FC Brașov

Acest articol se referă la clubul înființat în 1936. Pentru actualul club de fotbal care este proprietarul legal al mărcii, vedeți FC Brașov Steagul Renaște. Pentru clubul deținut de fani, vedeți SR Brașov.

FC Brașov
Informații generale
Nume complet	Fotbal Club Brașov
Poreclă	Stegarii Galben-negrii Copiii Orașului Echipa de sub Tâmpa
Data fondării	1936 (1936) ca Uzinele Astra Brașov
Data desființării	2017 (2017)
Culori
Stadion	Tineretului, Brașov (8.800 de locuri)
Palmares
Internațional	Cupa Balcanică (1)
Echipament
Acasă Deplasare
Prezență online   Multimedia despre FC Brașov

Fotbal Club Brașov, cunoscut sub numele de FC Brașov, sau pe scurt Brașov, a fost un club de fotbal profesionist din Brașov, România, fondat în 1936 și desființat în 2017.

Fondată în 1936 sub numele de Uzinele Astra Brașov, echipa și-a petrecut mai mult de jumătate din istoria sa în prima ligă națională, jucând 46 de sezoane în primul eșalon. Cu toate acestea, clubul nu a câștigat niciodată titlul național, cel mai bun rezultat fiind un loc doi la sfârșitul campaniei 1959–1960. De asemenea, în Cupa României, clubul nu a jucat niciodată într-o finală, cea mai bună performanță fiind atingerea semifinalelor în șapte ocazii. Pe plan european, Brașov are 4 prezențe în Cupa Balcanică, două în Cupa Orașelor Târguri și două în Cupa UEFA.

În primăvara lui 2015, clubul a început să aibă probleme financiare și a intrat în insolvență. După încheierea sezonului 2016-2017, FC Brașov a anunțat că echipa nu se va înscrie în noul sezon al Ligii a II-a și a intrat în faliment, încetându-și activitatea fotbalistică după mai bine de 80 de ani de existență. Culorile brașovenilor erau galben și negru, iar meciurile de acasă le disputau pe Stadionul Silviu Ploeșteanu.

Istoric

Inceputurile fotbalului brașovean (1895–1939)

Jucatori Coltei Brasov, campioni sezonului 1928, Vintilă Cristescu, Iacobescu și Puiu Pavel

Fotbalul a apărut la Brașov la finalul secolului al XIX-lea, în contextul dezvoltării sporturilor moderne în Transilvania, influențate de modelul austriac și de prezența comunităților germane, maghiare și evreiești din oraș. Jocul cu mingea era deja cunoscut și practicat de tinerii orașului, deși nu existau competiții organizate. Elevii de la liceele locale au pus bazele primelor formații, jucând pe terenuri improvizate și organizând meciuri amicale între școli. În 1895, elevii fostei Școli Superioare Reale Stat din Brașov (care mai târziu a stat la baza actualului Colegiu Național Dr. Ioan Meșotă) au făcut prima demonstrație publică a jocului în Brașov.

Printre primele formații a fost Clubul de Gimnastică și Fotbal din Brașov, înființat în 1911, considerat primul club profesionist din oraș. În perioada interbelică, fotbalul brașovean s-a dezvoltat prin apariția unor echipe reprezentative precum Brașovia Brașov, Colțea Brașov, dar și echipe etnice precum Olympia Brașov, asociată comunității săsești, și Ivri Brașov, echipa comunității evreiești. Aceste cluburi au contribuit la răspândirea fotbalului în oraș și la formarea unei tradiții sportive solide.

Brașovia Brașov și-a început activitatea efectivă în 1914, sprijinit de grupul de intelectuali „ABC”, care s-a implicat în organizarea primei echipe oficiale din oraș. Echipa a disputat primul meci împotriva selecționatei Bucureștiului și a jucat inițial pe terenul din Parcul Central din Brașov dinspre Strada lunga, mai târziu inaugurând un teren propriu în 1922, sub denumirea Stadionul de sub Strajă. Brașovia a câștigat în mai multe rânduri campionatul districtual și campionatul ligii regionale, contribuind la formarea jucătorilor locali care au evoluat ulterior chiar și pentru echipa națională a României.Clubul a disparut in 1939 din cauza financiara precara rezultata de criza economica din acel an.

