Micologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Micologia este știința ce studiază regnul Fungi

Micologia (din greaca mykes = ciupercă + logos = știință) este o ramură a biologiei care se ocupă cu studiul complex morfo-anatomic, ecofiziologic, genetic, taxonomic, filogenetic, patogenetic, toxicologic, alimentar, biotehnologic al ciupercilor (micromicete și macromicete) și al cultivării lor, fiind strâns legată de fitopatologie (micologie aplicată). Din micologia generală s-au desprins: micologia medicală, micologia veterinară, micologia acvatică, micologia industrială, micologia toxinogenă. Termenul de micologie a fost formulat de Pier Antonio Micheli în 1729, înainte de utilizarea microscopului, și derivă de la cuvântul grecesc mykes = "ciupercă comestibilă" și etimologic reprezintă numai studiul acestora. Deși intrat în uz, acest termen este considerat greșit de unii autori, care sugerează că termenul corect ar fi micetologie, în concordanță cu semantica greacă modernă. Mai multe ciuperci au întrebuințări în medicină și industrie. Cercetările micologice au dus la descoperirea unor antibiotice: penicilina, streptomicina și tetraciclina. Studiile micologice au aplicații practice și în medicina umană și veterinară, industria de prelucrare a laptelui și a produselor lactate, în industria vinului și în panificație, la fabricarea cernelurilor și a vopselelor.[1][2][3]

Macromicetele sunt ciuperci care au în comun capacitatea de a produce corpi fructiferi de dimensiuni mari (de la câțiva centimetri până la câțiva zeci de centimetri în diametru), formați din picior și pălărie. Ele pot fi comestibile sau toxice; unele sunt dăunătoare pădurilor sau pomilor pe care cresc. Cele mai multe aparțin clasei Basidiomycetes, unele la Ascomycetes. În Europa, sunt descrise peste 8000 de specii macromicete, iar în România aproximativ 1700, însă diversitatea acestui grup de ciuperci este mult mai mare, deoarece include în prezent și numeroase specii lichenizante (adică lichenii).[4]

Micromicetele sunt ciuperci microscopice, parazite și saprofite. Cele parazite produc boli grave (micoze) plantelor, animalelor (inclusiv omului) și chiar altor ciuperci. Ciupercile saprofite joacă un important rol în circuitul materiei în natură îndeplinind funcția de descompunători. Unele micromicete (Penicillium, Claviceps) sunt cultivate în sistem industrial pentru obținerea de antibiotice și alcaloizi utilizabili în tratamentul unor maladii. Drojdiile fermentative sunt utilizate în panificație și în industria băuturilor alcoolice.[5]

Micologi celebri (selecție)[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ G. Zarnea, O.V. Popescu. Dicționar de microbiologie generală și biologie moleculară. Editura Academiei Române, București, 2011
  2. ^ Marin Andrei. Dicționar de biologie : clasică și actuală. Editura Victor B Victor. 2009
  3. ^ Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean. Dicționar enciclopedic de biologie. Editura ALL Educational. 2007
  4. ^ Tănase C., Bîrsan C., Chinan V., Cojocariu A. Macromicete din România, Edit. Univ. „Alexandru Ioan Cuza” Iași 2009.
  5. ^ Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 1-2. Regia Autonomă Monitorul oficial, 2005

