Schelet uman

Exemplu de schelet uman articulat, folosit în scopuri didactice

Scheletul uman este format din un număr variabil de oase de mărimi diferite, fuzionate și individuale, sprijinite și completate de ligamente, tendoane, mușchi și cartilaje. Scheletul îndeplinește în corpul uman o serie de funcții cumulative și anume, susținerea și sprijinirea corpului, formarea de pârghii puse în mișcare de către mușchi care realizează locomoția, protejarea diferitelor organe, reprezintă un depozit de săruri fosfo-calcice și dă forma întregului corp și diferitelor sale segmente.

Oasele care formează scheletul uman pot fi fuzionate cu alte oase, cu oase primare formate în timpul vieții intrauterine sau se pot articula cu un singur os sau deloc. Oasele craniului sunt exemplul perfect pentru articulații fixe multiple, cele din urechea mijlocie ca articulații singulare, iar osul hioid ca nearticulat, fiind înconjurat doar de mușchi și ligamente. Oasele pelvine, coxalul (os pereche care împreună cu sacro-coccigele formează centura pelvină), reprezintă oasele evoluate din oasele primare intrauterine, acesta fiind format din ilium, ischium și pubis. Astfel că la momentul nașterii de la 300 de oase se ajunge în viața adultă la un număr în medie de 206 de oase. Osteologia este știința medicală care studiază oasele și scheletul uman.

Componentele scheletului uman

Scheletul uman se împarte în didactica medicală în:

• scheletul capului și gâtului,
• scheletul trunchiului și
• scheletul membrelor

sau în funcție de poziția față de planul medio-sagital, axul longitudinal:

• scheletul axial, compus din oasele capului și gâtului (22+7), coloana vertebrală (24+9) și cutia (cușca) toracică (2x12+3)
• scheletul apendicular, compus din scheletul membrelor inferioare cu centurile osoase corespondente, superioară (scapulară) și inferioară (pelvină)

Scheletul axial

Articol principal: Scheletul axial.

Există un număr variabil de clasificări ale scheletului uman, dar în general, se consideră scheletul compus în totalitate dintr-un număr total de 89 de oase, reprezentate de oasele capului și gâtului (29), coloanei vertebrale (33) și ale cutiei toracice (27). Oasele capului și gâtului (29) sunt cele reprezentate de neurocraniu (8) și viscerocraniu (14) și oasele asociate în număr de 8 (6 oase auditive împreună cu osul hioid). Neurocraniul reprezintă oasele care intră în contact intim cu encefalul, iar viscerocraniu se referă la oasele feței.

Scheletul apendicular

Articol principal: Scheletul apendicular.

Este reprezentat de oasele membrelor libere împreună cu oasele centurilor corespunzătoare care leagă aceste oase la scheletul axial. Oasele scheletului apendicular sunt în număr total de 126 de oase repartizate inegal între membre, corespondența exista doar la nivelul aceluiași membru în axul de simetrie, astfel ca pentru membrul superior avem 64 oase (centura scapulară 4, braț 2, antebraț 4, mână 54) și pentru membrul inferior 62 oase (centura pelvină 2, coapsă 2, gambă 4, picior 52).

Boli care afectează scheletul

• 

  Vedere frontală a unui schelet uman adult

• 

  Vedere din spate a unui schelet uman adult