În 1921 s-a fondat Colțea Brașov, de elevi ai Liceului Șaguna și sprijinit de Școala de Subofițeri prin colonelul Ignătescu, a devenit rapid un adversar redutabil pentru Brașovia. Echipa a beneficiat de recrutarea jucătorilor talentați din întreaga țară și de sprijin logistic din partea unității militare. Colțea a câștigat campionatul districtual de trei ori consecutiv între 1926 și 1928 și a obținut titlul de Campioană a României în 1928, învingând echipe precum Juventus București, Chinezul Timișoara și Jiul Petroșani. Formația a avut performanțe remarcabile și în meciurile internaționale și amicale, inclusiv victoria cu 3–2 împotriva campioanei Austriei, Wiener AC, consolidând reputația fotbalului brașovean. Declinele clubului au survenit în 1929, odată cu plecarea colonelului Ignătescu, ceea ce a dus la pierderea sprijinului administrativ și militar, iar echipa s-a desființat în același an. Aceste cluburi au oferit tinerilor oportunitatea de a se implica în sport și au pus bazele pentru dezvoltarea ulterioară a fotbalului brașovean, continuat în perioada postbelică de echipe precum Steagu Rosu Brașov, Tractorul Brasov, ICIM Brasov.

Fondarea și Primii ani (1939–1956)

Silviu Ploesteanu, creatorul modern al fotbalului brasovean.

Asociația Sportivă Uzinele Astra Brașov, înființată oficial la data de 31 iulie 1939., confuzia privind anul înființării a fost alimentată de mai multe surse și evenimente istorice. Pe unele programe de meci este indicat 1937, din cauza unei confuzii cu echipa Astra Sportivă Brașov, înființată de Asociația Culturală Astra Transilvană, fără legătură cu uzinele. În perioada comunistă s-a încercat rescrierea istoriei clubului prin adoptarea anului 1948, odată cu naționalizarea Uzinei Astra și redenumirea echipei în Steagul Roșu Brașov. În deceniul precedent, ipoteza anului 1936 a fost popularizată de unii jurnaliști locali, pe baza unor mărturii despre echipele inter-secții ale uzinei, însă documentele istorice confirmă anul 1939 ca fiind cel oficial de înființare.

Echipa a fost formată prin reunirea celor mai buni jucători de la secțiile diferite ale Uzinelor Astra, cu scopul participării în competițiile oficiale. Primul meci oficial al UAB a avut loc pe 17 septembrie 1939, pe stadionul Metrom, în cadrul Campionatului Districtual Brașov, câștigat cu 3-0 împotriva echipei Bârsa Zărnești. Lotul inițial a inclus atât jucători proveniți din cadrul uzinei, cât și sportivi cu experiență aduși din alte cluburi, precum Mihai Gipe și Rákóczi János de la Astra Sportivă Brașov, Mircea Popescu de la Isvorul Satulung, și Petre Petreanu de la Concordia Gura Ocniței, în timp ce Ludovic Jurconi de la echipa Uzinele și Domeniile Reșița era cel mai îndepărtat transfer făcut de UAB. Jucătorii au fost încadrați și ca muncitori sau funcționari în uzină, respectând tradiția polisportivă a vremii.

Nicolae Proca, unul dintre cei mai importanti fotbalisti ai brasovului.

Uzinele Astra Brașov a debutat în sistemul ligii românești în sezonul 1939-1940, când a concurat în Campionatul Raional Brașov, terminând pe locul 3 în Grupa 2. Clubul a obținut promovarea la Divizia B în sezonul viitor câștigând finala Campionatului raional, dar competiția a fost amânată din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial. Pe parcursul primului sezon oficial, UAB a terminat prima în Seria a 2-a a Campionatului Districtual Brașov, câștigând cinci dintre cele șase meciuri disputate. Echipa a continuat să se întărească prin noi transferuri, printre care Ștefan Bogdan Balogh (de la Hakoah Brașov, fosta Ivria, echipa comunității evreiești din oraș), Gheorghe Călin, Constantin Pârvulescu și Aurel Sava Ivanov, precum și Ioan Brătuc care va deveni un jucător emblematic al echipei. lotului utilizat de echipa de fotbal UAB în turul primului sezon oficial din istoria clubului, era format din: Ioachim Zărnescu, Adalbert Florea Für, Ludovic Florea Für, Ioan Mureșan, Constantin Smarandache Kaizer, Traian Nan, Constantin PuriceIoan Manea, Petru Betea, Vasile Simion, Nicolae Gal, Alexandru Băgui, Mihai Augustin, Mircea Mălăiescu , Ioan Brândușoiu, Paul Gogeanu, Victor Boghici, Ștefan Demen, Petre Bazavan, Mitiță Trentea, Dobre Moise, Ilie Rău, Alexandru Vasile și Vasile Gavăț.

