Teoria genocidului alb

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Protestatari antiimigrație în Calais cu un banner pe care scrie ”Diversitatea este un cod pentru genocidul alb” deasupra celui prin care se cere reimigrare (8 noiembrie 2015)

Teoria genocidului alb, dispariția albilor[1][2][3][4][5] sau teoria înlocuirii albilor[6][7][8] este o convingere supremacistă[9][10][11][12] conform căreia există un plan, deseori atribuit evreilor[9][12], prin care se promovează metișarea raselor, imigrație masivă a persoanelor de altă origine decât cea europeană, integrarea acestora, scăderea ratelor de fertilitate, avortul, confiscarea terenurilor ce aparțin albilor de către guvern, violență[13] și o politică de eliminare în interiorul țărilor întemeiate de albi[9] cu scopul de a cauza dispariția acestora prin asimilare forțată[13] și genocid.[14][15][16][17] Negrii[18], latino-americanii[19] și musulmanii[20] sunt considerați vinovați, însă mai degrabă ca imigranți fertili[21], invadatori[22] și agresori[23] decât ca inițiatori ai unui complot.[24]

Teoria genocidului alb este un mit[25][26] fundamentat pe pseudoștiință, pseudoistorie și ură[27], propagat de o panică psihologică deseori intitulată „white extinction anxiety”.[28][19] Nu există dovezi că rasa albă este pe cale de dispariție sau că cineva încearcă să-i extermine.[29][30][31][32] Scopul acestei teorii este să-i sperie pe albi[29] și să justifice agenda naționaliștilor albi[33] de a face apel la violență.[25][23][22]

Teoria a fost popularizată de către supremacistul și neonazistul David Lane în jurul anului 1995 și a fost utilizată intens în propaganda din Europa, America de Nord, Africa de Sud și Australia. Similare teorii ale conspirației erau răspândite în Germania Nazistă.[34] Aceasta reprezintă o versiune mai largă și mai extremă a teoriei marii înlocuiri - propusă în 2012 de Renaud Camus - care se concentrează pe populația albă creștină din Franța.[35][36] Începând cu atentatele din Christchurch și El Paso, unde atacatorii considerau că există o „înlocuire a albilor”, conceptul de „Eurabia” al lui Bat Ye'or[37], teoria marii înlocuiri a lui Camus[38] și reluarea planului Kalergi de Gerd Honsik[39] au devenit idei asociate așa-numitului „genocid alb” și sunt considerate versiuni ale acestei teorii.

În august 2018, președintele Statelor Unite, Donald Trump, a fost acuzat că susține această teorie într-o postare de pe Twitter prin care îi cerea secretarului de stat Mike Pompeo să investigheze „confiscarea și exproprierea terenurilor și fermelor, respectiv uciderea la scară largă a fermierilor”[40][41][42] în Africa de Sud, afirmând că „guvernul sud-african confiscă în momentul de față terenurile fermierilor albi”.[43]

Istoria[modificare | modificare sursă]

Madison Grant

Ideea unei rase albe distincte își are originea în lucrările antropologului german Johann Blumenbach care în 1775 susținea existanța a cinci astfel de rase: caucaziană, mongoloidă, malaeziană, etiopiană și ameridiană.[44] Înaintea acestuia, François Bernier publicase în 1684 un eseu de patru pagini în care postula existența a cinci rase; acesta combina rasa europeană - cu excepția cnezatului Moscovei - cu locuitorii coastelor nordice ale Africii, Arabia, Persia, Mongolia, India, Sumatra, Bantam, Borneo și anumite părți din China, considerând culoarea pielii drept „accidentală”.[45] Vechile distincții pe bază de etnicitate și cultură erau mai restrânse și mai variabile, fiind luate în considerare apartenența tribală și familială fundamentate pe factori de mediu precum geografia, clima, aspect, fiziologie și comportamente învățate precum limba sau dieta.[46] Distincțiile actuale pe criterii rasiale și etnice sunt vag corelate cu tiparul genetic al individului.[47][48]

Eugenism[modificare | modificare sursă]

Teoria în cauză a avut susținători la începutul secolului XX în rândul adepților eugenismului[49], curent extrem de popular în coloniile britanice unde domina frica că rasele de altă origine decât cea europeană urmau să le înlocuiască pe cele europene.[50]

În 1916, eugenistul american Madison Grant a redactat o lucrare intitulată The Passing of the Great Race care, deși a fost ignorată la momentul publicării, a fost republicată de patru ori și a devenit parte a culturii populare în America anilor '20 și a reprezentat originea ideologiei care susținea că fondatorii Statelor Unite, așa-numita rasă nordică, urmau să dispară odată cu asimilarea lor de către popoarele de culoare. Grant susținea:

Nici negrul, nici brunul, nici galbenul și nici roșul nu-l vor cuceri pe alb în luptă. Însă dacă elementele importante ale rasei nordice se amestecă cu elemente inferioare sau dispar prin sinucidere rasială, atunci citadela civilizației ca cădea din pricina lipsei de protectori.[51]

Gazeta Harvard a descris ideile lui Grant conform cărora rasa care „a construit” America va ajunge pe cale de dispariție dacă Statele Unite nu vor restricționa imigrarea evreilor și a altor indivizi.[52] Autorul F. Scott Fitzgerald face trimitere la Grant în lucrarea Marele Gatsby unde personajul Tom Buchanan citea o lucrare numită Ascensiunea Imperiilor de Culoare de către „acest tip Goddard”, o combinație între Grand și colegul său Lothrop Stoddard (Grant a redactat introducerea lucrării lui Stoddard, The Rising Tide of Color Against White World-Supremacy). „Toată lumea ar trebui să o citească”, preciza Buchanan.[53]

Germania nazistă[modificare | modificare sursă]

Ian Smith, c. 1954

Adolf Hitler i-a trimis o scrisoare lui Grant în care îi mulțimea pentru redactarea lucrării The Passing of the Great Race, descriind-o drept „Biblia mea”.[54] Ideologii naziști au făcut apel la această conspirație în propaganda lor, un exemplu fiind pamfletul din 1934 scris pentru „Departamentul de Cercetare a Problemei Evreiești” din institutul lui Walter Frank cu titlul „Sunt Națiunile Albe pe Moarte? Viitorul Rasei Albe și a Națiunilor de Culoare în lumina Statisticii Biologice”.[34] Naziștii au utilizat teoria genocidului alb în încercarea de a obține puterea prin hegemonie culturală și transformarea evreilor în țapi ispățitori, profitând de prejudecățile cultivate de societate de-a lungul istoriei.[55][52]

Înainte de preluarea puterii de către naziști, eugeniștii germani, inclusiv medicii și psihiatrii evrei, considerau evreii ca fiind diferiți de europenii albi.[56]

Tactici rhodesiene[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Rhodesia.

