Ton

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ton este un sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval dintre două sunete (muzicale) situate la o distanță de o secundă mare; Sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei. Tonalitatea unei bucăți muzicale. A da tonul, a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili înălțimea, tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon. Înălțimea cu care se pronunță o silabă. Felul în care urcă sau coboară glasul în timpul vorbirii; inflexiune, intonație; fel de a spune ceva. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva. Grad de luminozitate a unei culori, nuanță a unei culori. A ridica sau a coborî tonul sau vocea, ton, mod de intonare sau de exprimare.

Vezi și[modificare | modificare sursă]