În primăvara și vara anului 1940, odată cu instabilitatea politică și pierderea teritoriilor de nord ale României dupa Dictatul de la Viena, Brașovul a devenit refugiu pentru numeroși jucători din regiunile ocupate, care s-au alăturat UAB-ului, printre care frații Silviu și Vasile Costea, Mircea Cociuban, Vasile Căpușan, Carol Chendi, Gheorghe Candrea, Gheorghe Fârtea și Vasile Cuciurean. Acești jucători au consolidat echipa, care a câștigat ulterior titlul districtual în sezonul 1940/41. UAB nu a fost singura echipă din oraș care a cooptat jucători refugiați, Metrom Brasov, a legitimat de la Electrica Oradea trio-ul Ioan Covaciu, Gavril Pop și Ioan Pop.Cel mai mare rival al lui Uzinele Astra Brașov în perioada 1940-1950 a fost CFR Brașov. În sezonul 1941-1942, UAB a pierdut primul loc în campionatul districtual în fața ASCFR prin diferență de goluri, a fost învins cu 4-0 în finala din 1947 pentru promovarea la Divizia B, dar a câștigat finala campionatului districtual din 1950 cu 3-0 pe ansamblu (3-0 acasă, 0-0 deplasare).

Emanoil Hașoti, unul dintre cei mai iubiti fotbalisti ai brasovului.

În această perioadă, Uzinele Astra Brașov a jucat și meciuri amicale cu echipe din primul eșalon, printre care Universitatea Cluj-Sibiu și Uzinele și Domeniile Reșița, demonstrând calitatea echipei. În meciurile disputate în afara județului, ca cel din Sibiu împotriva clubului Șoimii Sibiu, echipa a arătat capacitatea de a concura la nivel național, cu goluri marcate de jucători precum Ștefan Bârlea, Augustin Bunușiu și Mihai Gipe. În timpul campionatelor de război (statut neoficial), UAB s-a luptat pentru promovare la Divizia A la sfârșitul anilor 1942–1943, pierzând playoff-urile în fața lui Metalurgistul Cugir.

Sezonul 1943-1944 a fost oprit la jumătatea drumului din cauza misiunilor de bombardament aliate asupra României. Orașul Brașov a fost, alături de București și Ploiești, una dintre principalele ținte, iar Uzinele Astra Brașov au fost bombardate în două ocazii, 16 aprilie și 6 iunie 1944, suferind daune majore.

După 1945, clubul și-a reluat activitatea sub același spirit muncitoresc, iar odată cu reorganizarea sportului românesc de după instaurarea regimului comunist in 1947, a fost integrat în structurile sportive industriale. Ultimul meci oficial al echipei sub denumirea Uzinele Astra Brașov având loc la 25 iulie 1948 împotriva CFR Constanța, partida fiind decisivă pentru calificarea în Divizia C și terminându-se cu scorul de 2-1, golul brașovenilor fiind marcat de Tănase Cojocaru, echipa fiind formată din Achir, Andone, Benjamin Szurd, Szanto, Dumitriu, Octavian Zaharia, Tinka, Tănase Cojocaru, Silviu Ploeșteanu, Teodor și Vlad, la scurt timp după ce Regele Mihai I a fost obligat să abdice și România a devenit Republica Populară, Uzinele Astra fiind redenumite Uzinele Steagul Roșu Brașov

Clubul a terminat pe locul 4 în Grupa 1 a Campionatului raional din sezonul 1945-1946, prima competiție oficială de după război, și pe locul 3 în Divizia C 1946-1947.

Sub conducerea lui Silviu Ploeșteanu, echipa a progresat rapid în competițiile locale și regionale. În 1950, Steagul Roșu a câștigat seria a II-a a Campionatului Districtual și s-a calificat în finala cu CFR Orașul Stalin, urmată de un baraj pentru promovarea în Divizia B. Această perioadă a fost marcată de controverse legate de jucători precum Nicolae Proca, al cărui trecut social era considerat „nesănătos” de autoritățile comuniste, și de decizii administrative care au influențat direct rezultatele sportive.

Performanțele echipei au continuat să crească, iar în 1956 Steagul Roșu a participat la meciuri internaționale în Uniunea Sovietică, în orașe precum Odesa și Chișinău, obținând rezultate remarcabile pentru o echipă din Divizia B. În același an, a avut loc primul derby local la nivel înalt între Steagul Roșu și Dinamo Orașul Stalin, disputat pe Stadionul Tineretului, în cadrul optimilor Cupei Republicii Populare Române. Partida a fost câștigată de Steagul Roșu, marcând un moment simbolic în istoria clubului.

Perioada de Aur (1956–1976)

Istoricul pozițiilor din campionat

După câștigarea finalei împotriva ACFR în 1950, clubul aflat sub comanda fostului atacant pre-război și internaționalul român Silviu Ploeșteanu a continuat printr-o lungă serie de playoff-uri pentru a promova în Divizia B. Steagul Roșu a învins Armata Câmpulung Moldovenesc în runda 1 (3 1 / 3-0), Spartac Curtea de Argeș (9-0 / 2-0), Spartac Banca RPR București(4-1 / 1-1 / 0-3 / 4-2 / ​​2-0) și Industria Sârmei Brăilă în finală (0-0 / 2-0).