În 1966, prim-ministrul rhodesian Ian Smith a reușit să convingă pe albii rhodesieni că singura lor alternativă la războiul din Rhodesia este „dictatura și genocidul alb” iniția de către gherilele naționaliștilor africani sprijinite de către comuniști.[57][58]

Supremaciștii au dezvoltat o obsesie față de modul în care au fost tratați minoritarii albi în Zimbabwe și Africa de Sud de către majoritatea de culoare[58], cu precădere cazul Rhodesiei, astăzi cunoscută sub denumirea de Zimbabwe, care era condusă de un guvern predominant european, trezește o fascinație particulară pentru supremaciștii albi. Colapsul economic al țării africane sub conducerea celui de-al doilea președinte de culoare, Robert Mugabe, alături de politicile guvernului acestuia cu privire la minoritatea albă a fost des invocată de supremaciști ca dovadă a inferiorității persoanelor de culoare și a unui caz de genocid împotriva albilor.[58] În interiorul grupurilor supremaciste sau alt-right, există o nostalgie imensă față de cazul Rhodesiei, fiind considerată un stat care a luptat cu vitejie pentru supremația albă în Africa între 1960-1970 până în momentul trădării.[59]

Acuzații neonaziste la adresa evreilor[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Neonazism.

Teoriei îi pot fi trasate originile până în cercurile neonaziste din perioada postbelică, în special în lucrarea Théorie du Racisme (1950) a lui René Binet.[60][61] Aceasta a influențat mișcările franceze de extremă-dreapta precum Europe-Action care susținea că „metișarea sistematică a raselor nu a fost altceva decât un genocid lent”.[62][63]

David Duke

Termenul de „genocid alb” apare sporadic în ziarul White Power al Partidului Nazist America începând cu 1972[64] și a fost utilizat de către White Aryan Resistance[65] în anii 1970 și 1980, fiind asociat în special cu contracepția și avortul. Teoria conspirației a fost dezvoltată de neonazistul David Lane în White Genocide Manifesto[66][67][68][64] unde acesta susținea că politicile guvernamentale a numeroase țări occidentale sunt constituite cu intenția de a distruge cultura europeană albă și a contribui la dispariția „speciei”.[69] Lane - membru fondatorul al organizației The Order - a critica metișarea raselor, avortul, homosexualitatea, controlul evreiesc exercitat asupra mass-mediei, „sporturile multirasiale”, consecințele legale suportate de cei care se împotrivesc genocidului și „guvernului sionist de ocupație” care, conform acestuia, controlează Statele Unite și alte țări majoritar albe unde se încurajează „genocidul alb”.[69][70]

La scurt timp după manifestul lui Lane, Aryan Nations a publicat o Declarație de Independență (1966) prin care guvernul sionist de ocupație își dorea „eradicarea rasei albe și cultura acesteia”. De asemenea, evreii erau acuzați că subminează domnia constituțională a legii, erau considerați responsabili pentru perioada Reconstrucției, de subminarea sistemului monetar prin Sistemul Federal de Rezerve, de confiscarea terenurilor și a proprietăților, de încălcarea liberății cuvântului, religiei și a dreptului de purta armă; de uciderea, răpirea și închiderea patrioților; cedarea suveranității naționale Organizației Națiunilor Unite, represiune politică, birocrație, politici proimigrație și care contribuie la traficul de droguri, creșterea impozitelor, poluarea mediului etc.[71][72][73][74]

Un alt aspect al acestei teorii a fost dezvoltat în Europa anilor 1970 de către neonazistul austriac Gern Honsik care pus bazele așa-numitului plan Kalergi, popularizat în lucrarea sa din 2005.[75][76]

Alt-right[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Alt-right.

În 2008, teoria s-a răspândit dincolo de cercurile neonaziste și supremaciste, fiind adoptată de către două mișcare alt-right. Discuțiile se centrează asupra ideii conform căreia indivizii albi sunt eliminați prin politicile genocidale ale propriilor guverne.[69] Conceptul a fost popularizat și de către mișcările alt-right și alt-lite din Statele Unite.[77][78] Noțiunea de puritate rasială, omogenitate sau „igienă rasială” este o temă fundamentală a discursului privitor la genocidul alb și a fost folosită de către adepți ai ideologiei supremaciste sau neonaziste.[79][80]

Renaud Camus (2019)

Deși versiunile conspirației variază de la om la om, influența evreiască, ura față de europenii albi[79] și forțele politice liberale sunt deseori citate de supremaciști ca fiind factorul principal din spatele genocidului alb.[17][81][82][69] Această convingere este susținută de persoane precum David Duke.[83][69] Naționalistul Robert Whitaker, cel care a inventat expresia „antirasist este un slogan pentru antialb”, îi caracterizează drept „antialbi” pe cei îi considera responsabili pentru genocidul popoarelor albe și a continuat să o descrie drept o conspirație evreiască.[84][85][86][87][88][89][66] Totuși, convingerea că evreii sunt responabili de genocidul alb este contestată de unele figuri ale supremacismului precum Jared Taylor.[90][91][92][93][94]

Marea Înlocuire[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Marea înlocuire.

