Hygrophorus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search


Hygrophorus
Hygrophorus eburneus-pastorino.JPG
Hygrophorus eburneus
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Hygrophoraceae
Gen: Hygrophorus
Fr. (1836)
Specia tip
Hygrophorus eburneus
(Bull.) Fr. (1838)
Sinonime

Hygrophorus (Elias Magnus Fries, 1836) din încrengătura Basidiomycota, în familia Hygrophoraceae[1] este un gen de ciuperci cu global aproape 100 (în Europa aproximativ 50) de specii în marea majoritate comestibile și niciodată otrăvitoare, denumit in popor bureți mucoși.[2] Numele generic este derivat din cuvintele grecești (greacă υγρός= umed) și (greacă φθορά= a purta), adică purtător de umiditate. Toți bureții genului sunt simbionți micoriza care formă micorize pe rădăcinile arborilor și se dezvoltă preferat pe sol moderat umed, argilos și calcaros în păduri de foioase, mixte sau în cele deconifere, crescând mereu în grupuri mari precum cercuri de vrăjitoare, peste tot anul, pentru că unele specii rezistă chiar gerului (de exemplu Hygrophorus hypothejus). Tip de specie este Hygrophorus eburneus[3][4][5].

Istoric[modificare | modificare sursă]

E. M. Fries

Genul Hygrophorus a fost descris pentru prima dată în 1836 de către micologul suedez Elias Magnus Fries în volumul 2 al lucrării sale Flora scanica din 1836.[6] În 1849, tot Fries, a împărțit ulterior genul în trei subgenuri: Limacium, Camarophyllus și Hygrocybe.[7] Ultimul dintre acestea, Hygrocybe, a fost frecvent inclus în genul Hygrophorus până în anii 1970, fiind însă recunoscut în prezent de toți micologii ca gen independent. Camarophyllus cu tipul de specie Hygrophorus camarophyllus) [8] și Limacium au fost de asemenea ridicate la rangul de gen de către cunoscutul micolog german Paul Kummer în opera sa principală Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen din 1871,[9] fiind considerate astăzi (2018) însă numai sinonime ale genului Hygrophorus.

Redenumirea lui Rolf Singer în Neohygrophorus din anul 1961 este acceptată sinonim, dar niciodată uzată, astfel ea poate fi neglijată. [10]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Hygrophorus
  • Pălăria: Ea este de dimensiune mediocră cu un diametru între 3 și 12 cm, cărnoasă, la început boltită semisferic cu marginile răsucite spre interior, devenind repede convexă și apoi plată, dezvoltând la anumite specii un gurgui central (de exemplu Hygrophorus olivaceoalbus) și fiind lipicioase și cleioase, în special la vreme umedă.
  • Lamelele: Ele sunt predominant groase, clar îndepărtate, ceroase, arcuite precum atașate sau ușor decurente la picior, fiind albe sau de același colorit cu pălăria. Trama lamelară este bilaterală. Sporii sunt elipsoidali până ovali, netezi, neamilozi (nu prezintă reacții în culoare cure iod) și nu au pori de germen. Pulberea lor este mereu albă.
  • Piciorul: El are o lungime între 5 și 12 cm precum o grosime de până la 2 cm, este neted sau canelat fin, rareori șerpuit, cilindric, plin, uneori curbat, subțiat la bază și lipicios-mucegăios (dar niciodată la vârf). Coloritul este alb sau de același colorit cu pălăria, la cele mai multe soiuri cu aspect tulbure și mat cu excepția speciilor de culoare pur albă sau galben strălucitoare. Speciile genului nu poartă un inel veritabil, dar unele puține arată uneori o zonă inelară, la fel de lipicioasă.
  • Carnea: Carnea este inițial mai tare, apoi destul de moale, fragilă și parțial apoasă, de culoare albă, mai groasă în mijlocul pălăriei și subțiată la margine[3][4][5].