După ce în 1956 a fost redenumită Steagul Roșu,dupa perioada Metalul, echipa a început să-și construiască o identitate proprie în Divizia A. În această perioadă, clubul a reușit să stabilească o fundație solidă, atrăgând jucători talentați și antrenori dedicați. Atmosfera vibrantă de pe stadionul Tineretului a contribuit la dezvoltarea unei echipe competitive. În sezonul 1959–1960, FC Brașov a înregistrat cea mai bună performanță din istoria sa în Divizia A, clasându-se pe locul 2. Echipa a demonstrat un joc colectiv remarcabil și o apărare solidă, reușind să înfrunte cu succes echipe de top ale vremii.În 1960 echipa a participat; Nicolae Proca, Gheorghe Fusulan, Gheorghe Ciripoi, Tică Constantinescu, Gheorghe Percea, Octavian Zaharia și Gheorghe Raicu; completat ulterior de Stephen Hidișan (care a continuat ca antrenor, un descoperitor al talentului), Nicolae Campo,Ioan Szigeti, Alexandru Meszaros, Vasile Seredai, Dorin Gane, Valer Târnăveanu și Dorin Necula.

Steagul Roșu Brașov, in 1965

În 1961, Steagul Roșu a câștigat prima ediție a Cupei Balcanice Intercluburi, competiție în care a învins AEK Atena cu 4-2, Partizan Tirana cu 1-0 și a remizat cu Fenerbahçe Istanbul 1-1 și cu Levski Sofia 2-2, performanța internațională consolidând reputația clubului și evidențiind valoarea fotbalului brașovean În 1962, echipa a participat din nou în Cupa Balcanică, fiind inclusă într-o grupă cu Olympiakos Pireu, FK Sarajevo și Galatasaray, primul meci oficial desfășurat pe stadionul Karaiskakis împotriva lui Olympiakos fiind pierdut 1-0, meciul revanșă amical încheindu-se 3-3, performanțele internaționale menținând vizibilitatea clubului în competițiile regionale Moartea lui Iuliu Năftănăilă la 28 august 1967 a șocat clubul.

Stere Adamache, unul dintre simbolurile clubului.

Nu numai că Brașov și-a pierdut unul dintre cele mai mari talente, dar a fost obligat să joace Universitatea Cluj la doar 48 de ore după înmormântare. Următoarea retrogradare a avut ca rezultat înlocuirea lui Silviu Ploeșteanu ca antrenor al echipei, înlocuit de Valentin Stănescu. În 1967, clubul a decis schimbarea culorilor tradiționale alb-albastre în galben-negru, inspirându-se din echipa uruguayană Peñarol. Această schimbare a fost influențată de jucătorul Csaba Györffy, care, după un turneu în Uruguay cu echipa olimpică a României, a fost impresionat de echipamentul echipei Peñarol și a propus adoptarea acestor culori pentru Steagul Roșu Brașov. Antrenorul Silviu Ploeșteanu a susținut această schimbare, considerând că noile culori vor spori vizibilitatea echipei pe teren.

În sezonul 1968–1969, Steagul Roșu Brașov a întâmpinat dificultăți majore în campionatul intern, înregistrând o serie de înfrângeri și remize. Aceste rezultate au dus la retrogradarea echipei în Divizia B, marcând o schimbare semnificativă în evoluția clubului.

În anii 1970, echipa a întâmpinat dificultăți în menținerea rezultatelor de top, clasându-se frecvent în jumătatea inferioară a Diviziei A, în ciuda unor momente notabile în competițiile interne, Stere Adamache, membru al trio-ului mexican. Următoarea generație este cea a trio-ului Nicolae Pescaru - Stere Adamache - Mihai Ivăncescu, generația care a furnizat trei jucători echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal 1970. Această generație se leagă de numele lui Csaba Györffy, Iuliu Jenei, Călin Gane, Marcel Goran, Petre Cadar, Cazar Ardeleanu, Adrian Hârlab și Virgil Grecea - o generație formată din unii dintre membrii echipei pe termen lung

Între succes și mediocritate (1976–1996)

Generația anilor 1980 a readus echipa pe prima scenă, după cinci ani de penitență în divizia a doua. Jucătorii includ; Vasile Papuc, Vasile Gherghe, Marian Paraschivescu, Valer Șulea, Costel Spirea, Vasile Bențea, Gherasim Chioreanu, Adrian Furnică, Constantin Manciu, Nicolae Bucur, Nicolae Adami, Mihai Panache și Petre Marinescu, Marius Lăcătuș, Ion Batacliu, Nistor Văidean, Ion Mandoca și Dumitru Stângaciu.

Echipa a retrogradat în Divizia B pentru un sezon.