Autorul francez Renaud Camus își fundamentează teoria marii înlocuiri în lucrarea sa din 2012, Le Grand Remplacement. Aceasta s-a concentrat la început pe populația franceză creștină care era, din punctul său de vedere, treptat înlocuită de populația musulamnă de culoare, iar mai târziu ideea a fost extinsă la nivel european, fiind răspândită în majoritatea țărilor de pe continent. Aspectele islamofobe ale noțiunii își au originea în conceptul Eurabia, propus de Bat Ye'or în 2002.[38] Anders Behring Breivik, autorul atacurilor din Norvegia din 2011, a susținut în manifestul său, 2083: O Declarație Europeană de Independență, că imigranții musulmani și Uniunea Europeană au inițiat transformarea Europei în Eurabia; ideea este deseori asociată cu „genocidul alb”.[37] În 2018, conceptul de înlocuire a populației albe și cel de Mare Înlocuire era comparată din ce în ce mai mult cu teoria genocidului alb și este prezentată ca fiind o versiune diferită a acestei ideologii.[39][35] După atacurile teroriste din Christchurch (2019), unde autorul și-a numit manifestul „Marea Înlocuire”, termenul de „mare înlocuire” a fost stabilit ca sinonim pentru „genocid alb”.[20][8]

În 2017, în cadrul manifestației Unite the Right din Charlottesville, Virginia, naționaliștii albi făceau referire la teoria conspirației prin diverse sloganuri precum „Nu ne veți înlocui!” și „Evreii nu ne vor înlocui!”. Acestea au fost interpretate drept trimiteri la teoria marii înlocuiri.[95][96][97]

„White Genocide Anxiety”[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Hegemonie culturală.

Una dintre forțele principală care cultivă această teorie este anxietatea sau panica față de dispariția rasei albe.[28][98][99] Teza, deseori menționată ca explicație pentru rezistența unor părți din societatea albă față de diversitatea rasială[100], este considerată ca fiind inseparabilă de conspirația ca atare.[19][101][102]

Pat Buchanan (2008)

Fostul dipomat Alfredo Toro Hardy, care îl atribuie termenul de „anxietate față de extincția rasei albe” lui Charles M. Blow, a scos în evidență cum „panicile față de schimbările climatului rasial din Statele Unite” care stau la baza conceptului au sprijinit politicile administrației Trump față de „imigranții sudiști”.[103] În acest caz, Trump a fost acuzat că face apel la această „anxietate” pentru a obține foloase politice și a-și sprijinii admiratorii din mass-media - precum Laura Ingraham - cu scopul de a crea panică cu „schimbările demografice masive” din Statele Unite.[99]

Blow a definit „anxietatea față de dispariția rasei albe” drept o frică a populației albe față de statutul de minoritar, fiindu-le eliminate astfel privilegile rasiale.[104] În analiza sa, acesta a examinat retorica conservatorului Pat Buchanan care se întreabă dacă națiunile din Europa și America de Nord ar fi avut „voința și capacitatea să oprească invazia țărilor” înainte ca imigrația să altereze integral „caracterul politic, social, rasial și etnic” al țării. Cu privire la naționalismul etnic al lui Buchanan, Blow susține că acesta își dorește să „protejeze dominația albă, cultura albă, majoritatea albă și puterea albă”.[102]

Activista antirasistă Jane Elliott a sugerat că această anxietate sau „frică de anihilare genetică” este atât de mare încât liderii politici vor face apel la orice măsuri posibile pentru a preveni dispariția populației albe despre care aceștia cred că este în desfășurare.[105] Nucleul ideologiei lui Anders Breivik și motivele din spatele atacurile supremaciste au fost descrise drept anxietate față de dispariția rasei albe.[106] Acesta menționa: „Această criză a imigrației în masă și scăderea ratelor de fertilitate este un atac asupra poporului european care, dacă nu este combătut, într-un final va rezulta într-o înlocuire rasială și culturală completă a popoarelor europene”.[107]

Conform profesoarei Alexandra Minna Stern, cea care a detalia legătura dintre teoria conspirației și conceptul de anxietate, fracțiunile mișcării alt-right distorsionează statisticile cu privire la fertilitate și transformă starea de fapt într-o „campanie conspiraționistă” care este cultivată de așa-numita „anxietate față de dispariția rasei albe”. Acest fenomen susține strategiile alt-right precum încurajarea cuplurilor europene din Europa de Vest și Europa de Nord să aibă până la opt copii.[101]

Era Fox News[modificare | modificare sursă]

Canalul american de televiziune Fox News este caracterizat de numeroase surse din mass-media ca fiind susținător al conceptului și al ideilor din spatele teoriei genocidului alb, respectiv promotor al acestora prin intermediul canalelor. Într-un articole pentru revista Salon, Amanda Marcotte a descris ideologia canalului drept una „fascistă”.[108] Revista Paste a susținut că retorica de „extremă-dreapta” este un principiu „fundamental” al imperiului media deținut de Rupert Murdoch.[109]

În cazurile de terorism domestic (1995-prezent)[modificare | modificare sursă]

An Locație Uciși Răniți
1995 Oklahoma 168 680
2000 Pittsburgh 5 1
2011 Norvegia 77 209
2014 Kansas 3 0
2015 Charleston 9 1
2017 Charlottesville 1 28
2018 Pittsburgh 11 7
2019 Christchurch 51 49
2019 San Diego 1 3
2019 El Paso 22 24
Total: 348 1,002

Timothy McVeigh, principalul responsabil pentru atentatul din Oklahoma City care a ucis 168 de persoane și a rănit mai mult de 680, avea asupra sa pagini din lucrarea Caietele lui Turner, o relatare ficțională a unor supremaciști care pornesc o revoluție după distrugerea sediului central al FBI cu ajutorul unei mașini capcană (VBIED).[110] Cartea a exercitat o influență puternică asupra naționalismului alb și mai târziu asupra dezvoltării ideii de genocid alb.[111][112] Deși motivele sale nu coincideau cu cele ale mișcării naționaliste, McVeigh cita deseori din Caietele lui Turner și fost mustrat în armată deoarece a purtat un tricou cu mesajul „white power” achiziționat la o manifestație a Ku Klux Klan.[113]

Timothy McVeigh (centru) a pus la cale atentatul din Oklahoma City.

