Sari la conținut

Alfabetul chirilic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alfabetul chirilic
TipAlfabet
Limbi scriseBielorusă Belarus
Bosniacă Bosnia și Herțegovina
Bulgară Bulgaria
Kazahă Kazahstan
Kirghiză Kârgâzstan
Macedoneană Macedonia de Nord
Muntenegreană Muntenegru
Rusă Rusia
Sârbă Serbia
Tadjică Tadjikistan
Ucraineană Ucraina
Perioadă de utilizarecca. 940
Sisteme-părinte
→ Scrierea proto-sinaitică
→ Alfabetul chirilic
Unicode{ublist
Notă: Această pagină poate conține simboluri Unicode. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor potrivite.

Alfabetul chirilic (Кирилица, Кириллица: Chirilița, sau Ћирилица Cirilița), zis Azbuche (aзбука azbuka) după denumirea tradițională a primelor două litere (az și buche), este un alfabet creat de frații Chiril și Metodiu pe baza unei variante a alfabetului grecesc de odinioară.

Alfabetul chirilic a fost folosit la scrierea textelor redactate în limba slavă veche (paleoslavă), începând din secolul al IX-lea, apoi în medioslavă, precum și în limba română, începând din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. Are 43 de semne slave, din care 27 au și valoare numerică (slavo-cifre).

Începuturile literaturii slavilor ortodocși sunt legate de numele a doi greci, frații Chiril (Chirilă) Constantin (827-869) și Metodiu (d. în 885). Originea lor din Salonic a dat naștere la ipoteza că acești apostoli ai slavonismului "ar fi putut" să se tragă din românii macedoneni. Ei și-au consacrat viața misionariatului de evanghelizare a popoarelor slave (convertirea la creștinism). Chiril și Metodiu au conceput în acest scop alfabetul slavonesc, supranumit chiliric, pe care l-au folosit și românii până în secolul al XIX-lea.

Unii învățați consideră că de fapt Chiril și Metodiu au creat alt sistem, alfabetul glagolitic (urmele lui se găsesc și în Psaltirea Scheiană și în Codicele Voronețean), și că abia continuatorii misionariatului lor au fost cei care au inventat în secolul al X-lea alfabetul chirilic. Slava veche (slavona sau paleoslava) a devenit limba de redactare a textelor bisericești (traducere a scrierilor religioase grecești) și s-a răspândit la popoarele slave ortodoxe, ca dialect slav cult, și la români, ca limbă (străină) liturgică și de cancelarie (în administrația de stat).

Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. Potrivit unora, limba slavonă și caracterele chirilice au înlocuit limba latină și alfabetul latin în Biserica românească în secolul al X-lea și s-au consolidat în secolele următoare, ca urmare a impunerii acestora de către Imperiul Bulgar și ca reacție la propaganda catolică.

Însă Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae (redactată în 1716 în latină), afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florența (1432), adică timp de 400 de ani după schisma din 1054. Domnitorul Alexandru cel Bun, sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor cu caractere latine, și înlocuirea cu alfabetul chirilic și slavona, cu scopul de a împiedica răspândirea catolicismului în principatul Moldova. Mihail Kogălniceanu a susținut aceeași teză (în revista Alăuta românească, 1838).

Cărțile bisericești răspândite la români, începând cu secolele X-XV, au fost scrise în paleoslava în care au scris Chiril și Metodiu, iar grafia a rămas aproape neschimbată timp de mai multe secole. Redactarea a ținut cont de regulile stabilite prin reforma patriarhului de Târnovo, Eftimie, un cărturar de seamă din secolul al XIV-lea.

În 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în scrierea limbii române a avut loc adoptarea oficială a alfabetului latin în locul celui chirilic (după o perioadă de tranziție care a durat câteva decenii).

Literele alfabetului chirilic
А
A
Б
Be
В
Ve
Г
Ghe
Ґ
Ghe răscucit
Д
De
Ђ
Dje
Ѓ
Gje
Е
Ie
Ё
Io
Є
Ie ucrainean
Ж
Je
З
Ze
Ѕ
Dze
И
I
І
I decimal
Ї
Ii
Й
I scurt
Ј
Je
К
Ka
Л
El
Љ
Lje
М
Em
Н
En
Њ
Nje
О
O
П
Pe
Р
Er
С
Es
Т
Te
Ћ
Ce
Ќ
Kje
У
U
Ў
U scurt
Ф
Ef
Х
Ha
Ц
Țe
Ч
Ce
Џ
Ge
Ш
Șa
Щ
Șt/Șci
Ъ
Ă
Ы
Î/Â
Ь
semn moale
Э
Ă rusesc
Ю
Iu
Я
Ia
Litere chirilice non-slave
Ӏ
Palocica
Ә
Șva
Ғ
Ghein
Ӂ
Ge moldovenesc
Ҙ
Dhe
Ҡ
Qa bașkiric
Қ
Qaf
Ң
Ng
Ө
Oe
Ү
Ue
Ұ
U scurt kazah
Ҩ
Kha abhaz
Ҧ
Pe abhaz
Һ
Șha
Litere arhaice ale alfabetului chirilic
ІА
A iotifiat
Ѥ
E iotifiat
Ѧ
Ius mic
Ѫ
Ius mare
Ѩ
Ius iotifiat
Ѭ
Ius iotifiat mare
Ѯ
Xi
Ѱ
Psi
Ѳ
Fita
Ѵ
Ijița
Ѷ
Ijița okovî
Ҁ
Koppa
Ѹ
Uk
Ѡ
Omega
Ѿ
Ot
Ѣ
Iat

În

Caractere cursive

La fel ca în cazul alfabetului latin, diverse litere chirilice cursive și de mână diferă de versiunile de tipar (majuscule și minuscule). Uneori nu coincid deloc: spre exemplu, litera m reprezintă un T mic italic în loc de M (întrucât litera cursivă m este continuatoarea unei alte majuscule T (care arată ca un E răsturnat) ieșită din uz în epoca modernă).

а б в г ґ д е ё ж ӂ з і и й ј к л м н о п р с т у ў ф х ц ч ш щ ъ ы ь э ю я
а б в г ґ д е ё ж ӂ з і и й ј к л м н о п р с т у ў ф х ц ч ш щ ъ ы ь э ю я
O pagină din Azbuka, prima carte rusă scrisă cu alfabetul chirilic

Limbi care folosesc alfabetul chirilic

Utilizări în trecut

Vezi și