După evenimentele din decembrie 1989, generația următoare l-a trimis pe Marian Ivan la Campionatul Mondial de Fotbal 1994. Jucătorii vremii includ Tibor Selymes, Ionel Pârvu, Laszlo Polgar, Emil Spirea, Sandu Andrași, Iulian Chiriță , Dorel Purdea și Marius Todericiu

Succes sporadic (1996–2013)

Echipele de juniori ale FC Brașov au început să producă talente tinere Alexandru Marc ,Marius Constantin , Romeo Surdu , Ioan Coman, Silviu Pintea, Ionuț Vasiliu și Dragoș Luca - generația formată din Stadionul Municipal sau ICIM , generația care a adus titlurile de campioni sau vicecampioni înapoi la Brașov. În prima rundă a Cupa UEFA 2001-2002 , Steagul Roșu s-a întâlnit cu echipa italiană mult mai titrată Internazionale Milano, dar a pierdut cu 0-6 în total. În sezonul Divizia A 2004-2005, FC Brașov a terminat pe locul 15 și a retrogradat în Liga a II-a. În sezonul următor în Liga a II-a au terminat pe locul 3, (după Ceahlăul Piatra Neamț și rivalul local Forex Brașov ( un club relativ nou la acea vreme) și, prin urmare, au ratat promovarea în Liga I.

În sezonul următor FC Brașov a terminat pe locul 10, mai aproape de retrogradare decât de promovare. Dar sezonul 2007–08 a revenit în Liga I pentru echipă după ce au terminat pe locul 1, cu 78 de puncte.

După promovare, FC Brașov a terminat doar în partea de mijloc și de jos a mesei în primele 4 sezoane. Apoi, în sezonul 2012-13 au terminat pe locul 7, cea mai bună performanță din 10 ani. După acest rezultat bun, sezonul următor au terminat pe locul 15 și s-au confruntat din nou retrogradat în Liga a II-a. Însă clubul a fost salvat de FC Vaslui, care nu a primit licența pentru sezonul următor, fiind retrogradat.

Desfiintarea și Reorganizarea (2013-prezent)

Sezonul 2014–15 a fost unul de restructurare pentru Liga I, care avea 14 echipe în loc de 18, la sfârșitul sezonului retrogradând ultimele 6 locuri în loc de 4, FC Brașov fiind printre ele. În primăvara anului 2015, FC Brașov a avut probleme financiare și a intrat în insolvență. În vara anului 2015, toți jucătorii echipei s-au schimbat, iar ținta era promovarea în Liga I. Dar până la sfârșitul sezonului se aflau pe locul 5, în afara locurilor de promovare.

În vara anului 2016, echipa nu avea bugetul necesar pentru a participa la Liga II, iar problemele financiare au continuat să se înmulțească. Situația a fost salvată cu câteva săptămâni înainte de începerea noului sezon când Alexandru Chipciu, fost jucător al echipei, a fost vândut de Steaua București către Anderlecht și FC Brașov a primit o miză în transfer. Cornel Țălnar a fost numit noul manager și obiectivul era tot promovarea, considerată singura soluție de recuperare financiară a clubului. Echipa a început bine, dar a terminat sezonul pe locul 7.

După finalul campionatului, FC Brașov a anunțat că echipa nu se va alătura noului sezon din Liga II și a fost declarată în faliment. În vara anului 2017 suporterii vechii echipe a anunțat înființarea SR Brașov , club înființat după modelul urmat de FC Vaslui, Petrolul Ploiești, Oțelul Galați sau Farul Constanța, cluburi mari din fotbalul românesc care au fost și ele dizolvate și readuse la viață de către susținătorii lor. În vara anului 2021, Corona Brașov a fuzionat cu ACS Scotch Club (purtătorul mărcii FC Brașov) și a înființat FC Brașov Steagul Renaște. Suporterii au refuzat să susțină noul proiect.

Palmares

Competiții Naționale

Liga I:

• Vicecampioană (1): 1959-60
• Locul 3 (2): 1973-74, 2000-01

Liga a II-a :

• Campioană (6): 1956, 1968-69, 1979-80, 1983-84, 1998-99, 2007-08
• Vicecampioană (2): 1976-77, 1978-79
• Locul 3 (3): 1975-76, 1997-98, 2005-06

Liga a III-a

• Vicecampioni : 2020–21

Cupa României :

• Semifinalistă (7): 1957-1958, 1961-1962, 1969-1970, 1978-1979, 1986-1987, 2009-2010, 2010-2011

Competiții Regionale

Liga a IV-a – Județul Brașov

• Campioni : 2017–18

Competiții Internaționale

Cupa Orașelor Târguri (Actuala UEFA Europa League):

• Optimi de finală (1): 1965-1966

Cupa Balcanică:

• Campioană (1): 1960-61.

