Cerebel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Cerebelul sau creierul mic este o porțiune a sistemului nervos central. Se află în cutia craniană în partea inferioară, posterioară a acesteia. Este poziționat în spatele trunchiului cerebral. Se compune din emisferele cerebeloase care se prezintă ca două părți laterale dispuse de o parte și de alta a unei porțiuni mediane care le leagă și care se numește vermis. Cele două părți laterale numite emisfere cerebeloase sunt alcătuite din doi lobi: lobul anterior (paleocerebel) și lobul posterior (neocerebel). Vermisul este unit de asemenea cu o porțiune alungită numită lob floculonodular (arhicerebel). Din punctul de vedere al ordinei cronologice de apariție în specia umană cea mai veche formațiune este arhicerebelul, apoi urmează paleocerebelul și neocerebelul. Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin pedunculi cerebeloși, la trei nivele anatomice ale acestuia. Astfel pedunculii inferiori leagă bulbul de cerebel, pedunculii mijlocii leagă puntea de cerebel, iar pedunculii superiori fac legătura între mezencefal și cerebel. Pedunculii cerebeloși sunt compuși din fibre aferente și fibre eferente (de proiecție). Aspectul exterior este definit de o suprafață tăiata de adâncituri paralele de mărimi diferite. Adânciturile mici creează lamele, adânciturile mijlocii delimitează lobuli iar cele mai mari separă lobi ai cerebelului. Șanțurile cele mai adânci sunt șanțul primar și șanțul postero-lateral. Șanțul primar lasă în față lobul anterior al cerebelului. Între șanțul primar și șanțul postero-lateral se situează lobul posterior.

Functiile cerebelului 1.Arhicerebelul are rol in pastrarea echilibrului static si dinamic. 2.Paleocerebelul regleaza tonusul muscular. 3.Neocerebelul coordoneaza miscari fine comandate de scoarta cerebrala.

Fiziologia cerebelului[modificare | modificare sursă]