Tetracord

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Tetracordul este un grup de 4 sunete.

Tetracordul diatonic stă la baza hexacordului, a modurilor și gamelor.

In Grecia Antică sunetul cel mai jos al unui tetracord a fost întotdeauna separat de sunetul cel mai înalt de un interval de o cvartă perfectă, egal cu 2 1/2 tonuri.[1] Sunetele din mijloc au fost alese în mai multe feluri. Tetracordurile au fost împărțite în 3 genuri, fiecare gen având la rândul lui mai multe variante de acordaj, numite chroai.

Acordajul tetracordurilor antice
Gen Chroai Intervale între notele alăturate
Diatonic „Tens” (1/2, 1, 1)
Diatonic „Relaxat” (1/2, 3/4, 1 1/4)
Cromatic Tonic (1/2, 1/2, 1 1/2)
Cromatic Hemiolic (3/8, 3/8, 1 3/4)
Cromatic „Relaxat” (1/3, 1/3, 1 5/6)
Enarmonic - (1/4, 1/4, 2)

Alte variante sunt menționate de Aristoxenus (n. 365? î.Hr.), de exemplu (1/3, 1 1/6, 1), un acordaj confirmat de Ptolemy (150 d.Hr.) ca fiind preferat în acea perioadă.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Un interval de 3 tonuri este disonant și o distribuție de tipul (1, 1, 1) nu a fost folosită.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • The New Grove Dictionary of Music and Musicians, Macmillan Publishers Ltd. 2001
  • The Harvard Dictionary of Music, Harvard University Press, ediția a IV-a, 2003