Stadioane

Stadionul Tineretului la inaugurarea nocturnei

Stadionul Municipal

Articol principal: Stadionul Municipal (Brașov)

Stadionul Municipal a fost o arenă sportivă din orașul Brașov. Aceasta era amplasată în cartierul Bartolomeu din Brașov Stadionul a fost construit în anii '70 și a fost demolat în 2008 pentru că se dorea construirea unei arene moderne pe locul său. Totuși, din lipsă de fonduri proiectul a încetat imediat după ce stadionul a fost demolat. Subiectul noului stadion a redevenit de actualitate la începutul anului 2014, când autoritățile de la nivel național au aprobat finanțarea unui proiect în acest sens și s-a demarat un concurs de idei pentru noul stadion. Pe locul actualului stadion Municipal se va construi un nou stadion, Brașov Arena de 23.000 de locuri. Stadionul ar urma să fie cel mai mare din Brașov. Acesta va avea 3 stele (standardele UEFA), toate locurile sale vor fi acoperite, și va fi deținut de către clubul FC Brașov și primăria orașului. Lucrările au început și s-au oprit la dărâmarea arenei vechi.

Stadionul Tineretului

Articol principal: Stadionul Tineretului (Brașov)

Stadionul Tineretului este arena oficială a echipei. Aceasta a fost construită în 1936 și s-a numit Stadionul "Regele Carol al II-lea". Extinderea tribunelor și construirea peluzelor s-a produs la începutul anilor '70, în urma acestor modificări arena fiind desemnată să organizeze doar meciuri de fotbal, renunțându-se la pista de atletism.

În urma lucrărilor din 2008, stadionul are instalație de nocturnă, în plan fiind și reconstruirea peluzelor și acoperirea tuturor locurilor, însă renovarea s-a oprit. În anul 2009 a fost inaugurată instalația de nocturnă, într-un meci de campionat împotriva celor de la Gaz Metan Mediaș.

Simboluri oficiale

Stema

Stema clubului are forma unui scut care prezintă numele clubului și simbolul orașului, un trunchi de copac cu 13 rădăcini argintii — cele 13 comune ale Țării Bârsei — care ies dintr-o coroană aurie cu trei lobi — simbolul puterii. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri — însemnul specific pentru municipii reședință de județ. Semnificația în ansamblu a stemei este „Înțelepciunea și Puterea conduc de-a pururi Cetatea”. Stema a fost aprobată de către Comisia Națională de Heraldică, din cadrul Academiei Române. Stema actuală a fost aleasă în 2008 după mai multe steme. După desființarea clubului, echipa suporterilor au încercat să țină în viață fenomenul și au creat o stemă nouă. În 2021, a luat ființă clubul FC Brașov Steagu Renaște care are dreptul de a utiliza stema clubului desființat.

Imn

Unul dintre fularele purtate de fani în anii 2000

În orașul de sub Tâmpa,

Este o echipă mare

Steagu' Roșu se numea

Și noi ne mândrim cu ea [bis]

Haide haide Steagule

Du-ne la victorie

Haide haide Steagule

Du-ne la victorie

Cu Pescaru* în echipă,

De nimeni nu ne e frică

Și cu Gyorffy* pe extremă

Rezolvăm orice problemă [bis]

Haide haide Steagule

Du-ne la victorie

Haide haide Steagule

Du-ne la victorie

În orice împrejurare,

Brașovenii sunt cu voi,

Și acas’ și-n deplasare,

Galben-negrii suntem noi [bis]

Haide haide Steagule

Du-ne la victorie

Haide haide Steagule

Du-ne la victorie

Suntem fiii munților,

Haiducii Carpaților,

Din Țara Bârsei venim

Și pentru Brașov trăim [bis]

Haide haide Steagule

Du-ne la victorie

Haide haide Steagule

Du-ne la victorie.

Toată lumea tre' să afle,

Fie zi sau fie noapte,

Noi cu toți cântăm în cor

Sunt stegar pân-am să mor

Țin cu Steagu' până mor.

Haide haide Steagule

Du-ne la victorie

Haide haide Steagule

Du-ne la victorie.

• Numele jucătorilor în cântec s-au tot schimbat de-a lungul timpului. Aceasta este varianta originală.

Versurile imnului stegarilor au fost compuse în 1974 de studenții brașoveni Viorel Morari și Ioan Bara. Cei doi au ales melodia "Andrii Popa" a celor de la Phoenix drept instrumental pentru noul cântec. În 2012, la inițiativa fanilor brașoveni, Mircea Baniciu a acceptat să înregistreze și să interpreteze melodia ce a devenit imnul oficial al clubului.

Suporteri

Istorie

Fanii brașovului

Fotbal Club Brașov a avut mulți suporteri în Romania dar baza de suporteri principala se regaseste in județul Brașov. În 1936, înființarea oficială a clubului care va deveni ulterior Fotbal Club Brașov a oferit orașului nu doar o echipă, ci un simbol. De-a lungul decenilor, stegarii, porecla provenind de la steagul negru și galben inscripționat pe siglă, au format un nucleu compact de susținători, prezenți constant indiferent de rezultatele de pe teren.