Richard Baumhammers - care a ucis în 2000 cinci persoane și a rănit o altă pe motive rasiale - s-a plâns de faptul că americanii de origine europeană sunt depășiți numeric de minorități și imigranți, susținând pe un site că „imigrația persoanelor de altă origine decât cea europeană ar trebui oprită” deoarece „aproape toți” cei care intră în țară „sunt noneuropeni”.[114][115]

Anders Breivik, responsabil pentru atacurile din Norvegia din 2011, a fost implicat de-a lungul anilor în dezbateri pe forumuri online despre islam și imigrație.[116] Acesta a redactat un compendiu de 1.518 pagini în care menționa deseori despre un genocid al popoarelor albe din Europa.[69][117] Cei care au analizat cazul îl caracterizează pe Breivik drept islamofob[118][119] și o persoană care se considera un cavaler dedicat opririi imigației musulmane.[120][121] Textul reiterează secțiuni din manifestul Unabomber - fără să-l citeze - în care cuvintele „stângist” și „negri” sunt înlocuite cu „marxiști culturali” și „musulmani”.[122] Ziarul New York Times a descris influențele americane prezente în lucrările acestuia, menționând că Richard Spencer, figură importantă a mișcării alt-right, este menționat de 64 de ori, iar lucrările sale sunt des citate.[123] Lucrările lui Bat Ye'or[124] este de asemenea citată de multe ori.[125] Aici, islamul și „marxismul cultural” este considerat inamicul și se susține anihilarea „Eurabiei” și multiculturalismului în încercarea de a conserva Europa creștină.[126][127][128]

În aprilie 2014, Frazier Glenn Miller Jr., care a ucis trei persoane într-un centru comunitar evreiesc în Kansas City, Kansas, era un susținător al sloganului „Diversitatea este un cod pentru genocidul alb”.[129] Acesta declara că „genocidul sistematic al albilor de către evrei” a fost motivul din spatele atacului[130] și că „aveam o motivație patriotică de a opri genocidul împotriva propriului popor”. [131]De Paști, la o zi după atac, supremaciștii au livrat ouă de paști cu teme rasiste câtorva case din Comitatul Henrico, Virginia, repetând ideea că „diversitatea = genocid alb”.[132][133]

Dylann Roof, responsabil pentru uciderea a nouă afro-americani într-o biserica din Carolina de Sud, publicase pe contul său de Facebook o imagine în care purta cu jachetă cu două embleme populare printre supremaciștii americani: steagul Rhodesiei (astăzi Zimbabwe) și steagul Africii de Sud din perioada apartheidului.[134][135][136] Acesta era proprietarul unui site cu titlul „The Last Rhodesian” (în română Ultimul Rhodesian) întregistrat pe 9 februarie 2015[137][138][139] unde era încărcat un manifest care conținea opinii despre „negri”, „evrei”, „hispanici” și „est-asiatici”.[140][141] Caracterizându-se drept „conștient rasial” ca urmare a uciderii lui Trayvon Martin, Roof a menționat că după ce subiectul a devenit extrem de discutat, a intrat pe wikipedia să citească articolul despre subiectul în cauză. Acesta a ajuns la concluzia că George Zimmerman avea dreptul să tragă și nu înțelegea de ce cazul a fost atât de mediatizat. Până la urmă a decis să caute statistici cu privire la crimele negrilor împotriva albilor pe google și a descoperit un siteul Council of Conservative Citizens unde a citit „pagină după pagină” despre cazuri în care negrii ucideau albi.[139] În baza acestor afirmații, procurorii l-au considerat un caz de „autoradicalizare” online spre deosebire de radicalizarea prin intermediul cunoștințelor din diverse grupuri supremaciste.[142]

Filmare cu momentul în care James Alex Fields Jr. intră cu mașina în mulțimea prezentă la manifestația Unite The Right.

Atacatorul care a intrat cu mașina într-o mulțime în cadrul manifestației Unite the Right din Virginia din 12 august 2017 era cunoscut pentru convingerile sale neonaziste și supremaciste.[143] Acesta a participat și la marșul în care s-au scandat sloganuri precum „Evreii nu ne vor înlocui”.[144] Ca urmare a atacului, o persoană și-a pierdut viața și alte 28 au fost rănite.

Robert Gregory Bowers, responsabil pentru uciderea a 11 evrei și rănirea altor șapte într-o sinagogă din Pittsburgh, și-a scris pe profilul online mesajul „Evreii sunt copiii lui Satan”. Pe același profil erau prezente și simboluri neonaziste și supremaciste asociate cu David Lane, precum și sloganul nazist „Heil Hitler”.[145] Acesta era un susținător ai teoriei genocidului alb.[146] Mai mult, acesta a redactate mai multe diatribe împotriva femeilor albe care au relații cu bărbați de culoare.[147] În săptămânile de dinaintea atacului, Bowers a publicat postări antisemite îndreptate împotriva Hebrew Immigrant Aid Society.[148][149] La scurt timp după atac, acesta a postat pe Gab mesajul „Organizației HIAS îi place să aducă invadatori în țară ca să ne ucidă poporul. Nu pot să stau și să mă uit cum poporul meu este masacrat. Nu-mi pasă de ceilalți, trec la treabă”.[150][151]

După atacurile teroriste din Christchurch din martie 2019 - în urma cărora 51 de persoane și-au pierdute viața și alte 49 au fost rănite în Noua Zeelandă - manifestul redactat de făptaș denota ca motiv pentru atentat „genocidul alb” comis de invadatorii „stăini”.[152] Pe profilurile sale din media socială au fost descoperite postări cu privire la fertilitatea scăzută a femeilor albe. Fotografii realizate în tribunal îl arată pe acesta făcând semnul „OK”, simbol recent asociat cu extrema-dreaptă.[153]

În aprilie 2019, atacatorul de la sinagoga Poway din San Diego, California, unde și-a pierdut viața o persoană și alte trei au fost rănite, îi considera pe evrei vinovați pentru genocidul alb în ceea ce el numea „un genocid al rasei europene meticulos plănuit”.[154][155]

