Diencefal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Diencefalul este situat în continuarea trunchiului cerebral, deasupra maxilarului, sub emisferele cerebrale. La nivelul diencefalului se află ventriculul III.

Diencefalul este parțial acoperit de emisferele cerebrale și prezintă pe partea ventrală un grup de nuclei care formează hipotalamusul; aceștia aparțin sistemului nervos vegetativ; ei controlează activitatea organelor interne, compoziția mediului intern, metabolism, comportamentul alimentar, sexual și afectiv etc.

La suprafața diencefalului se vede doar locul de intrare a nervilor optici (care fac parte dintre nervii cranieni) și o parte din marginea inferioară; substanța cenușie a diencefalului formează nuclei; cei mai voluminoși nuclei diencefali primesc impulsuri pe căi senzitive: vizuală, auditivă, gustativă, tactilă, termică, dureroasă, propioceptivă inconștientă și vestibulară (nu și pe cea olftactivă care intră direct în emisferele cerebrale); axonii neuronilor de aici fac sinapsa în scoarța cerebrală; nucleii sunt situați pe căile senzitive; în componența lui se găsesc și nuclei vegetativi.

În partea inferioară a diencefalului, numită hipotalamus, se află nuclei vegetativi cu diferite funcții: reglează temperatura, conținutul în apă al organismului, poftă de mâncare, activitatea organelor sexuale, determină menifestări legate de emoții etc.

Alți nuclei diencefalici formează două mase laterale, talamusul; ei primesc impulsuri prin căile senzitive și le dirijează spre alte strucutri ale creierului;

În legătură strânsă cu diencefalul sunt două glande endocrine hipofiza pe partea ventrală și epifiza pe partea dorsală

Structura internă[modificare | modificare sursă]

Diencefalul e format din următoarele regiuni dispuse în jurul ventriculului III:

  1. Talamus
  2. Epitalamus
  3. Metatalamus
  4. Hipotalamus

Talamusul[modificare | modificare sursă]

Talamusul e compus din 2 formațiuni ovale de substanță cenușie dispuși lateral față de ventriculul III. Aceste formațiuni sunt alcătuite din nuclei asociați cu trunchiul cerebral, cerebelul și scoarța cerebrală. După topografie, nucleii talamici sunt denumiți:

  • anteriori
  • posteriori
  • laterali
  • mediali

După funcție, nucleii sunt clasificați în:

  • nuclei de releu
  • nuclei de asociație
  • nuclei nespecifici

Epitalamusul[modificare | modificare sursă]

Epitalamusul este situat posterior și superior față de talamus. Este alcătuit din glanda epifiză, nucleul habenului și striile habenulare. La nivelul epitalamusului se închid reflexele olfactosomatice care dirijează mișcările capului legate de miros.

Epitalamusul e format dintr-o aglomerare de nuclei care:

  • au rol de releu (stație)
  • au rol de asociație
  • sunt nuclei reticulați care intervin în reglarea ritmului somn-veghe, întărirea tonusului cortical și a atenției;

În ceea ce privește stația de releu, toate căile ascendente fac legătura la nivelul talamusului, cu excepția căilor olfactive.

Subtalamusul reprezintă zona de trecere între talamus și mezencefal și este alcătuit din nucleu subtalamic, zona incertă și câmpul Forel.

Metatalamusul[modificare | modificare sursă]

Metatalamusul este situat posterior și inferior față de extremitatea posterioară a talamusului. E format din două perechi de corpi geniculați:

  • corpii geniculați laterali ce reprezintă stație de releu pentru calea vizuală;
  • corpii geniculați mediali ce reprezintă stație de releu pentru calea auditivă.

Hipotalamusul[modificare | modificare sursă]

Hipotalamusul este situat la baza diencefalului, sub talamus și formează podeaua ventriculului III.

Este format din 22 de nuclei de substanță cenușie, care sunt dispuși în următoarele regiuni: anterioară, postrioară, mijlocie și laterală.

Nucleii regiunii anterioare sunt:

  • nucleul supraoptic
  • nucleul paraventricular

Cei doi nuclei conțin neuroni cu rol secretor, secretă ocitocina și vasopresina, depozitate în neurohipofiză.

  • nucleul suprachiasmatic
  • aria preoptică
  • aria hipotalamică anterioară

Nucleii din regiunea mijlocie sunt:

  • nucleul dorsomedian
  • nucleul ventromedian
  • nucleul acut
Aceștia contribuie la activitatea secretorie a adenohipofizei prin neurohormonii pe care îi secretă și au rol de integrare parasimpatică.

Nucleii regiunii posterioare sunt:

  • nucleul posterior hipotalamic
  • nucleul corpilor mamelari
Aceștia au rol de integrare parasimpatică.

Nucleii regiunii laterale sunt:

  • nucleul tuberal
  • nuceleul hipotalamic lateral

Hipotalamusul formează o conexiune cu hipofiza prin legăturile nervoase (tractul hipotalamo-hipofizar) și prin legăturile vasculare. Prin aceste legături sunt vehiculați spre hipofiză neurohormonii care controlează secreția hormonilor adenohipofizari și funcția secretorie a celorlalte glande endocrine.

Substanța albă e formată din fibre care realizează legături cu măduva spinării, trunchiul cerebral, talamusul, scoarța cerebrală și hipofiza.

Funcțiile hipotalamusului[modificare | modificare sursă]

Hipotalamusul are următoarele roluri:

  • centru superior de integrare a funcțiilor vegetative ale organismului;
  • prin legăturile cu sistemul limbic participă la integrarea vegetativo-somatică și la elaborarea reacțiilor instinctive și emoționale;
  • coordonează activitatea glandelor endocrine;
  • intervine în reglarea metabolismului intermediar;
  • intervine în reglarea echilibrului hidric al organismului;
  • intervine în termoreglare, în reglarea comportamentului alimentar, comportamentului sexual, generarea și reglarea ritmului somn-veghe;
  • întărirea unor comportamente.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Ioana Strama - Pregătire bac 2008