Anii '70 au reprezentat o perioadă de referință pentru suporterii Brașovului, o etapă care a consolidat tradițiile și cultura suporterilor stegari. Galeria era structurată pe cartiere, fiecare având propriul său grup de susținători. În mijlocul Tribunei 2, cea mai populată zonă, stăteau suporterii din cartierul Astra, considerat cel mai mare și mai numeros. În dreapta se așezau cei din cartierele Bartolomeu, Tractorul și Valea Cetății, iar în stânga, suporterii din zona celorlalte cartier din oras Organizarea era riguroasă, fiecare grup avea un lider, un steag galben-negru personalizat și binecunoscut în rândul facțiunii. Liderii coordonau atmosfera de pe stadion, așezându-se pe rândurile inferioare și dând tonul scandărilor și cântecelor. Prezența în rândurile din față era rezervată celor mai activi membri, în special celor care însoțeau echipa la meciurile din deplasare.

In anii '90, sub influența fenomenului ultras importat din Italia și Europa de Vest, și în Brașov au început să apară primele forme de suport organizat radical. Galeria FC Brașov a cunoscut o dezvoltare semnificativă, cu formarea de grupuri organizate care au adus un plus de energie și creativitate în susținerea echipei, creandu-se astfel Peluza Brasoveană, zonă unde ultrași brașoveni si au făcut simțită prezența până la demolarea peluzei din Stadionul Tineretului. În toamna anului 1998, a fost înființat primul grup ultras al suporterilor brașoveni, denumit Flank Ultra '98. Această inițiativă a marcat începutul unei noi ere în susținerea echipei, caracterizată prin coregrafii elaborate, bannere impresionante și o prezență vocală puternică pe stadion. Nu mai era vorba doar de susținerea pasivă a echipei, ci de construirea unui spectacol colectiv, un mesaj de apartenență și mândrie.

Dupa valul inceperi fenomenului ultras la Brasov, a inceput o furtuna care a dus la o scadere fundamentala in cadrul Peluzei Brasoveană. In 2007, ia fiinta gruparea, Delinquent '07, care a reusit reorganizarea ultras in Brasov punand bazele in Peluza Nord, care a fost demolata, ulterior acestia mutandu-se in Peluza Brasoveană În anii urmatori, alte grupări au întărit sectorul ultras ca Provincial Brașov '09, Astra Korps '09, Grupo Alcoli '10, Gherila '11Grupările de ultrași ale Brașovului au fost organizate în Liga Suporterilor Stegari '10.

În 2017, FC Brașov a fost declarat falimentar, lăsând un gol profund în inimile suporterilor. Ca răspuns, aceștia au fondat AS SR Brașov, un club susținut și administrat de fani. În momentul actual grupurile care sustin echipa SR Brasov, in cadrul Tribunei 2, sunt Youth '17, Caesa Ultra '18, The Usual Suspect '25. Acestia au avut relații de prietenie cu suporterii Universitatii Cluj, Gaz Metan Mediaș și Ceahlăul Piatra Neamț.

Rivalități

FC Brașov a avut rivalitati locale împotriva echipelor Tractorul Brasov, ICIM Brasov si Metrom Brașov.

Dar cea mai profunda rivala a fost Tractorul Brașov, rivaltitatea fiind cunoscut ca Derby-ul Brasovean. S-au întâlnit pentru prima dată în Derby-ul Brasovean abia după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, în chiar prima ediției postbelică, 1945-1946. Când nu au împărțit stadionul ca echipe gazdă, cele două formații s-au duelat pe gazon pentru afecțiunea orașului. Fiind cluburi ale unor uzine cu peste zece mii de muncitori, fiecare meci atrăgea un public numeros și partizan, mai ales în anii 1950, când niciuna dintre echipe nu-și consolidase încă statutul de favorită.

Retrogradarea din 1975, i-a transformat pe stegarii în oaspeți oficiali ai Stadionului Tractorul, pentru prima oară în 21 de ani. În cele cinci sezoane de Divizia B care au urmat, numai două derby-uri s-au jucat pe stadionul cu tribuna din cărămidă roșie, gazdele mutându-le pe celelalte trei pe Stadionul Municipal Brasov, datorita numarului imens de spectatori care aducea acest derby local. Meciul din aprilie 1976 a fost prima victorie Stegară din istorie, reușită pe strada 13 Decembrie contra Tractorului, rămand un reper în istoria rivalității cluburilor brasovene.