Patrick Wood Crusius, responsabil pentru atacul din El Paso (2019) în care și-au pierdut viața 22 de persoane și alte 24 au fost rănite într-un magazin Walmart din Texas, a publicat un manifest în care susținea faptele comise de atacatorul din Christchurch. Atacul din El Paso era un răspund la „invazia hispanică a Texasului... îmi apăr țara de înlocuire culturală și etnică... să atac comunitatea hispanică nu a reprezentat scopul mea înainte să citesc Marea Înlocuire”.[156] Câțiva comentatori au scos în evidență faptul că există paralele între manifestul atacatorului și temele de campanie ale președintelui Donald Trump, în special afirmații cu privire la invazia hispanicilor.[23][157][158] Trump, în schimb, a cerut „mai multe verificări” și o reformă a sistemului de imigrare.[159]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Josephine Huetlin. „How Deeply Has Germany's Murderous Far Right Penetrated the Security Forces?”. Accesat în . 
  2. ^ Andy Campbell. „Alabama's Abortion Bill Is Great News For White Supremacists”. Accesat în . 
  3. ^ Holly Caruk. „Hateful graffiti turns up in Winnipeg, alarming residents, Jewish group”. Accesat în . 
  4. ^ David A Love. „US higher ed: A system of meritocracy that never was”. Accesat în . 
  5. ^ „Far right groups have Winnipeg supporters and must be opposed, says activist, former professor”. Accesat în . 
  6. ^ Astead W. Herndon. „These People Aren't Coming From Norway': Refugees in a Minnesota City Face a Backlash”. Accesat în . 
  7. ^ Zak Vescera. „A splintered movement: How the far-right found a foothold on campus”. Accesat în . 
  8. ^ a b LUKE DARBY. „How the "White Replacement" Conspiracy Theory Spread Around the Globe”. Accesat în . 
  9. ^ a b c „#whitegenocide, the alt-right and conspiracy theory: How secrecy and suspicion contributed to the mainstreaming of hate”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Kelly, Annie (August 15, 2017). "The alt-right: reactionary rehabilitation for white masculinity". Soundings. 66 (66): 68–78. doi:10.3898/136266217821733688.
  11. ^ Thompson, Kevin C. (April 2001). "WATCHING THE STORMFRONT: White Nationalists and the Building of Community in Cyberspace". Social Analysis: The International Journal of Social and Cultural Practice. 45 (1): 32–52. JSTOR 23169989.
  12. ^ a b Julie Nathan. „As the Pittsburgh synagogue massacre shows, fears of "White Genocide" are incitement to murder”. Accesat în . 
  13. ^ a b Chris Zappone. „The high price of 'white genocide' politics for Australia”. Accesat în . 
  14. ^ Kaplan, Jeffrey (2000). Encyclopedia of White Power: A Sourcebook on the Radical Racist Right. AltaMira Press. p. 539. ISBN 9780742503403. Retrieved May 1, 2015.
  15. ^ „'White Genocide' Billboard Removed”. Accesat în . 
  16. ^ Eager, Paige Whaley (2013). From Freedom Fighters to Terrorists: Women and Political Violence. Ashgate Publishing, Ltd. p. 90. ISBN 9781409498575.
  17. ^ a b Kivisto, Peter; Rundblad, Georganne (2000). Multiculturalism in the United States: Current Issues, Contemporary Voices. SAGE Knowledge. pp. 57–60. ISBN 9780761986485. Retrieved May 1, 2015.
  18. ^ James Pogue. „The Myth of White Genocide”. Accesat în . 
  19. ^ a b c ALEXANDRA MINNA STERN. „Alt-right women and the "white baby challenge"”. Accesat în . 
  20. ^ a b „The far right, the "White Replacement" myth and the "Race War" brewing”. Accesat în . 
  21. ^ WILLIAM SALETAN. „White Nationalists Are Debunking White Supremacy”. Accesat în . 
  22. ^ a b „NY Times reporter: The white nationalist "great replacement" theory is "startlingly common" in right-wing media”. Accesat în . 
  23. ^ a b c Peters, Jeremy W.; Grynbaum, Michael M.; Collins, Keith; Harris, Rich; Taylor, Rumsey. „How the El Paso Killer Echoed the Incendiary Words of Conservative Media Stars”. Accesat în . 
  24. ^ Moses, A. Dirk (April 3, 2019). "'White Genocide' and the Ethics of Public Analysis". Journal of Genocide Research. 21 (2): 201–213. doi:10.1080/14623528.2019.1599493. ISSN 1462-3528.
  25. ^ a b Perry, Barbara (November 2003). "'White Genocide': White Supremacists and the Politics of Reproduction". In Ferber, Abby L. (ed.). Home-grown hate: gender and organized racism. Routledge. pp. 75–95. doi:10.4324/9780203644058-9. ISBN 0415944155.
  26. ^ Justin Ward. „The dangerous myth of 'white genocide' in South Africa”. Accesat în . 
  27. ^ ELI SASLOW. „Rising Out of Hatred THE AWAKENING OF A FORMER WHITE NATIONALIST”. Accesat în . 
  28. ^ a b RONALD BAILEY. „We Are in the Midst of the Third Bogus 'White Extinction' Panic in Just as Many Centuries”. Accesat în . 
  29. ^ a b AMANDA MARCOTTE. „Donald Trump's "white genocide" rhetoric: A dangerous escalation of racism”. Accesat în . 
  30. ^ JOE WALSH. „No, Katie Hopkins, there is no white genocide in South Africa”. Accesat în . 
  31. ^ CHAUNCEY DEVEGA. „Author and activist Tim Wise: "The Republican Party is a white identity cult"”. Accesat în . 
  32. ^ „"White Genocide" and the Ethics of Public Analysis”. Accesat în . 
  33. ^ Taylor, Keeanga-Yamahtta (February 16, 2018). "The White Power Presidency: Race and Class in the Trump Era". New Political Science. 40 (1): 103–112. doi:10.1080/07393148.2018.1420555.
  34. ^ a b Dr. Friedrich Burgdörfer: "Sterben die weißen Völker? Die Zukunft der weißen und farbigen Völker im Lichte der biologischen Statistik," Munich, Callwey, 1934, 88 pages.