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ettore Bielli. Ciuperci : cunoașterea, recunoașterea și căutarea celor mai cunoscute specii de ciuperci. Editura All Educational, București 1999. 320 p.
  • Bontea, V. Ciuperci parazite și saprofite din R.P.R., Ed. Academiei R.P.R., București, 1953.
  • Bontea Vera 1985, 1986. Ciuperci parazite și saprofite din R.P.R., vol. 1, 2. București: Ed. Academiei Române, București, vol. I (586 pp.), vol. II (469 pp.).
  • Constantinescu O. Tehnici de micologie, Ed. Ceres, București 1974.
  • Corlățeanu, S. Ciuperci comestibile și otrăvitoare din R.P.R., Ed. Agrosilvică de Stat, București, 1950.
  • Locsmandi Csaba, Gizella Vasas. Ghidul culegatorului de ciuperci. Ciuperci comestibile si otravitoare. Editura Casa, Oradea, 2013
  • Eliade Eugenia. Macromicete parazite și dăunătoare. Univ. București, Facultatea de Biologie, București 1968.
  • Eliade E. 1965. Conspectul Macromicetelor din România. Acta Bot. Horti bucurest. Lucr. Grăd. Bot. București, 1964-1965: 185-324.
  • Eliade Eugenia, Toma M. Ciuperci, Ed. Didactică și Pedagogică, București 1971.
  • Eliade, E., Toma, M. Ciuperci. Mic atlas, Ediția a II-a revizuită, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1977.
  • Gligor Hașa. Ciupercile de la a la z și 90 de rețete culinare cu ciuperci. Editura Virtual, 2011
  • Mititiuc M. Micologie, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași 1995.
  • Mititiuc Mihai, Iacob Victoria. Ciuperci parazite pe arborii și arbuștii din pădurile noastre. Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași 1997
  • Pârvu M. Mic atlas micologic, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca 1999.
  • Constantin Pârvu. Universul plantelor. Mică enciclopedie. Ediția a III-a Revăzută și completată. Editura Enciclopedică, București, 2000
  • Richițeanu A., Stancu R. Micologie, Ed. Cultura, Pitești 1997.
  • Sandu-Ville, C. Ciupercile Erysiphaceae din România, Ed. Academiei R.S.R., 1967.
  • Sandu-Ville, C. Ciuperci Pyrenomycetes - Sphaeriales din România, Ed. Academiei R.S.R., București, 1971.
  • Sălăgeanu Gheorghe, Sălăgeanu Anișoara. Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România. Editura Ceres, București 1985
  • Sălăgeanu, A. Contribuții la cunoașterea macromicetelor din bazinul superior al Lăpușului, Contribuții botanice, Cluj, 1969.
  • Săvulescu Olga. Elemente de micologie, Ed. Didactică și Pedagogică București 1964.
  • Șesan Tatiana Eugenia, Tănase C. Mycobiota. Sisteme de clasificare, Edit. Univ. „Alexandru Ioan Cuza” Iași 2006. 251 pp.
  • Șesan Tatiana Eugenia, Tănase C. Ghid de recunoaștere a ciupercilor comestibile și toxice, Ed. G.E.E.A., București 2004.
  • Tănase C., 2002. Micologie. Manual de lucrări practice. Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
  • Tănase C., Mititiuc M. Micologie, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași 2001.
  • Tănase C., Bîrsan C., Chinan V., Cojocariu A. Macromicete din România, Edit. Univ. „Alexandru Ioan Cuza” Iași 2009. 563 pp.
  • Tănase Cătălin, Șesan Tatiana Eugenia. Concepte actuale în taxonomia ciupercilor. Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2006. 510 pp.
  • Tănase C., Pop Adriana Red List of Romanian Macrofungi species. Bioplatform- Romanian National Platform for Biodiversity. București: Edit. Academiei Române 2005, pp. 101-107.
  • Ioana Tudor. Ciuperci comestibile si medicinale. Editura Lucman, București, 2007
  • Zamfirache Maria-Magdalena, Toma C. Simbioza în lumea vie, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași 2000.
  • Cătălin Tănase, Adriana Pop. Red List of Romanian Macrofungi Species. Bioplatform – Romanian National Platform for Biodiversity, Editura Academiei Române (ISBN 973-27-1211-2), București: 101-107
  • Ștefan Manic. Macromicetele din ecosistemele Republicii Moldova (taxonomie, bioecologie, corologie). Teză de doctor habilitat în științe biologice. Chișinău, 2015

Legături externe[modificare | modificare sursă]