru al Academiei de Științe din România
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Horia Hulubei în laborator

Horia Hulubei (n. , Iași, România – d. , București, România) a fost un fizician român, membru titular al Academiei Române.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Studiile superioare, pe care le începuse în 1915, la terminarea liceului, sunt întrerupte de intrarea în război a României. Participă, având gradul de sublocotenent, la bătălia de la Mărășești. Face parte din grupul de tineri trimiși de șeful misiunii militare franceze în România, generalul Berthelot pentru a deveni piloți militari. Participă în calitate de pilot de vânătoare la operațiunile de pe frontul de Vest, fiind rănit și decorat cu ordinul Legiunii de Onoare[5][6]

În 1922 își reia studiile obținând în 1926 licența în științe fizico-chimice[7]. Se dedică învățământului, devenind pe rând, preparator, apoi asistent la catedra de chimie fizică a Universității din Iași. Lucrează ca cercetător cu întreruperi, între anii 1927— 1938, în Laboratorul de Chimie Fizică de la Sorbona, Paris, condus în acea perioadă de savantul Jean Perrin.

În 1933, își ia doctoratul în fizică la Paris, ajungând director de cercetări la Universitatea din Paris. Horia Hulubei activează susținut în țară, fiind, pe rând, conferențiar, profesor, la universitățile din Iași și apoi București, unde, pe lângă intensa muncă de cercetare științifică, are o foarte bogată activitate de cercetare și organizare a Institutului de Fizică a Academiei Române, creat la 1 septembrie 1949[8][9] și pe care îl conduce până în anul 1965, când trece la conducerea Institutului de Fizică Atomică, atunci nou creat.

În perioada 1941-1944, profesorul Horia Hulubei a deținut funcția de rector al Universității din București.

Una dintre satisfacțiile mele cele mai mari este că, prin înființarea Institutului de Fizică Atomică, s-a realizat posibilitatea de a se crește în țară cadre de fizicieni eminenți — dintre care mulți au lucrări deja cunoscute în lume, aducând prestigiu științei românești și asigurând schimbul de mâine în acest sector. Ei realizează un aport însemnat, pentru economia țării, prin lucrările lor.[necesită citare] – Horia Hulubei.[10]

Fratele său, Dan Hulubei (1899-1964), s-a remarcat ca om de știință, matematician, doctor în știință al Universității din Nancy, Franța. A profesat la Iași, Cernăuți, Galați, București.[11]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Curs de chimie fizică (1940)
  • Spectroscopia X (1948)
  • Structura materiei (1950)

Contribuțiile sale în fizică[modificare | modificare sursă]

Horia Hulubei a format generații de specialiști în fizica atomică și nucleară. În același timp, el s-a distins și prin importante descoperiri științifice. Astfel, a obținut — primul în lume — spectre de raze X în gaze. În acest scop, el și-a construit un spectrometru special, de concepție proprie. Savantul român are contribuții importante și în fizica neutronilor, în studiul elementelor transuraniene, în studiul reacțiilor nucleare, mai ales în ce privește interacțiile nucleare la energii joase, medii și înalte. A studiat, de asemenea, dezintegrarea mezonilor.[12]

Distincții[modificare | modificare sursă]

Pentru meritele sale, Hulubei a primit numeroase distincții științifice atât din țară cât și din străinătate, fiind, în același timp, membru a numeroase academii și societăți științifice de prestigiu, naționale și internaționale.

A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935, membru titular începând cu 3 iunie 1941 și președintele secției a II-a fizică a Academiei de Științe din România[13]. A fost ales membru corespondent al Academiei Române pe 26 mai 1937, iar pe 27 mai 1946 este ales membru titular. În 1948 este îndepărtat din Academie[14], dar în 2 iulie 1955 este repus în drepturi.

Decorații[modificare | modificare sursă]

  • Ordinul „Coroana României” în gradul de Mare Ofițer (7 noiembrie 1941)[15]
  • titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”[16]
  • medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”[16]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ HCM nr. 281/1963 privind acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Romane pe anul 1962, lege5.ro, accesat 2016-12-31
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Horia Hulubei, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ Horia Hulubei, Traian Anghel, iunie 2007, Revista Dominus Nr. 89 - Seria Biografii
  6. ^ Dorina N. Rusu: Dicționarul membrilor Academiei Române (1866-2010).
  7. ^ http://jurnalul.ro/it/stiinta/horia-hulubei-seniorul-atomistilor-romani-502922.html Horia Hulubei, seniorul atomiștilor români Accesat 16.08.2015
  8. ^ „IFA - Institutul de Fizica Atomica - simbolul fizicii romanesti”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Horia Hulubei National Institute of Physics and Nuclear Engineering
  10. ^ „Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării :: www.research.gov.ro”. www.old.research.gov.ro. Accesat în . 
  11. ^ Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. Albumul promoției 1958, p.22
  12. ^ Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (2017). 100 de inovatori români. Institutul Cultural Român. p. 144-145.
  13. ^ „Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.2” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  14. ^ Revista de Politica Științei și Scientometrie, Vol. 1, Nr. 3, septembrie 2012, p. 180
  15. ^ Decretul Regal nr. 3.068 din 7 noiembrie 1941 pentru conferiri de decorații, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 266 din 8 noiembrie 1941, partea I-a, p. 6.997.
  16. ^ a b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Horia Hulubei la Wikimedia Commons


v • d • m
Profesori ai Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași - Fizică

Lista completă  •  • Agronomie  • Biologie  • Chimie  • Drept  • Economie  • Filologie  • Filozofie și știinte social-politice  • Fizică  • Geografie și geologie  • Istorie  • Matematică și informatică  • Medicină  • Psihologie și pedagogie  • Teologie  •
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Horia_Hulubei&oldid=16053927