  35. ^ a b Chris di Pasquale. „Why the alt-right want to call Australia home”. Accesat în . 
  36. ^ James Poulter. „Meet the Snowflakes Who Are the New Face of Race Hate”. Accesat în . 
  37. ^ a b Benjamin Goggin. „A white nationalist conspiracy theory was at the heart of the New Zealand shooting. This isn't the first time it's been associated with terror attacks”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ a b Bharath Ganesh. „How the swarm of white extremism spreads itself online”. Accesat în . 
  39. ^ a b Justin Ward. „Day of the trope: White nationalist memes thrive on Reddit's r/The_Donald”. Accesat în . 
  40. ^ „U.S. President Donald Trump's White genocide conspiracy theory tweet: "I have asked Secretary of State @SecPompeo to closely study the South Africa land and farm seizures and expropriations and the large scale killing of farmers. South African Government is now seizing land from white farmers @TuckerCarlson @FoxNews"”. Accesat în . 
  41. ^ ASSOCIATED PRESS. „South Africa blasts Trump over tweet it says is racially divisive”. Accesat în . 
  42. ^ David Nakamura, John Hudson și Isaac Stanley-Becker. „'Dangerous and poisoned': Critics blast Trump for endorsing white-nationalist conspiracy theory on South Africa”. Accesat în . 
  43. ^ Eric Levitz. „Trump Echoes Neo-Nazi Propaganda About South Africa (That He Heard on Fox News)”. Accesat în . 
  44. ^ Dana Walrath. „White genocide: A dangerous myth employed by racists”. Accesat în 04 martie 2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  45. ^ Bernier, François (April 24, 1684). "A New Division of the Earth". History Workshop Journal (51): 247–250. ISSN 1363-3554. JSTOR 4289731.
  46. ^ Graves, Joseph L. (2001). The Emperor's New Clothes: Biological Theories of Race at the Millennium. Rutgers University Press. pp. 13–22. ISBN 9780813533025.
  47. ^ L.M. Hunt & M.S. Megyesi (Fall 2007). "The ambiguous meanings of the racial/ethnic categories routinely used in human genetics research". Social Science and Medicine. 66 (2): 349–361. doi:10.1016/j.socscimed.2007.08.034. PMC 2213883. PMID 17959289 – via Science Direct Assets.
  48. ^ Megan Gannon. „Race Is a Social Construct, Scientists Argue”. Accesat în . 
  49. ^ Martin Longman. „When the President Inspires Violence”. Accesat în . 
  50. ^ Paul, Diane; Stenhouse, John; Spencer, Hamish (2018). Eugenics at the Edges of Empire: New Zealand, Australia, Canada and South Africa. Palgrave Macmillan. ISBN 978-3-319-64685-5.
  51. ^ Jane Coaston. „The scary ideology behind Trump's immigration instincts”. Accesat în . 
  52. ^ a b Christina Pazzanese. „Probing the roots and rise of white supremacy”. Accesat în . 
  53. ^ Adam Serwer. „White Nationalism's Deep American Roots”. Accesat în . 
  54. ^ Kühl, Stefan (2002). Nazi Connection: Eugenics, American Racism, and German National Socialism. Oxford University Press. p. 85.
  55. ^ Adam Serwer. „Nazis Have Always Been Trolls”. Accesat în . 
  56. ^ Yotam Feldman. „Eugenics in Israel: Did Jews Try to Improve the Human Race Too?”. Accesat în . 
  57. ^ Cefkin, J. Leo (February 10, 1966). "How Long Can Rhodesia Last?". The Reporter. p. 44. Smith faces the trials ahead with some considerable assets. Perhaps his most potent support lies in the siege mentality of the white Rhodesians. For the present, Smith has succeeded in convincing them that the only choice is the Rhodesian Front and UDI or black African dictatorship and white genocide.”
  58. ^ a b c Dan Murphy. „Why would an American white supremacist be fond of Rhodesia?”. Accesat în . 
  59. ^ Julie Hirschfeld Davis și Norimitsu Onishi. „Trump Tweet Echoes Agenda of Supremacy”. Accesat în . 
  60. ^ Jean-Yves Camus; Nicolas Lebourg (March 20, 2017). Far-Right Politics in Europe. Harvard University Press. pp. 206–207. ISBN 978-0-674-97153-0
  61. ^ Stéphane François. „En Europe, une partie de l'extrême droite revient à l'action violente”. Accesat în . 
  62. ^ Gilles Fournier, "La guerre de demain est déjà déclenchée", Europe-Action, nº 16, April 1964, p. 21
  63. ^ Stéphane François și Nicolas Lebourg. „Dominique Venner et le renouvellement du racisme”. Accesat în . 
  64. ^ a b Kevan A. Feshami. „Fear of White Genocide”. Accesat în . 
  65. ^ Novick, Michael (1995). White Lies, White Power: The Fight Against White Supremacy and Reactionary Violence. Common Courage Press. p. 155. ISBN 9781567510508.
  66. ^ a b J.M. BERGER. „Alt History”. Accesat în . 
  67. ^ MATTHEW DESSEM. „Drexel University, Apparently Unfamiliar With White Supremacist Lingo, Censures Prof For "White Genocide" Tweet”. Accesat în . 
  68. ^ Liam Stack. „Alt-Right, Alt-Left, Antifa: A Glossary of Extremist Language”. Accesat în . 
  69. ^ a b c d e f Jackson, Paul (1 Mai, 2015). "'White genocide': Postwar fascism and the ideological value of evoking existential conflicts". In Cathie Carmichael, Richard C. Maguire (eds.). The Routledge History of Genocide. Routledge. pp. 207–226. ISBN 9781317514848.
  70. ^ David Lane. „David Lane - Collection of Works”. Accesat în . 
  71. ^ Aryan Nations. „Declaration of Independence”. Accesat în . 
  72. ^ „Aryan Nations/Church of Jesus Christ Christian”. Accesat în . 
  73. ^ Sam Howe Verhovek. „Leaders of Aryan Nations Found Negligent in Attack”. Accesat în . 
  74. ^ Steiger, Brad; Steiger, Sherry (2012). Conspiracies and Secret Societies: The Complete Dossier. Visible Ink Press. pp. 34–35. ISBN 9781578593859. Retrieved August 20, 2019.
