Elisabeta Rizea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Elisabeta Rizea
RezistantaRomanaAntiCommunista-Elisabetea-Rizea.jpg
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Domnești, România Modificați la Wikidata
Decedată (91 de ani) Modificați la Wikidata
Pitești, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata

Elisabeta Rizea (n. , Domnești, România – d. , Pitești, România) a fost o eroină a luptei anticomuniste din România, nepoată[1] a liderului țărănist Gheorghe Șuța, ucis de comuniști în 1948. Împreună cu soțul ei a sprijinit activ grupul de rezistență anticomunistă Arsenescu-Arnăuțoiu. A fost arestată și torturată de autoritățile comuniste în 1952 și 1961. A executat 12 ani de închisoare. Povestea ei a devenit cunoscută publicului în urma unui interviu din 1992, inclus în documentarul Memorialul Durerii, de Lucia Hossu-Longin.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Povestea Elisabetei Rizea..., pag. 17.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Elisabeta Rizea, Cornel Drăgoi: Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi, ediție îngrijită de Irina Nicolau și Theodor Nițu, Editura Humanitas 1993, ISBN 9732803991
  • Rodica Mandache: Elisabeta Rizea - Mărturii, scenariu (după Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara de E. Rizea și C. Drăgoi), Editura Liternet 2005, ISBN 973-8475-87-2

Legături externe[modificare | modificare sursă]