Ivan Bunin
| Ivan Alekseievici Bunin |
|
Ivan Alekseievici Bunin |
|
| Naștere | 22 octombrie 1870 Voronej, Imperiul Rus |
|---|---|
| Deces | 8 noiembrie 1953 (83 ani) Paris, Franța |
| Profesie | poet, romancier |
| Naționalitate | rusă |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | poezie, roman, povestiri |
| Note | |
| Premiul Nobel pentru Literatură, 1933 | |
| modifică |
|
Ivan Alekseievici Bunin (Иван Алексеевич Бунин) (n. 22 octombrie (stil vechi 10 octombrie), 1870 – d. 8 noiembrie, 1953) a fost primul scriitor rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1933.
Cuprins |
Motivația Juriului Nobel [modificare]
"pentru artisticitatea viguroasă, prin care a dezvoltat tradițiile prozei ruse clasice"[1]
Date biografice [modificare]
S-a născut la Voronej, la 10(22) octombrie 1870, într-o veche familie de nobili scăpătați. Copilăria și-a petrecut-o pe domeniul familial, în gubernia Orlovsk, într-o "mare de grâne, iarbă și flori", "în cea mai adâncă liniște a câmpiei".
În anul 1881 a fost înscris la gimnaziu, dar, fără a termina cele patru clase, a continuat instruirea sub îndrumarea fratelui său mai mare. Sărăcia, care a atins și conacul, l-a obligat să parăsească în anul 1889 cuibul familial.
A lucrat în calitate de corector, statistician, bibliotecar, la diferite ziare. În anul 1891 i-a apărut prima culegere de versuri, marcată de o peisagistică lirică subtilă. A continuat și după aceea să cânte frumusețile naturii, cu simțul rafinat al omului format la țară.
Obține "Premiul Pușkin" pentru culegerea "Cad frunzele" (1901) - exemplu de perfecționare a formei poetice clasice, proprie marilor maeștri din secolul al XIX-lea. Publică și nuvele timpurii, despre satul sărăcit și conacele decăzute. Face cunoștință cu Gorki care îl susține în încercarea de a colabora cu Editura "Znanie". În povestirile lui se accentuează problematica socială. Crește totodată măiestria sa artistică. "... a început să scrie așa o proză - notează Gorki - încât dacă se va spune despre el că e cel mai bun stilist al contemporanității - nu va fi nici o exagerare". Multe dintre scrierile sale înfățișează destrămarea Rusiei patriarhale, moșierești și țărănești, în condițiile dezvoltării relațiilor capitaliste.
Opera [modificare]
Versuri [modificare]
Proză [modificare]
- Pereval (Valea) (1892 -1898)
- Tanika (1892)
- Vesti s rodinî (Vești de-acasă) (1893)
- Epitafia (Epitaful) (1900)
- Tuman (Ceața) (1901)
- Nadejda (Speranța) (1902)
- Derevnia (Satul) (1910)
- Poslednee svidanie(Ultima Întâlnire) (1913)
- Pri doroge (Casa de la drum) (1913)
- Ciașka jizni (Cupa vieții) (1913)
- Grammatika liubov (Gramatica iubirii) (1915)
- Sîn(Fiul) (1916)
- Mitina liubov (Dragostea lui Mitia) (1924)
- Solnecinîi udar (Insolație) (1925)
- Delo korneta Elaghina (Procesul sublocotenentului Elaghin) (1925)
- Natalie (1941)
- Holodnaia osen (Toamnă rece) (1944)
- Tiomnîe allei (Alei întunecate) (1937 - 1944)
- Jizn Arsenieva (Viața lui Arseniev) (1930)
Note [modificare]
- ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură - Almanah "Contemporanul", 1983 , pag 241
Legături eterne [modificare]
|
||||||||