După două decenii, cele două echipe s-au întâlnit din nou pe 13 martie 1999, în ceea ce avea să fie ultimul meci oficial direct disputat pe stadionul Tractorul. Aproximativ 7.000 de spectatori au asistat atunci la victoria Steagului cu 2–1, în timp ce cu un sezon mai devreme confruntarea se încheiase la egalitate, 1–1, în fața a circa 6.000 de spectatori. Astfel, stadionul din strada 13 Decembrie a rămas în memoria brașovenilor ca scena unor derby-uri locale încărcate de emoție și rivalitate, parte esențială a istoriei fotbalului din oraș.

Printre cele mai marcante rivalități se numără cea cu galeria echipei Rapid București. De-a lungul anilor, confruntările dintre cele două părți au fost caracterizate de o intensitate deosebită, atât pe stadion, cât și în afara lui.

Parcurs competițional

Sezon	Ligă	Loc	M	V	E	Î	GM	GP	Pct.	Cupă	Golgheter	Note
2000-01	Divizia A	3	30	15	5	10	33	25	50	Șaisprezecimi	Emerich Vascko (10)
2001-02	Divizia A	11	30	10	9	11	33	34	39	Sferturi	Mugurel Buga, Marius Onofraș (7)
2002-03	Divizia A	4	30	13	6	11	37	33	45	Optimi	Mugurel Buga (8)
2003-04	Divizia A	11	30	10	6	14	40	42	36	Șaisprezecimi	Mugurel Buga (12)
2004-05	Divizia A	15	30	5	6	19	28	45	21	Șaisprezecimi	Romeo Surdu (9)	Retrogadată
2005-06	Divizia B	3	30	17	8	5	58	22	58	Șaisprezecimi	Ciprian Prodan (14)
2006-07	Liga a II-a	10	34	12	11	11	48	38	47	Runda a IV-a
2007-08	Liga a II-a	1	34	24	6	4	81	23	78	Sferturi	Attila Hadnagy (24)	Promovată
2008-09	Liga I	9	34	14	13	7	35	25	55	Optimi	Romeo Surdu (8)
2009-10	Liga I	9	34	12	10	12	40	30	46	Semifinale	Robert Ilyeș, Sabrin Sburlea (5)
2010-11	Liga I	12	34	10	13	11	34	40	43	Semifinale	Robert Ilyeș (10)
2011-12	Liga I	10	34	13	6	15	39	34	45	Optimi	Pedro Moutinho (7)
2012-13	Liga I	7	34	14	9	11	50	51	51	Optimi	Mugurel Buga (12)
2013-14	Liga I	15	34	9	11	14	32	40	38	Optimi	Andrei Cristea (8)
2014-15	Liga I	14	34	9	9	16	33	46	36	Șaisprezecimi	Marian Constantinescu (11)	Retrogadată
2015-16	Liga a II-a	5	36	13	10	13	62	50	23	Șaisprezecimi	Marius Matei (21)
2016-17	Liga a II-a	6	34	15	11	8	49	35	56	Runda a IV-a	Ștefan Grigorie (8)	Desființare

Antenori și președinți

Vezi și: Statisticile echipei FC Brașov.

Antrenori

În istoria sa indelungată, clubul de sub Tâmpa a avut 65 de tehnicieni care au preluat rolul de antrenor principal. Primul antrenor al clubului a fost Silviu Ploeșteanu care a ocupat banca timp de 20 de ani in care a reușit performanțe istorice, fiind foarte aproape de titlul național în sezonul 1959-60. Nicolae Proca este al doilea antrenor care a reușit să claseze Steagul pe locul 3 având 5 mandate la activ până la decesul din anul 2007. Pe banca s-au enumerat și foști jucători internaționali care au reușit performațe de neuitat, de exemplu Marius Lăcătuș, Ilie Dumitrescu si Ioan Andone. În 1948. a preluat comanda Steagului Roșu din Brașov.

Președinți

În 1945, sub presiunea pusă de noul regim, clubul s-a reorganizat sub președinția inginerului Ion Pateanu și a șefului secției de fotbal, Theodor Banesiu, iar când s-a reluat campionatul in ediția 1946/1947, clubl și-a schimbat numele in UAB Brașov, ocupând locul al treilea in campionatul diviziei C la finalul sezonului. Unul dintre cei mai longevivi presedinți ai clubului a fost Romeo Pascu care este recunoscut pentru meciurile bizare de la inceputul aniilor 90' pana in 00'. Dupa acesta, postul a fost ocupat de mai multe persoane, una dintre ele fiind și Dinu Gheorghe, dar cel care a ocupat poziția un timp mai indelungat a fost patronul Ioan Neculaie, cel care era cunoscut sub porecla Berlusconi de Brașov datorita succesului său în afaceri. În 1995, Iosif Kovacs a venit la FC Brașov unde a ocupat mai multe funcții de conducere până în 2004. Din decembrie 2010, el a revenit la FC Brașov unde a ocupat postul de președinte executiv.