  75. ^ Sophia GaSton. „OUT OF THE SHADOWS: CONSPIRACY THINKING ON IMMIGRATION” (PDF). Accesat în . 
  76. ^ „Che cos'è – o sarebbe – il "Piano Kalergi"”. Accesat în . 
  77. ^ „Alt Right: A Primer on the New White Supremacy”. Accesat în . 
  78. ^ JESSICA ROY. „Analysis:: 'Cuck,' 'snowflake,' 'masculinist': A guide to the language of the 'alt-right'”. Accesat în . 
  79. ^ a b Carmichael, Cathie; Maguire, Richard (1 Mai, 2015). The Routledge History of Genocide. Routledge. p. 215. ISBN 978-1-317-51484-8.
  80. ^ Waltman, Michael; Haas, John (2011). The Communication of Hate. Peter Lang Publishing. p. 27. ISBN 9781433104473.
  81. ^ King, Richard; Leonard, David. Beyond Hate: White Power and Popular Culture. Ashgate Publishing. p. 100. Jesse Daniels argues that white nationalists discursively link Jews and their purported promotion of race mixing through their control of the media with their goal to commit 'the genocide of the white race'
  82. ^ Ferber, Abby (1999). White Man Falling: Race, Gender, and White Supremacy. Rowman & Littlefield Publishers. p. 124. According to White Power article entitled 'Jews Planning White Genocide', 'world Jewry's chilling Final Solution [is] the physical and spiritual genocide of the White race they despise'
  83. ^ Bridges, Tyler (1994). The Rise of David Duke. Univ. Press of Mississippi. p. 23. Duke believed Jews were engaged in a conspiracy to weaken the white race by using the media to promote integration and race mixing ... race mixing, Duke believed, meant white genocide
  84. ^ „Bob's Reply to NY Times Op-Ed Article”. Accesat în . 
  85. ^ Whittaker, Robert W. (August 20, 2012). "Repeat: Hatred is for Traitors". Whitakeronline.org. A Jew is effectively in uniform. He is a Jew and he would therefore be very happy if all the white Goyim disappeared from the earth. The only problem is that white gentiles refuse to understand that every word Jews utter about white gentiles is a demand for our end, our genocide, our termination
  86. ^ Whitaker, Robert W. (2015): White Self-Hatred is Sick!!!!. Whitakeronline.org/blog.
  87. ^ Spencer J. Quinn. „Robert Whitaker Remembered”. Accesat în . 
  88. ^ Ryan Lenz. „FOLLOWING THE WHITE RABBIT”. Accesat în . 
  89. ^ KATHY GILSINAN. „Why Is Dylann Roof So Worried About Europe?”. Accesat în . 
  90. ^ „JARED TAYLOR”. Accesat în . 
  91. ^ „AMERICAN RENAISSANCE”. Accesat în . 
  92. ^ Arnold, Kathleen (2011). Anti-Immigration in the United States: A Historical Encyclopedia: A Historical Encyclopedia. ABC-CLIO. p. 508. ISBN 9780313375217. Unlike many other white supremacists, Taylor is not anti-Semitic, and in fact encourages Jews to join his fight ... however many within the white supremacist/anti-immigration movement disagree with Taylor, most notably David Duke, and he has been under tremendous pressure to break ties with the Jewish community. Taylor, at least for now, has refused to submit to this pressure and continues to work with Jews to further his platform.
  93. ^ Rosa Lyster. „The creeping spectre of "white genocide"”. Accesat în . 
  94. ^ Lloyd Gedye. „White genocide: How the big lie spread to the US and beyond”. Accesat în . 
  95. ^ Jane Coaston. „Trump's new defense of his Charlottesville comments is incredibly false”. Accesat în . 
  96. ^ Patrick Strickland. „Alt-right rally: Charlottesville braces for violence”. Accesat în . 
  97. ^ Jason Wilson. „'Increasingly Nazified' white nationalist rally descends on Virginia amid expected protests”. Accesat în . 
  98. ^ Ganesh Radha-Udayakumar. „White extinction anxiety: Why this curious race-related term trended on Twitter”. Accesat în . 
  99. ^ a b Wajahat Ali. „Deradicalizing White People”. Accesat în . 
  100. ^ TANVI MISRA. „HOW INCREASINGLY DIVERSE NEIGHBORHOODS AFFECT WHITE ANXIETY”. Accesat în . 
  101. ^ a b Stern, Alexandra Minna (2019). Proud Boys and the White Ethnostate: How the Alt-Right Is Warping the American Imagination. Beacon Press. p. 99. ISBN 978-0807063361.
  102. ^ a b CHAUNCEY DEVEGA. „What fuels "white anxiety"? The baffling hypocrisies behind white paranoia politics”. Accesat în . 
  103. ^ Hardy, Alfredo Toro (2019). The Crossroads of Globalization: A Latin American View. World Scientific. p. 105. ISBN 978-9813277304.
  104. ^ Jonathan Vankin. „'White Extinction Anxiety' Trends On Twitter: Do White People Really Fear Dying Off? 'NYT' Columnist Explains”. Accesat în . 
  105. ^ CARLA BELL. „Race Against Time: How White Fear of Genetic Annihilation Fuels Abortion Bans”. Accesat în . 
  106. ^ Krajicek, David J. (2019). Mass Killers: Inside the Minds of Men Who Murder. Arcturus Publishing. ISBN 978-1788883443.
  107. ^ „White Supremacist Terrorist Attack at Mosques in New Zealand”. Accesat în . 
  108. ^ AMANDA MARCOTTE. „Fox News and the synagogue shooter: Right-wing network airs similar views every day”. Accesat în . 
  109. ^ Rob Rousseau. „The Audio Doesn't Lie: Tucker Carlson Is Who We Thought He Was”. Accesat în . 
  110. ^ Collins, James; Patrick E. Cole; Elaine Shannon (April 28, 1997). "Oklahoma City: The Weight of Evidence". Time. pp. 1–8.
  111. ^ „How believers in 'white genocide' spread their hate campaign in Australia”. Accesat în . 
