Pier Andrea Saccardo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pier Andrea Saccardo
Pier Andrea Saccardo 1845-1920.jpg
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Treviso, Italia Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
Padova, Italia Modificați la Wikidata
CopiiDomenico Saccardo[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy (1861–1946).svg Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Ocupațiebotanist[*]
profesor universitar
micolog[*] Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea din Padova  Modificați la Wikidata

Pier Andrea Saccardo (n. 23 aprilie 1845, Treviso – d. 11 februarie 1920, Padova) a fost un botanist dar în primul rând micolog italian, profesor de istorie naturală și de botanică precum director al institutului tehnic la Universitatea din Padova. Abrevierea numelui său de autor este Sacc..

Biografie[modificare | modificare sursă]

Pier Andrea Saccardo pe la 1890

Saccardo a urmat liceul din Veneția și, după bacalaureat, a studiat la Institutul Tehnic al Universității din Padova, unde a obținut doctoratul în 1867, iar în 1869 a devenit profesor de istorie naturală. În 1872 a înființat revista Michelia în care a publicat multe dintre lucrările sale micologice timpurii precum cele despre istoria botanicii. Un an mai târziu a scris Mycologiae Venetae specimen, în care a descris toate ciupercile care erau de găsit în Veneto, dezvoltând categoriile de față ale lui Ludwig Ritter von Heufler zu Rasen und Perdonegg, Freiherr von Hohenbühel (1817-1885) de la 245 la 4.600 de taxoni. În 1879 a preluat conducerea catedrei de botanică ca succesor al fostului său învățător Roberto de Visiani (1800-1878) și în plus a fost numit director al institutului precum și al grădinilor botanice ale universității.[4]

Activitatea științifică a lui Saccardo a fost concentrată aproape în întregime pe micologie. A publicat peste 140 de lucrări privind Deuteromycota (ciuperci imperfecte). În acest context, Saccardo a dezvoltat un sistem de clasificare a ciupercilor imperfecte prin examinarea culorii și formei sporilor care a devenit sistemul primar utilizat, anterior clasificării prin analiza ADN-ului. O altă lucrare s-a ocupat cu Sordariomycetes sin. Pyrenomycetes, o clasă de ciuperci în subdiviziunea Pezizomycotina, fiind o subîncrengătură a ciupercilor ascomicete care constă din 28 de ordine, 90 de familii și 1344 de genuri. [5]

Saccardo a devenit renumit prin publicarea operei sale în 9 volume (postum editată în 25 volume) Sylloge fungorum omnium hucusque cognitorum (inventarierea tuturor ciupercilor cunoscute până în prezent), reprezentând o listă completă a tuturor denumirilor care au fost utilizate vreodată pentru ciuperci. În această mare lucrare foarte importantă pentru taxonomia ciupercilor, savantul a enumerat pe 160.000 de pagini toate numele folosite pentru denumirea lor. Sylloge este în continuare singura lucrare de acest gen, care a fost atât cuprinzătoare pentru Regnul Fungi, ca și suficient de modernă. Unele dintre descrierile și cheile sale de clasificare sunt încă de referință. De acea a fost poreclit Linnaeus al ciupercilor. Fiind de asemenea interesat în istoria științei, Saccardo a publicat în 1895 și în 1901 La Botanica in Italia.[5][6][7]

În anul 1915, omul de știință s-a retras din posturile universitare pentru a avea timp pentru finalizarea marii lui opere Sylloge fungorum omnium hucusque cognitorum (24.000 de pagini). El a cooperat cu mulți botaniști și micologi renumiți, între alții cu Antonio Baldacci (1867-1950), Giacomo Bresadola sau cu zoologul Alessandro Pericle Conte Ninni (1837-1892), împreună cu care a publicat ziarul Commentario della Fauna, Flora e Gea del Veneto e del Trentino deja în 1867.[8] Saccardo a fost membru în 23 de societăți științifice italiene și străine. În 1916 a devenit membru de onoare al Societății Britanice de Micologice.[4]