Cercetările moleculare recente, bazate pe analiza cladistică a secvențelor ADN, sugerează că Hygrophorus (fără Hygrocybe) este un gen monofiletic (și deci natural). Doar câteva specii au fost secvențiate până în prezent.[11]

Specii de genul Hygrophorus (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • Hygrophorus agathosmus (Fr., 1815) Fr. (1838)
  • Hygrophorus agathosmus f. aureofloccosus Bres. (1928)
  • Hygrophorus arbustivus Fr. (1836)
  • Hygrophorus atramentosus H. Haas & R.Haller (1978)
  • Hygrophorus aureus Arrhenius (1863)
  • Hygrophorus calophyllus P.Karsten (1876)
  • Hygrophorus camarophyllus (Albertini & Schweinitz, 1805 : Fr., 1821) Maire (1913)
  • Hygrophorus capreolarius (Kalchbr., 1874) Sacc. (1887)
  • Hygrophorus chrysodon (Batsch, 1789 : Fr., 1821) Fr. (1838)
  • Hygrophorus cossus (Sowerby, 1798) Fr. (1838)
  • Hygrophorus discoideus (Pers., 1801 : Fr. 1821) Fr. (1838)
  • Hygrophorus discoxanthus (Fr., 1815) Rea (1908)
  • Hygrophorus eburneus (Bull., 1782) Fr. 1836
  • Hygrophorus erubescens (Fr., 1821) Fr. 1838
  • Hygrophorus flavodiscus Frost (1884)
  • Hygrophorus fuscoalbus (Lasch, 1829 : Fr. 1832) Fr. (1838)
  • Hygrophorus gliocyclus Fr. (1861)
  • Hygrophorus hyacinthinus Quél. (1886)
  • Hygrophorus hypothejus (Fr. 1818) Fr. 1838
  • Hygrophorus korhonenii Harmaja (1985)
  • Hygrophorus latitabundus Britzelm. (1899)
  • Hygrophorus leporinus Fr. (1838)
  • Hygrophorus ligatus Fr. (1838)
  • Hygrophorus lindtneri M.M.Moser (1967)
  • Hygrophorus lucorum Kalchbr. (1874)
  • Hygrophorus marzuolus (Fr.) Bres. (1893)
  • Hygrophorus melizeus (Fr., 1818) F. (1838)
  • Hygrophorus nemoreus Fr. (1838)
  • Hygrophorus nitidus (Berk. & M.A.Curtis, 1853) Murrill (1916)
  • Hygrophorus olivaceoalbus (Fr, 1815) Fr. (1838)
  • Hygrophorus penarius Fr. (1836)
  • Hygrophorus persoonii Arnolds (1979)
  • Hygrophorus piceae Kühner (1949)
  • Hygrophorus pleurotoides J. Favre (1960)
  • Hygrophorus poetarum R.Heim (1947)
  • Hygrophorus ponderatus Britzelm. (1885)
  • Hygrophorus pudorinus (Fr., 1821) Fr. (1836)
  • Hygrophorus purpurascens (Albertini & Schwein., 1805) Fr. 1838
  • Hygrophorus pustulatus (Pers., 1801 : Fr., 1821) Fr. (1838)
  • Hygrophorus queletii Bres. (1881)
  • Hygrophorus roseodiscoideus Bon & Chevassut (1985)
  • Hygrophorus russula (Schaeff., 1774 : Fr., 1821) Quél. (1886)
  • Hygrophorus secretanii Henning (1886)
  • Hygrophorus subviscifer (P.Karsten, 1878) Harmaja (1985)
  • Hygrophorus tephroleucus (Pers., 1801) Fr. 1838

Specii Hygrophorus în imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 511, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO
  3. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 100-102, ISBN 978-3-440-13447-4
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 45, ISBN 3-405-12116-7
  5. ^ a b Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 58, ISBN 978-3-8427-0483-1
  6. ^ Elias Magnus Fries: „Flora scanica”, vol. 2, Editura Palmblad, Sebell & C. Uppsala 1836, p. 339
  7. ^ Elias Magnus Fries: „Summa vegetabilium Scandinaviae”', vol. 3, Editura A. Bonnier, Stockholm 1849, p. 307 p.
  8. ^ Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde…”, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 26
  9. ^ Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde…”, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 118
  10. ^ Rolf Singer „Neohygrophorus”, în jurnalul „Sydowia” vol. 15 (1-6), 1962, p. 46
  11. ^ P. B. Matheny, J. M. Curtis, V. Hofstetter și alții: „Major clades of Agaricales: a multilocus phylogenetic overview”, insa: „Mycologia”, vol. 98, nr. 6, 2006”, p. 982-995 [1]

Bibiliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1-3, 5, 6, vezi sub "Note"
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe[modificare | modificare sursă]