  112. ^ Berger, J.M. (September 2016). "The Turner Legacy: The Storied Origins and Enduring Impact of White Nationalism's Deadly Bible Arhivat în , la Wayback Machine." (PDF). Terrorism and Counter-Terrorism Studies. ICCT Research Paper Series. International Centre for Counter-Terrorism: 40. doi:10.19165/2016.1.11. ISSN 2468-0656.
  113. ^ „https://web.archive.org/web/20190104072450/http://www.clarkprosecutor.org/html/death/US/mcveigh717.htm”. Accesat în .  Legătură externa în |title= (ajutor)
  114. ^ „Inspiring Extremist Crimes”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  115. ^ Kate Randall. „Five killed in racist shooting rampage in Pittsburgh”. Arhivat din original în . Accesat în . 
  116. ^ Clive Williams. „Deadly, cruel lesson from Norway”. Arhivat din original în . Accesat în . 
  117. ^ Rayner, Gordon. „Norway killer Anders Behring Breivik called Gordon Brown and Prince Charles 'traitors'”. Accesat în . 
  118. ^ Sindre Bangstad. „After Anders Breivik's conviction, Norway must confront Islamophobia”. Accesat în . 
  119. ^ Pierre-Henry Deshayes. „Norway remembers 77 victims a month after massacre”. Arhivat din original în . Accesat în . 
  120. ^ Starla Muhammad. „Tragedy in Norway Borne Out of Seeds of Racism and Intolerance in UK, EU”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  121. ^ Hannah Godfrey. „Utøya island shooting victims return to scene of Breivik's killing spree”. Accesat în . 
  122. ^ Siv Sandvik și Ingrid Vestre Haram. „Massedrapsmannen kopierte «Unabomberen» ord for ord”. Accesat în . 
  123. ^ „Killings in Norway Spotlight Anti-Muslim Thought in U.S”. Accesat în . 
  124. ^ Craig S. Smith. „Europe's Jews Seek Solace on the Right”. Accesat în . 
  125. ^ TOBY ARCHER. „Breivik's Swamp”. Arhivat din original în . Accesat în . 
  126. ^ „At Least 80 Dead in Norway Shooting”. Accesat în . 
  127. ^ Peter Beaumont. „Anders Behring Breivik: profile of a mass murderer”. Accesat în . 
  128. ^ Debra J. Saunders. „Norwegian crime and punishment”. Accesat în . 
  129. ^ Tom Dart. „Three Kansas men convicted over mass 'slaughter' plot targeting Muslims”. Accesat în . 
  130. ^ „White Supremacist Convicted of Killing 3 at Kansas Jewish Centers”. Accesat în . 
  131. ^ JTA. „Kansas City JCC shooter claims he was trying 'to stop genocide'”. Accesat în . 
  132. ^ „White Supremacists Plant Racist Easter Eggs”. Accesat în . 
  133. ^ David Moye. „Racist Easter Eggs Left On Lawn Outrage Parents”. Accesat în . 
  134. ^ „Church Massacre Suspect Held as Charleston Grieves”. Accesat în . 
  135. ^ „Dylann Roof, Suspect in Charleston Shooting, Flew the Flags of White Power”. Accesat în . 
  136. ^ „Everything Known About Charleston Church Shooting Suspect Dylann Roof”. Accesat în . 
  137. ^ „The Last Rhodesian”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  138. ^ „Dylann Roof Photos and a Manifesto Are Posted on Website”. Accesat în . 
  139. ^ a b O'Connor, Brendan. „Here Is What Appears to Be Dylann Roof's Racist Manifesto”. Arhivat din original în . Accesat în . 
  140. ^ Michelle Goldberg. „The 2 Degrees of Separation Between Dylann Roof and the Republican Party”. Accesat în . 
  141. ^ Paul Lewis. „Dylann Roof: FBI probes website and manifesto linked to Charleston suspect”. Accesat în . 
  142. ^ Berman, Mark. „Prosecutors say Dylann Roof 'self-radicalized' online, wrote another manifesto in jail”. Accesat în . 
  143. ^ James Pilcher. „Charlottesville suspect's beliefs were 'along the party lines of the neo-Nazi movement,' ex-teacher says”. Accesat în . 
  144. ^ MATT PEARCE. „Chanting 'blood and soil!' white nationalists with torches march on University of Virginia”. Accesat în . 
  145. ^ Lois Beckett. „Pittsburgh shooting: suspect railed against Jews and Muslims on site used by 'alt-right'”. Accesat în . 
  146. ^ Jarrett Renshaw. „Who is Robert Bowers, the Pittsburgh synagogue shooting suspect?”. Accesat în . 
  147. ^ Adam K. Raymond. „What We Know About Robert Bowers, the Alleged Pittsburgh Synagogue Shooter”. Accesat în . 
  148. ^ Shannon Van Sant. „What's Known About Robert Bowers, The Suspect In The Pittsburgh Synagogue Shooting”. Accesat în . 
  149. ^ Abby Vesoulis. „How Gab Became the Social Media Site Where the Pittsburgh Suspect's Alleged Anti-Semitism Thrived”. Accesat în . 
  150. ^ Eric Levenson și Ray Sanchez. „Mass shooting at Pittsburgh synagogue”. Accesat în . 
  151. ^ Kragie, Andrew. „The Synagogue Killings Mark a Surge of Anti-Semitism”. Accesat în . 
  152. ^ Kelly Weill. „Mosque Attack Video Linked to 'White Genocide' Rant”. Accesat în . 
  153. ^ Suzette Howe,Pilar Melendez și Barbie Latza Nadeau. „New Zealand Mosque Shooting Suspect Brenton Tarrant Flashes White Power Sign in Court”. Accesat în . 
  154. ^ Keegan Hankes, Rachel Janik și Michael Edison Hayden. „Shooting at Poway Synagogue Underscores Link Between Internet Radicalization and Violence”. Accesat în . 
  155. ^ Marcy Oster. „Synagogue shooter accused Jews of plotting 'European genocide'”. Accesat în . 
  156. ^ Brett Barrouquere. „El Paso Shooting Suspect May Have Authored Manifesto Containing White Nationalist Talking Points”. Accesat în . 
  157. ^ DANIEL POLITI. „El Paso Suspect Reportedly a Trump Supporter Who Wrote Racist, Anti-Immigrant Manifesto”. Accesat în . 
  158. ^ Robert Evans. „The El Paso Shooting and the Gamification of Terror”. Accesat în . 
  159. ^ Trump just blamed the El Paso shooting victims for their own deaths. „O'Neil, Luke”. Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Teoria_genocidului_alb&oldid=15771844