Lucrări (selecție)[modificare | modificare sursă]

Sylloge Fungorum, vol. 25
  • Prospetto della Flora Trivigiana (Venezia 1864)
  • Bryotheca Tarvisina (Treviso 1864)
  • Della storia e letteratura della Flora Veneta (Milano 1869)
  • Sommario d'un corso di botanica (Padova 1880)
  • Musci Tarvisini (Treviso 1872)
  • Mycologiae Venetae specimen (Padova 1873)
  • Mycotheca Veneta (Padova 1874-79)
  • Michelis, commentarium mycologicum (Padova 1877-1882, 2 volume)
  • Pier Andrea Saccardo: Conspectus generum fungorum Italiae inferiorum, în: jurnalul micologic Michelia, vol. 2, nr. 1
  • Fungi italici autographie delineati et colorati (Padova 1877-1886)
  • Fungi Veneti novi vel critici (1882)
  • Sylloge fungorum omnium husque cognitorum, 25 volume, Editura Sumptibus auctoris typis Seminarii, (apoi R. Friedländer und Sohn, Berlin), Padova 1882-1913, toate volumele
  • La Botanica in Italia (1895, 1901)

Plante și ciuperci descrise de Saccardo (selecție)[modificare | modificare sursă]

Aici sunt enumerate numai plante denumite de marele savant.[9] Pentru enumerarea bureților n-ar fi destul loc.

  • Agaricus bitorquis (Quél.) Sacc.
  • Alliaceae Allium caucason Turra ex Sacc.
  • Amaryllidaceae Narcissus byzantinus Turra ex Sacc.
  • Asphodelaceae Simethis mattiazzii (Vand.) Sacc.
  • Asteraceae Antennaria rectangularis Sacc.
  • Campanulaceae Campanula paniculata Turra ex Sacc.
  • Caryophyllaceae Alsine seguieri Turra ex Sacc.
  • Crassulaceae Sedum dasyphyllum f. donatianum (Vis. & Sacc.)
  • Cyperaceae Pycreus flavescens f. monostachyus (Sacc.)
  • Leguminosae Tetragonolobus monanthos Sacc. & Penz.
  • Malvaceae Hibiscus pentacarpos albiflorus Sacc. ex Fiori
  • Malvaceae Kosteletzkya pentacarpos var. albiflora (Sacc. ex Fiori) P.P.Ferrer & O.J.Blanch.
  • Orchidaceae Ophrys integra Sacc.
  • Orchidaceae Nigritella rhellicani var. rosea (Vis. & Sacc. ex Goiran) Teppner & E.Klein

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ SNAC, accesat în  
  3. ^ Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în  
  4. ^ a b V. Giormani: „Saccardo Pier Andrea”, În: „Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950 (ÖBL)”, vol. 9, Editura Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Viena 1988, p. 364-365, ISBN 3-7001-1483-4
  5. ^ a b http://www.journals.uchicago.edu/doi/abs/10.1086/332725?journalCode=botanicalgazette J. J. Davis în: „International Journal of Plant Sciences”]
  6. ^ Ainthworth and Bisby; „Dictonary of funghi”, Editura CAB INTERNATIONAL, Wallingford 2008, p. 610, ISBN 978-0-85199-826-8
  7. ^ First Nature, biografie Saccardo
  8. ^ G. M. Costantini: „Ninni, Alessandro Pericle Conte (1837-1892), Zoologe”, În: „Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950 (ÖBL)”, vol. 7, Editura Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Viena 1976, p. 132, ISBN 3-7001-1483-4
  9. ^ International Plant List

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Heinrich Dörfelt, Heike Heklau: „Die Geschichte der Mykologie”, Editura Einhorn-Verlag E. Dietenberger, Schwäbisch Gmünd 1998, ISBN 3-927654-44-2
  • G. Lazzari: "Storia della Micologia Italiana", Editura Arti Grafiche Saturnia, Trento 1973

Listă de zoologi după abrevierile de autor